[raluca] Barcelona, acum și cu copil

Am decis astăzi, în urma unei discuții cu George, că nu strică nimănui dacă totuși voi continua să scriu pe blogul ăsta - și poate și alții dintre noi poate vor relua bunul obicei, dacă vor simți nevoia. Sunt de părere că acest blog s-a născut dintr-un spirit care s-a pierdut cu ceva vreme în urmă, însă este în continuare o platformă viabilă și, atâta vreme cât simt nevoia să scriu despre ce mai văd pe la noi și pe la alții, poate suplini un eventual blog nou pe care nu mă-ndemn să-l creez.

Destul însă cu explicațiile, reiau firul poveștilor de călătorii dintr-o postură nouă, cea de mamă, cu speranța însă că nu voi monopoliza subiectele cu o singură perspectivă, ci voi mai vedea și dincolo de interesele imediate ale piciului.

Și, ca să dau de pământ cu ceea ce tocmai am spus mai devreme, vă dezvălui Barcelona exact din postura de mamă – îngrozită să plece în prima deplasare cu adevărat lungă cu copilul de 6 luni, gândindu-se că mai degrabă va avea parte de o vacanță de groază decât de relaxare.

Alegerea orașului a fost ușoară – doream un loc în care, măcar teoretic, temperatura este mai ridicată decât la noi în luna martie, un loc civilizat, de preferat pe care l-am mai văzut, ca să ne fie mai ușor să ne descurcăm în el. N-a fost deci prea greu. Și nici zborul până acolo (3 ore) nu a fost un chin. Am zburat cu Tarom (da, a fost mai ieftin decât cu low cost), iar problema hrănitului copilului a fost rezolvată foarte ușor: laptele la purtător, fără inhibiții (oricum toate cele 3 locuri de pe partea respectivă erau ale noastre, că am plecat în formula de familie extinsă, cu bunică și frate).

Barcelona ne-a surprins (din nou) plăcut de cum am pus piciorul în aeroport. Vameși foarte prietenoși la controlul pașapoartelor când au văzut copilul, toată lumea gata să te ajute la nevoie. Închiriaserăm un apartament duplex chiar lângă plajă, în Barceloneta, iar ca să ajungem acolo am luat un taxi. Foarte prevăzător, operatorul de la taxiuri nu ne-a lăsat să ne suim în taxi până când nu ne-a găsit unul cu 7 locuri, astfel încât copilul să aibă locul lui, prevăzut cu centură de siguranță. Da, știu, este SF, în București nu avem astfel de privilegii, nu avem nici măcar scaunul pentru copii în taxiurile ordinare (ambele sensuri ale cuvântului sunt acceptate).

Călătoria cu taxiul ne-a costat în total 40 de euro (la întoarcere 35 de euro) – taximetriștii sunt corecți și au afișate pe geam condițiile de plată și cum este alcătuit prețul pe care îl plătești în final. În 30 de minute eram la destinație, pe Carrer de Vinarós 49, într-una dintre clădirile vechi pitorești care alcătuiau demult raiul pescarilor, acum locuit de personaje pitorești și unde numeroase firme de turism oferă apartamente spre închiriere. Apartamentul nostru – îl vedeți mai bine aici, ca să n-o mai lungesc cu descrierea lui - și-a meritat banii, este o soluție care vă scoate din impas dacă plecați în vacanță cu copii și ajutoare. Pentru că în Barcelona este o problemă cu spațiul locativ în special în zonele vechi, unde apartamentele au si 32 mp (da, exact, chiar și mai mici decât o garsonieră la noi), acesta a fost de departe cea mai bună alegere. Da, arată ca în poze, da, este dotat cu tot ce scrie acolo și chiar mai mult – la capitolul “copii”, am fost încântați să vedem că au pătuț special, chiar dacă de companie, precum și scaun de masă. Singurele 2 neajunsuri ale locului sunt izolația fonică – se aude incredibil de bine tot ce se întâmplă în orice cameră din apartament - și scările de acces – situat la etajul 2, trebuie să urci pe niște trepte foarte înguste în spirală, care nu îți prea permit să cari bagaje foarte voluminoase sau alte lucruri gen cărucior (ne-am felicitat că l-am lăsat acasă) ori bicicletă (am citit un review al unor americani care și-au dezasamblat bicicletele ca să le poată băga în apartament). Dacă treci de aceste două hibe, ai un loc decent în buza plajei până la care faci 2 (două) minute la pas leneș sau mai puțin de un minut în alergare, din nou esențial dacă plănuiești să plimbi copilul pe malul mării.

Pe al nostru, noi l-am purtat in marsupi și l-am dus peste tot. A făcut cunoștință cu La Boqueria, de unde a mâncat cel mai gustos mango ever (motiv pentru care nu îl voi mai cumpăra vreodată din România, prea e mare diferența, zici că aici ai alt fruct, evident mult mai slab calitativ). A fost in Sagrada Familia (cu gandul de a reveni peste 30 de ani, cand e planul sa o termine), s-a plimbat pe plajă în lung și în lat, a luat funicularul în Montjuïc, s-a pozat cu un rechin la Aquarium, s-a bucurat la fântânile colorate si dansatoare, l-a bătut vântul, l-a mângâiat soarele. Și ar fi mâncat și la restaurant (Salamanca e tot pe plajă, lângă Carrer de Vinarós, și au mâncare tradițională foarte bună, cu accent pe sea food), mâncarea lui, bineînțeles, dacă ar mai fi avut răbdare și ne-ar mai fi îndurat și seara. La restaurant ți se oferă scaun de masă pentru copil (sic!), însă era întotdeauna doborât după ora 7 pm, așa că bunica și-a intrat în rol și l-a depus în pătuțul lui înainte de a ne evacua din restaurant pe motiv de tulburare a liniștii și ordinii.

Da, am regăsit Barcelona același loc relaxat pe care l-am descoperit în urmă cu 5 ani, cu plusurile legate de facilitățile pentru copii și familii în general. Și poate nu strică un belshug (off topic, am citit că nu mai e cool să scrii cu “sh” și “k”, dar zic eu că la cuvântul ăsta se impune), nu for old times’ sake, ci for a brighter future J

[mazilique] Deci va laudati ca ati fost in Delta...

Fara mine!

Bine, fie - ce-i drept, am avut treaba si de asta n-am putut veni, but still :))

Asa ca, de invidie verde, cu ajutorul lui Gabi, care a adus de la Dunare un crap, la Chez Mazilique s-a recreat unul dintre cele mai frumoase colturi de Delta - ăla în care se găseşte farfuria cu saramura.

[mazilique] Ferma de scoici

Ultimele zile de vara le-am furat in weekendul asta, undeva intre 2 Mai si Balcic (si spun ultimele zile pentru ca sper sa vina odata toamna!).

In sfarsit, am ajuns intr-un loc mult laudat, caruia ii dadeam tarcoale de ceva vreme, dar unde nu prinsesem inca momentul sa ajung. Sambata dupa amiaza, undeva pe langa Kaliakra, am descoperit Dalboka, ferma de scoici.

Cum se vede in poza de mai sus, ferma e undeva in mijlocul marii - dar nu prea departe de tarm, unde asteapta cherhanaua. Acolo ti se pune-n mana un meniu (inclusiv in limba romana), iar tie iti revine complicata misiune de a alege din 30 de feluri de scoici, plus pesti si alte bunatati extra. Scoici natur, cu condimente, cu legume, afumate, pane, pe gratar, la cuptor, la tigaie, cu sos de vin, chiftele de scoici, musaca de scoici, tocanita de scoici, sarmalute de scoici cu vita de vie, rulada cu vinete/ dovleac si scoici... ati prins idea - scoici in toate pozitiile, inclusiv cateva mai oculte - "Colierul Siernei", "Nostalgia marinarului", "Noapte Romantica", "Briza Maritima", "Mirajul marii"... fineţuri selecte :))))

Dupa ce mi-au fugit ochii pe meniu ca la jocurile mecanice when you hit the jackpot, ne-am chinuit si-am facut un platouas

icre, hamsii, creveti, cinci feluri de scoici, salata, paine, beri, sucuri si apa - 167 de lei pentru cinci persoane eu zic ca e as good as it gets.

Scoici Burgas

Tocanita de scoiciScoici cu condimente
Frigaruie de scoici la gratar
Scoici afumateCreveti

Si cum spuneam, astept toamna. Cand vreau sa ma mai intorc pe la Dalboka, doar mai sunt 25 de feluri de scoici ramase nemancate :))

[raluca] Less stress if cooking :)

E dovedita: dupa opt ore continue de scris la minunata lucrare, cu capul plesnind m-am dus in bucatarie sa fac ceva de mancare.

In timpul procesului durerea a disparut si ceea ce a rezultat a fost absolut delicios :). De data asta nu a mai fost BBC Good Food, ci niste cartulii pe care le-am descoperit la Foyles si din care mi-am luat si eu doua. Iata una din serie:

Si ce am mancat noi: 1. salata cu rosii, avocado, pere, lime, mozarela; 2. pui cu ceapa rosie, jeleu de coacaze, sos de soia (ar fi trebuit sa fie si prune, dar nu am gasit si nu am mai pus - oricum, a fost demential :) )

Sziget day III & IV

Pai ieri ne-am trezit la pranz si, in mare, am mancat, baut, mancat, baut, dormit, mancat, baut si ratat cu succes mai toate concertele :)) Da' nu prea avem de ce sa ne plangem.

Am reusit sa vedem tot ce mai ramasese nevizitat din insula, mai putin un muzeu care am auzit ca ar exista, dar pe care am reusit sa-l evitam ;)

Printre altele, eu mi-am cumparat poi-uri, niste jucarii cu care trebuia sa jonglez, da' eu mai mult reuseam sa plesnesc oameni :))

Dupa care ne-am culcat, ca all the hard partying got to us :)) Asa ca am dormit all the way through Jet, Primal Scream & Pendulum concerts. Ne-am trezit just in time pentru Prodigy, da' si acolo am reusit sa ratam mare parte. Eu ca nu aveam chef (ii mai vazusem, not interesting), Gabi pentru ca ii era foame si Ceausescu pentru ca s-a lasat tarat de noi prin alte parti. Am prins insa finalul, from a distance. No biggie.

Ne-am mai intins apoi la ale beri si sprituri, ca in final sa call it a night.

Iar azi am luat-o de la capat - mancare, bautura, mancare bautura... plus ceva fusball. In between am prins ceva vocalize la soundcheckul Placebo. As I type e proba de sunet de la Klaxons, care se pare ca tura asta nu si-au mai pierdut instrumentele pe drum :)

Deci de pe la ora 15.00, eu una intentionez sa nu ma mai dezlipesc de scena: The Subways, Editors, Klaxons, Manic Street Preachers si Placebo.

[mazilique] Sziget day II

Deci am ramas la Miss Platnum. Mare doamna, mare caracter.

In continuare m-am agitat la The Ting Tings de parca aveam 15 ani, dupa care am luat o pauza sa cautam diverse, cat pe scena se agitau domnii de la Die Toten Hosen, pentru care niciunul dintre noi nu avea vreo pasiune.

Nu putem spune acelasi lucru si despre vinul rose pe care l-am baut in acest timp :)) Pentru ala am facut cu totii cate o pasiune ;)

Also, ne-am plimbat prin Hungarian Village - una din multe fun zones ale festivalului - unde am spart nuci,mers pe picioroange,

am jucat alte jocuri de-ale lor, eu am facut si am copt o placintica traditionala, m-am dat cu gabi intr-un leagan oversized si am poftit la cazanele cu mancare.In drum inapoi spre mainstage, ne-am propus ca azi sa incercam un taur electric. Mwahahahaha

La locul cu pricina deja se produceau, in lumina stroboscoapelor, cei de la Bloc Party. S-a placut si asta. Apoi Fatboy Slim. Daca Ceausescu n-a rezistat prea mult, eu cu Gabi ne-am gasit the inner clubber/houser si ne-am agitat cat am putut. N-a fost rau, chit sa se stransese acolo toata cocalarimea szigeteasca :))

Ne-am regasit cu domnu' la cortul nostru strategic pozitionat langa Wan2 Stage, unde tocmai incepuse Tricky. Fuga inauntru si, ca sa top things up, cand a inceput piesa mea preferata, Veronica, am urcat pe scena cu domnu'. Ihi, pe scena. Nu eram doar noi, ce-i drept, ca Tricky chemase lumea la dezmatz, da' ne-am inghesuit. Am luat-o pe Gabi de-o mana, am aruncat-o peste gard, dupa care niste oameni cu bune intentii m-au parasutat si pe mine, apoi ne-am catzarat pe un stalp al scenei, si (trip)hop langa Tricky.

Cateva minute de zbantuiala mai tarziu, ne-am potolit, am coborat si am asteptat sa se termine. Panarama aia de cort in care e facuta scena Wan2 are o acustica infioratoare, iti iei campii pana intelegi ce vrea sa zica artistu'.

Odata incheiat si concertul asta, dupa o tura de carciumi, ne-am intors in Hungarian Village pentru un gulas. Cateva socializari cu un domn german usor tripat, ne-am intors la corturi pe la ora 3.00, pentru ca eram franti.

But now we're up & running. Ne pregatim de Primal Scream, Prodigy, Amadou & Miriam, poate si AB4 daca ne simtim intr-atat de generosi cat sa-i onoram cu prezenta :))

Later edit: a inceput sa ploua and i'm kinda stuck here. noroc ca Ceausescu, knight in pantaloni scurti cum e, s-a oferit sa vina la centrul de presa c-o pelerina de ploaie and recue me :x

Oare ca sa evitam o raceala, tre' s-o dam pe palinca???

[mazilique] Sziget - touchdown

19.00 - plecam de la birou

Dupa ce prin Ploiesti frecam menta printr-un Mega Image, pe la 21.00 preiau controlul si plecam spre Budapesta, via Brasov, Sighisoara, Cluj, Oradea.

3.00 - ajungem la Cluj si ii dau volanul lu' Ceausescu pret vreo vreo 200 de kilometri, pana trecem de granita. Revin la carma si, dupa o invarteala de vreo ora prin Debrezen, ajungem la Budapesta, unde surprinzator de repede ne orientam, gasim loc de parcare si iata-ne, pe la 10.00, batem la poarta insulei.

Dupa un drum obositor, pe noapte, abia aici vine greul - gasirea unui loc de campare. Bineinteles ca am facut un tur complet de insula pana ce, epuizati, ne-am prabusit cu bagaje pe marginea drumului, cu nervii franjuri, cu sete de bere si cu pofta de gulas.

Gabi a plecat in recunoastere si iata-ne cu trei locuri de campare, pe alese. L-am ales pe sigurul la umbra, exact intr-un colt de Wan2 Stage si la un minut de Main Stage. Zgomotos si aglomerat, da doar n-am venit la sanatoriu :))

Odata instalati, am purces la niste bere & some food, dupa care ceva somn, ca eu una eram deficitara, nu dormisem toata noaptea, plus condus de aveam linii de autostrada forever engraved pe retina.

Somnu' a fost just in time cat sa ratam Nouvelle Vague, da' nu era ca si cum nu-i mai vazusem de vreo doua ori. Stiam despre ce-i vorba, asa ca am trecut la chestii mai interesante.

20.45 - we were Chasing Cars cu Snow Patrol.

21.52 - ...Everything's just wonderful, I'm having the time of my life cu Lily Allen, la concert. Absolut genial. Very cheeky & equally cute, don'soara a avut un show care a trecut prin toate piesele de pe cele doua albume, a baut si a fumat, a purtat un top transparent si killer shoes, incredibly high heels, a fost si electro, si acustic, pe alocuri jazzy. Really loved it.22.03 - Sun is in the sky, oh why, oh why would I wanna be anywhere else? :))

23.45 - Let's grow old together and die at the same time. Intre timp ajunsesem la White Lies, to top things up.

A fost o prima zi minunata, chiar daca obositoare si tracasanta. Am incheiat-o cu alte beri si mancaruri porcesti :))Acum tocmai s-a terminat Miss Platnum si eu fug sa ma intalnescu cu cei doi la Ting Tings, care urmeaza pe Main Stage. Nu stiu cand mai trec pe aici, pt ca, dupa cum v-am explica, we're beery busy :))

The Official Sziget Drinking Team va saluta :)))

[ceausescu] Epigonisme

Prin titlu ma refer, bineinteles, la bucatarul nostru de exceptie, Mazi, al carei umil epigon, desi ceva mai lenes, ma declar. Asadar, in acest weekend mi-am permis sa prestez niste munca de bucatarie. Nu sunt prea multe de povestit, deci, mai departe, las pozele sa va lase gura apa.

Numero uno: Ostropel de pui Desert: Placinta cu branza dulce (dietetica), stafide si visine

[ioana] program pentru sâmbătă

dacă tot s-a anulat Depeche Mode, cred că nu mai avem nici o scuză să lipsim de aici (scroll down până la al treilea paragraf ca să vedeţi de ce trebuie să fim prezenţi, sâmbătă, de la ora 19.00).

se pare că mazi, pe cale să devină famous, nu doar "almost famous" ca alţi oameni de pe blogul ăsta, va vorbi despre "experienţe şi experimente gastronomice numai de ea ştiute". well, eu am şi mâncat nişte experimente d-astea, au fost super bune, aşa că nu pot să zic decât "go, mazi, go"

@mazi: nu-i aşa că acum ai şi mai multe emoţii? :P

[mazilique] Stiam eu, stiam!

Viena e orasul cu cea mai buna calitate a vietii din lume, iar Barcelona e orasul cu cea mai buna mancare (de fapt Tokyo e pe locul intai, but who cares, ca oricum n-am ajuns acolo, la naiba :P).

In sfarsit am cum sa-mi motivez numeroasele intoarceri la Viena altfel decat prin preturile mici de la SkyEurope :)) La Barcelona n-am avut probleme pana acum. E mult prea frumos.

Dupa Barce, food-wise urmeaza: Copenhaga, Londra si New York.

Singapore a ocupat prima pozitie intr-un alt clasament, bazat pe infrastructura oraselor, care tine cont de de standardele de electricitate, apa curenta, telefonie, conexiunile internet, transportul in comun, aglomeratia din trafic si frecventa zborurilor internationale pe aeroporturile locale. Deci cam boring :P

[mazilique] Targul Taranului Roman, de Paste

Mai aveti timp sa trageti o fuga, e deschis pana diseara, la ARK - Bursa de Marfuri, vizavi de piata de flori Cosbuc.

[mazilique] La piata

Cred ca n-am mai fost in piata de vreo doi ani. Maybe I went a little over the top, dar oricum aveam de recuperat :)) Belshug sa fie..

[raluca] Hallo, Anna! Haben Sie ein Zimmer frei?

Asa incepeau lectiile de germana de pe TVR1 prin ‘90-’91 si cam cu atat am ramas si eu de atunci din limba poporului de la nord J. Ceea ce incerc sa fac prin aceasta introducere este sa ma scuz de fapt ca nu am inteles sau nu am fost destul de atenta incat sa nu ma pun in situatii jenante.

Prima dintre ele a fost chiar la plecare, unde pe aeroport am fost uimita ca lumea nu se inghesuia la imbarcare. Uimirea a crescut si cand am remarcat ca lumea nu se bulucea la usile autobuzului care te ducea la avion, ca sa prinda locuri cat mai bune (va reamintesc ca am zburat cu German Wings, deci low-cost). Eu am fost vigilenta in schimb, asa ca nu m-am indepartat de usile autobuzului, iar cand acestea s-au deschis am marit simtitor pasul, astfel incat sa fiu printre primii care sa puna piciorul in avion.

Usor uimita ca nici macar atunci lumea nu parea sa se grabeasca, m-am asezat cu nonsalanta si am ocupat trei locuri pe care le-am considerat mai bune, apostrofandu-i usor si pe mama si pe fratele meu ca nu pun destul de repede bagajele la locul lor. Dupa ce ne-am instalat confortabil, nu am inteles de ce a venit cineva sa ne ridice de acolo, spunandu-ne ca acelea sunt locurile lor, ba mai mult, aratandu-ne si biletele cu locurile.

Acela a fost singurul moment cand m-am uitat si eu pe bilete, ca sa constat ca si noi aveam locuri, in alta parte desigur, si atunci mi-am explicat si de ce toata lumea era atat de calma. Atat de obisnuita cu lipsa de locuri prestabilite in zborurile low-cost, nici macar nu am catadicsit sa imi arunc o privire pe bilet, ca sa vad ca in acest caz era o exceptie J))). Ne-am luat deci locurile de drept si zborul a continuat fara incidente.

Ajunsi in Berlin, s-a pornit, asa cum spuneam si cand am plecat, o fulguiala cu vant, care insa a durat putin. Destul de frig, in schimb, ceea ce nu inseamna ca am ramas restul zilei in camera. Dar nici prea departe nu ne-am dus, pentru ca hotelul nostru – Berolina an der Gedächtniskirsche – este chiar in vechiul centru al Berlinului de Vest, in Charlottenburg, Rankenstraβe colt cu Kurfürstendamm, deci ploua cu de toate chiar sub nasul nostru.

Aseara a plouat deci, pentru mine, cu prima serie (episoadele 1-12) din CSI: Miami, la 15 euro (reducere 50%), si cu cel mai recent roman al lui Tracy Chevalier, “Burning Bright”, care inca nu a fost tradus in romana. Le-am cumparat dupa ce am petrecut vreo doua ore in noul meu magazin preferat, Hugedubel (daca l-am scris corect), adica un fel de FNAC insa mai mare si mai prietenos: 4 etaje in principal cu carte, fara zona aceea de entertainment, electronice, jocuri etc. din FNAC, insa cu un bar chiar in mijlocul cartilor la etajul 1, unde poti sta chiar sa si mananci o salata cat timp rasfoiesti cartea care te intereseaza. Daca nu vrei sa stai sa mananci si sa bei, poti studia intr-o zona speciala, cu mese si lampi. Daca ai veni zilnic in acest magazin, ai citi moca zeci de carti fara nicio problema J.

Dupa extazul din Hugedubel am parcat intr-un restaurant italian de peste drum, cu preturi decente, foarte ferchezuit si dragut, unde am mancat niste paste bune, aperitive si o pizza cu ardei iuti intregi pe deasupra. Trei oameni am platit in total 38 de euro, ceea ce mi se pare super decent pentru locul in care se afla restaurantul si pentru calitatea mancarii.

Seara s-a incheiat pe la 10, ora locala, pentru ca nu am mai rezistat sa batem strazile din cauza frigului. Ne luam revansa azi, cand deocamdata nu se vede niciun nor pe cer si e soare J.

P.S. Pentru ca am uitat cablul de transfer acasa, nu voi putea pune poze pana cand ma intorc J

[mazilique] Fresh 'n' heathy (7)

Creveti cu lamaie si morcovi cu portocala, cum m-a invatzat Jamie :P

[mazilique] Fresh 'n' heathy (6)

Salata de ton frumos colorata :)