sâmbătă, 31 ianuarie 2009
[raluca] Barça sau Madrid?
In Madrid este evident "spiritul" imperialist, de colonizator, al spaniolilor, reflectat cel mai bine in arhitectura cladirilor impunatoare. Elementele maure sunt si ele la tot pasul, iar cand spun "la tot pasul" exact asa este: mi-au placut cel mai mult mozaicurile din faianta care poarta numele strazilor :). Magazine, restaurante, locuri publice poarta si ele insemnele trecerii arabe prin Peninsula Iberica.
Prin comparatie, Barcelona reflecta mult mai putin (sau deloc) acest spirit de cuceritor al Madridului, insa si-a construit propria identitate manifest diferita de "scaunul" madrilen. Mi-au placut relaxarea si bunavointa oamenilor, care sunt mai greu de intalnit in Madrid, la fel si caracterul boem al locurilor.
Un lucru este totusi comun celor doua orase: restaurantele, cafenelele, barurile, bodegile sunt la fel de "traditional jegoase", de unde trag concluzia ca spaniolii nu pot savura o paella decat daca misca ceva prin farfurie sau asa, in general, ideea e sa miste (si aici Mazi si Ceausescu pot detalia), si se guverneaza dupa filosofia ca nu are rost sa faci curat azi, din moment ce maine va fi la fel :)))).
Va las sa savurati din pozele de mai jos (daca dati dublu click pe ele le puteti vedea mai mari :) ).
vineri, 30 ianuarie 2009
[ioana] Marţi – cele 3 ceasuri bune
[mazilique] Madoona in Romania, la vara
"The tour also takes in stadium dates in Milan, Barcelona and Munich, as well as dates in Oslo, Helsinki, Hamburg, Prague and Warsaw, with further dates planned in Bulgaria, Hungary, Russia, Romania, and Serbia".
joi, 29 ianuarie 2009
[raluca] Hotdog cu ceapa caramelizata si vant in buzunare
Fara indoiala, "highlight"-urile au fost inghetata de castane si serbet de caise, cu nuci caramelizate, de la Häagen-Dazs, dropsurile de violete, ceaiul tot de violete si caramelele cu lichior de - ati ghicit - violete :), cartofii dulci (care as fi jurat ca sunt dovleac turcesc) luati de la o toneta pe marginea strazii.
Nota: la Madrid am descoperit ce inseamna Daiquiri si Mojito (incercate si categoric cautate si de acum inainte) si, cu vreo 5 pahare de sangria la activ, mi-am ridicat cu cel putin 1.000% propria stacheta in ceea ce priveste licorile lui Bachus, hahahaha!!!
Nota 2: in timp ce scriu, ceilalti povestesc diverse, in asteptarea plecarii - ce tristete!!! - catre aeroport, la 4 dimineata. Am adunat cu greu 14 euro cu totii (se va vedea cum s-a numarat ban cu ban), deci se bea in continuare sangria, se mananca sticks-uri si altele asemenea. Norocos!
miercuri, 28 ianuarie 2009
[mazilique] Care sunt sansele...?
Pentru ca noi, ca tot turistu', ne-am dus sa vedem un spectacol de flamenco. Si iat-o acolo si pe Nutzica, proaspat venita la un targ de turism.
Detalii si poze cand ne revenim din mahmureala/betie/somn/lene etc.
marți, 27 ianuarie 2009
luni, 26 ianuarie 2009
duminică, 25 ianuarie 2009
[mazilique] Bucuresti - Madrid
vineri, 23 ianuarie 2009
[raluca] Madrid Londra Berlin Fabriano
Traiasca Moleskine Londra si Berlin pe care mi le-a adus Alin si care fac sa treaca mai repede timpul pana la Madrid :), traiasca si minunatul carnetel Fabriano in care o sa scriu retete minunate de mancare (mi-e o foameeeeeee).
Alte minunatii Fabriano gasiti aici, desi e periculos :))))
[raluca] Romania poate fi si frumoasa...
Comanescu are o postare care m-am gandit ca se potriveste foarte bine cu blogul nostru. Cine vrea DVD-uri cu seria "New Europe", nu uitati ca le pot lua de la Londra la inceputul lui martie. Puteti face inscrieri (eu sunt deja pe lista) :).
joi, 22 ianuarie 2009
[mazilique] The Killers $%=&*(*&!!!!
miercuri, 21 ianuarie 2009
[the belshug team] Vama Veche wtf
marți, 20 ianuarie 2009
[the belshug team] Convocare
Hai cu confirmarea in comment box!
P.S. In alta ordine de idei, avem si un loc liber in grupul nostru exclusivist. Mesaje cu mailuri in care ne implorati sa veniti cu noi in aventura madrilena se primesc pe adresa thebelshugteam (at) gmail (punct) com
[mazilique] Reducere de Valentine's Day la Sky Europe
luni, 19 ianuarie 2009
[mazilique] Sziget. 12-17 august. Cine mai vine?
[mazilique] All set?
De asemenea, nu uitati programul pe care il propune sectiunea Travel de la New York Times, si despre care am scris mai jos.
[mazilique] Belshug de filme la Berlinală
Anul acesta, pentru a treia ora, Festivalul de Film de la Berlin prezinta o sectiune cel putin interesanta - Culinary Cinema.
Ce se poate vedea acolo? Cinci lungmetraje, cinci documentare si patru scurtmetraje acompaniate de discutii culinare, dar si de delicii de gen, la restaurantul "Gropius Mirror", dotat cu ceva stele Michelin.
Si iata filmele: (din toata lista pot sa va spun doar ca "Dieta mediterránea" e despre un triunghi amoros, actiunea are loc intre dormitor si bucatarie si toata treaba are legatura cu un fel de mancare afrodisiac, cu midii :) - asta ca sa nu comenteze nimeni ca ne-am pierdut our porno edge :P)
"Antique Republic of Korea", de Min Kyu-Dong
"Dieta mediterránea", de Joaquín Oristrell
"Food, Inc.", de Robert Kenner
"Haiti Chèrie", de Claudio Del Punta
"Pirate for the Sea", de Ron Colby
"Pranzo Di Ferragosto", de Gianni Di Gregorio
"Snijeg (Snow)", de Aida Begic
"Terra Madre Italy", de Ermanno Olmi
"Nos enfants nous accuseront (That Should Not Be – Our Children Will Accuse Us)", de Jean-Paul Jaud "What's on Your Plate?", de Catherine Gund
"Buono come il pane", Giancarlo Matcovich
"La Cuisine", de François Vogel
"Lo que trae la lluvia (Along came the rain)", de Alejandro Fernández Almendras
"Pasta Connection", de UniSG
"Plac (Der Markt)", Ana Husman
"Silent Snow", Jan van den Berg
P.S. - daca sunteti cuminti, George o sa va povesteasca despre Vicky Cristina Barcelona, pe care l-am vazut acum cam o luna, doar ca el nu s-a invrednicit sa ne incante cu un review pana acum :P
vineri, 16 ianuarie 2009
[raluca] Emmanuelle Béart sau comedie cu... adevaratii pantofi porno?
Daca vi se pare neinteresant, in concordanta cu postarea anterioara, exista oricand "Zack si Miri fac un film porno", o comedioara cu siguranta inocenta, daca simtim nevoia de mai multe insight-uri legate de pantofi porno :))))) (a se vedea si poza) - Movieplex: 12:30, 14:30, 16:30, 18:30, 20:30, 22:30; Hollywood Multiplex: 13:30, 17:45, 20:15, 22:45
joi, 15 ianuarie 2009
[raluca] My ever favourite of all times: Jeff Buckley
There's the moon asking to stay
Long enough for the clouds to fly me away
Though it's my time coming, I'm not afraid, afraid to die
My fading voice sings of love,
But she cries to the clicking of time,
Of time
Wait in the fire...
And she weeps on my arm
Walking to the bright lights in sorrow
Oh drink a bit of wine we both might go tomorrow, oh my love
And the rain is falling and I believe
My time has come
It reminds me of the pain I might leave
Leave behind
Wait in the fire...
And I feel them drown my name
So easy to know and forget with this kiss
But I'm not afraid to go but it goes so slow
Wait in the fire...
Daca ar fi stiut el, atunci cand a scris Grace, ce il asteapta. There's no greater Grace than this...
[ioana] Top Places to Go in 2009
Pe locul 1 în recomandările ziarului este – surprinzător pentru mine – Beirut. Motivaţia: Beirutul este „un fel de Paris al Orientului Mijlociu” (mă întreb dacă formularea asta e la fel de celebră la ei pe cât e „Bucureşti – micul Paris” la noi).
Berlinul în care se va duce Raluca în curând e undeva sus, pe locul 4, Viena – doar pe 8 (sorry, mazi), iar Kazakhstanul – ceva mai la coadă (dar oricum este în top, spre deosebire de RO). N-am parcurs tot topul pentru că am rămas blocată la un loc din Italia, Maremma, în mare vogă după ce a călcat măria-sa George Clooney pe acolo.
Partea bună e că jucăria este interactivă, aşa că orice cititor poate vota destinaţiile preferate, contribuind astfel la un top diferit de cel al redactorilor NY Times. Enjoy!
[mazilique] Spalatorie de masini
Se pare ca a aparut ceva care sa ma faca sa-mi inghit scuzele si motivele. Blink Wash, o spalatorie care zice ca vine la tine-n parcare si-ti face masina curata-curata si tu nici macar nu tre' sa stai la un semafor pentru asta. Doar sa-ti misti degetul pe cateva taste de telefon, la o21.202.32.13.
Doar ca, deocamdata, zic ei, nu-si misca galetile si carpele decat daca suntem cinci masini. Care mai vrea? :))
Interior + exterior = 27 de lei
+ ceara = 32 de lei
[the belshug team] What would Mazi do?
Decisions, decisions... Facem si un poll? :))
miercuri, 14 ianuarie 2009
[mazilique] Draga oricine
(Armada Skis)
In mod special modelul AR6
"AR6 e un fel de godfather a slopestyle-ului. E genul de schi care poate duce multe - railuri si tot felul de chestii care ar face praf un schi obisnuit. Nu e cazul aici. AR6 e construit pentru tavaleala si scandal. Important: exista si versiunea feminina, se numeste ARw si este mai usor decat AR6. Si mai roz :). Desi e un schi de parc, poate fi un excelent schi all-mountain. Sau chiar de tura." - spune derdelus.ro
(p.s. - va rog, nu roz!)
[mazilique] Ultimele voastre sanse la Sting :))
[mazilique] Promotii la biletele de avion SkyEurope si German Wings
SkyEurope are o oferta valabila pentru zboruri in perioada 1 februarie - 24 octombrie. Destinatiile directe sunt Viena, Paris, Venetia, Milano, Bologna, Roma, Napoli, Bari si Calabria
(eu una nu ma mai duc la Viena decat daca mai baga oferta aia cu 1 euro segmentul, care cu taxe ajunge 4 euro si cu tot cu taxa de plata cu cardul ajunge fix 10 euro drumul dus-intors. pai cum sa te abtii de la asa ceva? plus ca ma gandesc serios la varianta zbor pana la Viena si tren de trei ore pana la Praga :)
Pe de alta parte, German Wings au 1 milion de bilete incepand cu 19.99 de euro. Incercati trasee pana la Berlin, Munchen, Hamburg, Stuttgart... (aviz amatorilor ca Raluca: au si o varianta de zbor la Stockholm cu escala pe nush unde. deocamdata nu au orarul disponibil, dar cred ca merita investigat ;)
Have fun
[mazilique] Pentru ca n-am dormit azi noapte
Later edit: dupa intense gugăluiri, varianta pentru TV se numeste "Vacanta de Craciun" si e cu George Alexandru (amanuntul asta e singurul pe care mi-l aminteam, in afara de doua cadre - in tren si la cabana) si Teodora Mares.
Even later edit: si am trimis mail la TVR Media, care editeaza chestii de la Teatrul Naţional Radiofonic. Keeping my fingers (and toes, cum m-a invatzat Phenobarbiedoll) crossed.
marți, 13 ianuarie 2009
[alina] In cautarea junghiului
Acum sper sa intelegeti si ma intelegeti prin ce chinuri (da, sunt o victima :)) am trecut in acest weekend cand am ajuns pe la cota 2000 unde erau mai bine de -20 grade; asta ca sa nu va mai povestesc cum e sa te plimbi iarna cu telescaunul...minunat. Pentru ca in prima zi am incercat (inconstienta fiind) sa schiez si am fost un pericol public, mi-am zis ca pentru ziua de duminica prefer un program linistit, de refacere. In timp ce restul lumii s-a echipat si s-a aruncat in lupta cu gerul, eu mi-am ales o masa linistita de la cabana Miorita, o cafea cu lapte si o carte de poezii de Marin Sorescu. Si era atat de frumos...muntii se vedeau albi peste tot unde priveai, iubitul meu..Soarele.. ma alinta, caloriferul de care eram lipita era fierbinte...minunat!
Acum o sa trec la un alt capitol si o sa va povestesc cum imi place mie sa cred ca stiu destul de multe remedii "naturiste" pentru boli. Evident, idee inoculata de bunica mea cand eram mica, care ma punea sa memorez descantece si tot felul de leacuri tamaduitoare. Cu aceeasi convingere am "vindecat-o" , acum cativa ani, si pe o prietena care mi s-a plans ca are...un junghi! Potrivit traditiei, persoanei in cauza i se sparge un ou crud pe spate si se plimba in sus si in jos pana se sparge galbenusul, acela fiind locul in care salasluieste junghiul. Apoi se maseaza bine locul cu tot felul de ierburi. Iarasi evident, mie nu mi-a iesit atat de bine, oul a ajuns prin pat, iar prietena mea n-a mai vorbit cu mine cateva zile bune...iar junghiul, cred ca-l mai are si azi :P
Ca sa nu va sperii prea tare (desi mi-ar placea) si sa ma ocoliti de acum inainte cand ma vedeti, dar si ca sa fac legatura cu primul capitol al povestirii...cititi mai jos ce scrie Sorescu:
"E dandana mare cu copii mici cand se-mbolnavesc,
Ca nu stiu sa spuna
ce-i doare, unde-i doare,
Se sting ca lumanarea, te uiti sa caste de
trei ori sa le iasa sufletul,
Mama-sa da sa-si smulga parul din cap, cheama lumea,
Dar cele mai batrane: Stai, fa, ca trebuie sa-i gasim
Junghiul
Si dupa ce-l scalda bine, ii sparg un ou proaspat pe piept,
Aleg galbenusul, si-l tot imping cu destiul,
Pi colo, pi colo' pe
piept.
Si unde se sparge galbenusul, inseamna ca e junghiul
Si da-i, trage copilul.
Se ia la urma o foaie de tutun si una de mustar, ceapa si ulei,Se face un bleasc
Si se pune pe locul ala, sa traga durerea.
Copilul atunci incepe sa rada, ca simte cum ii trece.
(...)"Mare mi-a fost mirarea, regasindu-ma-n poezie...:)
[raluca] Capitolul 5: In care se arata ca lucrurile in Brasov nu sunt ceea ce par a fi
Inainte de asta, sigur ca l-am incurajat pe George sa nu dispere ca Ioana nu mai vrea sa stea in week-end la Bucuresti; la urma urmei, era chiar mai bine sa nu se astepte la nimic :)))).
Cred ca lumea a venit la Brasov pentru ca si-a dorit intr-adevar asta, nu pentru ca i-as fi convins eu de ceva. Altfel, cu siguranta ca nu ar fi iesit la fel de minunat.
Iar cazarea sper eu ca nu a fost prea rea pana la urma. Ceva surprize si pentru mine, pentru ca ma asteptam sa gasim o parcare, ceea ce nu a fost cazul, fiecare lasandu-si masina fie in fata unor garaje (vezi Alina, dar ea avea deja experienta cu masina ridicata din locuri interzise pentru parcare), fie pe trecerea de pietoni (Ceausescu). Brasovenii sunt insa oameni mai intelegatori decat bucurestenii, pentru ca nu s-a intamplat nimic rau nici cu farurile, nici cu oglinzile, nici cu stergatoarele si nu a aparut niciun graffiti facut cu cheia pe portiere.
Desigur, si cuvintele "incalzire de la centrala" au un alt sens pentru brasoveni, pentru ca in camera in care am stat era, intr-adevar, o centrala, insa nu existau calorifere, dupa cum mi se spusese :)))). Era doar pentru apa calda. Nu am inghetat de frig multumita celor 2 calorifere electrice (si nu 3, dupa cum s-a spus) care existau totusi acolo.
Altfel, camera frumoasa, aflata intr-o cladire veche, si ea frumoasa, cu o poarta mare de lemn, de langa Piata Sfatului (si NU in Piata Sfatului, dupa cum scrie pe site) :)))))))).
Faptul ca toate cladirile acolo aveau porti mari de lemn aproape la fel nu ne-a ajutat prea mult, caci altfel nu am fi intrat cu tupeu pe la oameni straini prin casa, din cauza de confuzie crasa :)))). Ce inocenta si surprinsa a raspuns Alina, de exemplu, cand a intrat, impreuna cu mine, in camera si o babuta care se uita linistita la televizor a intrebat-o speriata ce cauta in casa ei...
Babuta (speriata): Cine sunteti, ce cautati aici?
Alina (sigura pe ea): Am venit la hostel.
Babuta (nu intelege cuvantul "hostel"): Unde? Pe cine cautati?
Alina: Pai la hostel.
Raluca: La hotel. Aici nu este hotel? (Raluca mai fusese o data in camera de la hostel, dar nu isi mai amintea cum sa ajunga acolo)
Babuta (intrigata): Aici nu este niciun hotel, domnisoara, este casa particulara.
Raluca: Nu este numarul 11?
Babuta: Domnisoara, aici este strada Nicolae Balcescu numarul 5, este casa particulara. Cum ati intrat?
Raluca: Pe poarta si apoi pe usa.
Babuta: Poarta nu e incuiata? Cine v-a lasat sa intrati?
Raluca: Nu era nimic incuiat, altfel nu am fi ajuns aici...
Trebuie spus ca Nicolae Balcescu numarul 5 are o atractie aparte, pentru ca si Mazi a intrat pe aceeasi poarta, inaintea mea si a Alinei, insa nu a ajuns pana la etajul 1, in camera sarmanei femei. Intr-o sclipire de luciditate si-a dat seama ca se afla intr-o alta cladire si a iesit :)))).
Acum nu fac decat sa imi imaginez cum ar fi fost daca toti 9 oameni cati eram prin zona am fi intrat in acelasi timp in sufragerie la mamaie; urmatoarea actiune ar fi fost oare sa sunam la Salvare? Doamne, apara-ne :))))))))))))))))
[mazilique] The after-party
Astfel, a rămas doar un grup compact de trei fete cu skiuri, clăpari şi beţe – Raluca, Gu şi eu (Alina se retrăsese în „sala de lectură” de la cabana Mioriţa). Am încercat să ajungem pe nush ce pârtie de sub nush ce telescaun. Da’ nu s-a întâmplat. Pârtia era în aşa hal de îngheţată încât nici nu puteam să ne înfigem beţele-n zăpadă (mai jos, în plan îndepărtat, se zăreşte Gu, care a fost cea mai viteaza, care a ajuns cel mai departe, dar care la întoarcere cântărea variantele dintre târtât pe burtă, scos clăpari şi mers în şosete sau aşteptat un elicopter salvator :) Aşa că. dupa o serie de încercari nereuşite, am capitulat şi, la rândul nostru, ne-am târât, spăşite, spre Mioriţa.
Unde am stat degeaba si la caldură, câteva ore ruşinoase.
Ah, rectific – Gu a dat câteva ture prin jurul cabanei, Alina a citit poezii de Sorescu, Raluca a mai picotit, iar eu ma întrebam cum într-un playlist poate urma Kaiser Chiefs după Aurel Tămaş (încă n-am gasit explicaţia...)
Undeva în jur de ora patru am zis că am skiat suficient şi că e momentul să ne întoarcem la bază, unde jumătate de oră mai târziu au sosit victorioşi, restul (ca să nu le zic boarderi :P)
Formaţia odată refăcută (minus Ceausescu care ne parasise inca de dimineata, pentru ca a trebuit sa plece la Pitesti), ne-am urnit către o cârciumă ungurească unde am executat încă un mic belshug. Asta în ciuda faptului că meniul părea că promite mai mult decât ce ni s-a servit mai târziu. Oricum, asta nu ne-a împiedicat sa luam cate doua feluri de mancare, plus desert (unii dintre noi), sa fierbem vin si sa bagam beri in congelator :)
La Bucureşti am ajuns in jur de ora 22.00.
luni, 12 ianuarie 2009
[ioana] surprizele mele
Pe la sfârşitul lui noiembrie mă trezesc spunându-i lui George că vreau şi eu o petrecere surpriză - pentru că la o asemenea petrecere aniversatul scapă de nişte bătăi de cap (să găsească bar/restaurant, să facă rezervări, să adune lumea...), iar invitaţii par mai puşi pe distracţie după toată tevatura cu organizarea surprizei. Erau, pur şi simplu, nişte observaţii cam cinice după petrecerea-surpriza-a-lui-mazi. Cu titlu de glumă. Nu m-am gândit că le va lua în serios.
Două luni mai târziu şi după propria petrecere surpriză, îmi susţin în continuare argumentele de mai sus :) Şi adaug unul: pentru că e al naibii de plăcut şi de emoţionant. Când vezi oamenii adunaţi într-un loc de dragul tău şi îţi dai seama că unii dintre ei s-au dat peste cap pentru a-ţi face o surpriză, nu ţi se mai pare că „lumea-i rea şi viaţa grea”. Pentru câteva momente măcar, lumea-i bună şi viaţa uşoară.
Aşadar, da, seara de sâmbătă chiar a fost o surpriză. Şi nu numai pentru că am intrat la Casa Hirscher crezând că voi mânca papanaşi cu George şi am dat peste un belshug mult mai mare, alături de alţi 11 oameni. Ci şi pentru că nu mi-aş fi imaginat că o petrecere poate naşte asemenea sentimente. Dar, hey, eu plâng şi când termin de citit o carte ff bună sau de văzut un film ori un spectacol care mi-a plăcut ff mult... Aşa că nu mă luaţi în seamă.
[george] Petrecerea surpriză a Ioanei
Şi pentru că tot spuneam că încep cu lucrurile importante, aş vrea să le mulţumesc tuturor belşugarilor şi prietenilor care au participat la surpriză. Cu o menţiune specială pentru cei fără de care petrecerea n-ar fi ieşit aşa de bine: Raluca şi Mazi. Raluca a răspândit în rândul belşugarilor vestea belşugului aniversar şi a organizat exemplar venirea acestora, iar Mazi a stat la originea ideii să facem petrecerea la Braşov şi tot ea a sugerat Casa Hirscher ca loc (inspirat după cum avea să se dovedească ulterior) al dezmăţului.
Ca să mă întorc şi eu la cronologie, vă pot spune că povestea a început pe 2 ianuarie, undeva pe traseul dintre Clăbucet şi Susai. Cum înotam eu prin zăpadă, epuizat şi rebegit de frig, gândindu-mă că Ioana nu-mi lasă nici o şansă ca să-i organizez o petrecerea surpriză – tocmai aflasem că în week-endul de după ziua ei, în care voiam să plănuiesc ceva (nu prea ştiam ce, că eram cam confuz la momentul respectiv), ea voia se mergem la Braşov – îmi sună telefonul. Era Mazilu. Fac eu câţiva paşi să mă depărtez de Ioana şi răspund.
„Bai, e naşpa! Ioana nu vrea să stea în Bucureşti în week-end”, zic eu deznădăjduit.
„Ştiu, am vorbit cu ea.”
„Cum naiba mai facem petrecere surpriză?! Dacă încerc să o conving să nu meargă o să bănuiască ceva…”
„Georgele, ascultă la mine! O s-o facem la Braşov!”
„Ha?!”
La momentul acela mă îndoiam sincer că voi reuşi să conving pe cineva să bată atâta drum la scurtă vreme după sărbători, să găsească cazare pentru o noapte, şi asta doar pentru o petrecere… Singurul merit al ideii, la acel moment, mi se părea acela că, într-adevăr, ar fi fost o cu adevărat o surpriză – Ioana nu s-ar fi aşteptat niciodată la aşa ceva.
Încă sceptic, la începutul săptămânii, i-am spus Ralucăi, iar reacţia ei a fost mai mult decât pozitivă. Nici prietenilor noştri, Rox şi Dan, ideea nu li s-a părut nerealizabilă şi şi-au confirmat, imediat, participarea. Din acest momentul greul a picat pe Raluca. Mai aproape de belşugari, ea putea să-i mobilizeze pe aceştia, dacă s-ar fi arătat interesaţi. Şi s-au arătat, după cum aveam să constatăm.
Dacă în privinţa cazării n-am putut să sugerez nimic, a rămas să fac eu rezervarea într-un club sau restaurant pentru seara cu pricina. După ce am pendulat între câteva soluţii probabil nefericite (sugestia unui coleg de muncă, braşovean, a fost barul Paris-Panam – amănunt important), am acceptat tot o idee a lui Mazi, comunicată telefonic de la Viena, şi am făcut rezervare la Casa Hirsher.
Deşi poate părea simplu, restul săptămânii n-a fost deloc lipsit de emoţii: ba Ioana dădea semne că nu vrea să mai meargă la Braşov, ba vroia să dea o petrecere de ziua ei, pentru belşugari, vineri, fix cu o zi înainte de petrecerea surpriză, ba voia să ajungă sâmbătă dimineaţa în Braşov şi apoi în Poiana, riscând să întâlnească accidental pe vreunul dintre cei veniţi să o petreacă. Ca să nu mai vorbesc de zecile de telefoane primite de la Mazilu aflată într-o continuă goană după cadoul Ioanei, la care trebuia să răspund pe furiş. Dar despre asta şi despre sfaturile ei de a mă despărţi de Ioana o las pe Mazi să povestească :p
Din fericire totul a ieşit chiar mai bine decât mă aşteptam. Părinţii Ioanei, complici şi ei, ne-au trimis în oraş exact la timp, Ioana s-a arătat subit interesată să intre in magazinul Universal fix când Mazilu îmi spunea în SMS că ar fi bine să mai întârziem puţin. Iar în faţa Casei Hirscher, când toţi belşugarii se vedeau pe geam ca la expoziţie, am avut inspiraţia să îi atrag atenţia Ioanei către pizzeriile de peste drum. La intrare, spre surpriza tuturor, am reuşit să joc rolul de paravan pana în momentul în care toata lumea a apărut dintr-o dată în faţa privirilor ei. De aici, se ştie ce a urmat. Câteva lacrimi ascunse, multe ţipete şi râsete, mâncare bună, vin bun (nu-i aşa Ceauşescu şi Doru?!) şi desert asemenea.
În final, mânaţi de Doru care ştia singurul loc unde se fumează narghilea în Braşov, am ajuns, spre surpriza mea, exact acolo unde voiam să fac rezervarea iniţiala (şi mă bucur că n-am făcut). Doar că acum localul nu se mai numea Paris Panam, ci Ego, la bar servea un negru din Boston, care nu ştia o boabă de română, iar din boxe răzbătea un hip-hop „asortat” la graffiti-ul de pe pereţi.
[mazilique] Ioana's surprise b-day party
De dimineata
Sambata.
5.30 AM - alarma telefonului suna strident
5.57 AM – las Musemobilul in parcare si, in mod absolut exceptional, imi ocup pozitia de copilot in drepta lui Ceausescu
6. 07 – in parcarea fabricii ne asteapta Gabi, iar la zece minute dupa apare si restul Belshug Team-ului convocat la Brasov, pentru petrecerea surpriza de ziua Ioanei – Raluca, Flori, Gu, Doru, Alina si Stefan.
Here we go again.
Nu stiu altii ce-au facut - adica boarderii – (decat ca unii au cazut, ca altii au ras pana aproape de lesin si ca in final s-a baut si s-a mancat la Postavaru pentru ca partia era cam proasta), dar noii – skiorii – am facut cam 27 de ture de partie, in total. Pe Bradul, ce-i drept. Dupa cum e evident si dupa cum era de asteptat, partia era plina ochi. Dar am ales-o pentru ca printre noi se afla si un incepator – Alina. Dar ea, cu tupeu, a urcat in varful partiei si, dupa ce a secerat alti doi skiori la desprinderea de pe teleski, a incercat sa infrunte panta. Cu toate astea, Alina (ca de altfel si eu, Raluca si Gu) a fost oarecum descurajata cand a constatat ca nu prea poate sa inainteze si in niciun caz sa schimbe directia. In schimb, culmea, ii iesea plugul la mersul (involuntar) cu spatele.
But just look at her first… "steps" (si zi merci ca n-am pus nicio trântă, ca doar aveam de unde alege :)) Cat despre Raluca si Gu, ele au fost disciplinate si au terminat toate punctele de pe cartela fara prea mari incidente. Iar eu, precauta ca de obicei (a se citi fricoasa), n-am tras decat o singura cazatura, si aia pentru ca mi-au fugit ochii, atentia si skiurile in directia unui tanar snowboarder care a ţâşnit prin spatele meu, din padure (!?).
Timp de 15 minute am trecut in revista toate posibilitatile – daca Ioana nu vrea sa iasa in oras? daca vine si de fapt are o surpriza neplacuta? daca n-are chef de noi? daca George nu gaseste carciuma? daca ne vede pe geam?
Insa noi ii vedem primii cum trec pe strada pietonala din fata restaurantului, ne ascundem dupa meniuri si asteptam sa apara-n usa. Ei, si de aici nu mai am cuvinte prea multe. Si oricum, alea putine care-mi vin sunt siroposentimentalocoase. Care ati fost acolo stiu cam despre ce e vorba. Dar in mod clar, surpriza a fost mare pentru Ioana, care chiar nu cred ca se astepta sa ne vada stransi cam toti intr-o carciuma din Brasov.
- Ceausescule, cum a fost cand ai alunecat spre dreapta?
- Adica spre prapastia aia?
- Nu te atinge de obertainerul meu!
- Mazi, injuri admirabil. Adorabil!
00. 57 AM Toata lumea din camera s-a culcat. Intra Alina.
- Ce s-a intamplat?
- Nu stiu. It’s freakishly weird.
- Deci eu nu pot sa cred! Ce s-a intamplat cu belshugurile noastre, cand toata lumea se culca la 4 si se trezea la 7? … Mai e vreo perna libera?
Iar eu scriu in intuneric (pentru pastrarea si propasirea adevarului istoric si cronologic). Professional hazard, cum s-ar spune daca asta ar fi fost film american iar eu - un doctor cu God Complex :))
La momentul concluziilor, predau stafeta celorlalti. George poate sa spuna inside stories, Raluca sa povesteasca cum s-a descurcat cu implementarea conceptului (remarcabil, aplauze va rog!), iar Ioana... aceeasi poveste spusa dintr-un alt unghi de abordare :))