[mazilique] Help needed

Care stie o cazare dragutza si ieftina si centrala si neimaginara in Cluj? Suntem patru belshugari acasa care vrem sa luam drumul Tiff-ului :)

[mazilique] Cand mergem?

E la Liberty Center si mie mi s-a facut pielea de gaina uitandu-ma la trailer. Dar asta doar pentru ca-s very lame :))

[ioana] Cum ar putea România să câştige 8 Oscaruri

Duminică, am auzit la un radio o ştire din aia, din cauza căreia încep să bombăn de una singură ca o babă în autobuz; de fapt, nu chiar o ştire întreagă, ci un final de ştire: „Din nou, România nu a obţinut nici măcar o nominalizare la Oscar”.

„Nici măcar”. De parcă România ar putea obţine nşpe mii de nominalizări la premiile industriei americane de cinema, în loc de una singură, la categoria „cel mai bun film străin” (teoretic). De parcă regulamentul premiilor ne-ar permite să propunem la orice categorie am vrea noi câte un film în fiecare an.

Asta bombăneam.

M-am înşelat. Astăzi am aflat că România ar putea obţine nu 2 nominalizări, ci 8 premii Oscar! Cum? Simplu. Face ca India. Se roagă să mai atragă un proiect gen „Cold Mountain” (dar puţin mai bun), infiltrează câţiva profesionişti în echipa filmului (nu neapărat regizor sau scenarist, un director de imagine şi unul de montaj sunt suficienţi), bagă multă figuraţie autohtonă (eventual prost plătită ca să aibă presa despre ce să scrie). Când filmul e gata, se plânge că imaginea României pe peliculă nu e conformă cu realitatea. Că România nu e o ţară a săracilor şi infractorilor, aşa cum reiese din film, ci ţara lui Brâncuşi şi a Nadiei Comăneci. Iar puţin mai târziu, când filmul ia 8 Oscaruri, sărbătoreşte victoria ca şi când ar fi a ei.

În India, „Slumdog Millionaire” a stârnit proteste de stradă pentru că imaginea mahalalelor şi brutalitatea poliţiei nu sunt chiar mesajele pe care ţara vrea să le transmită în exterior. Un regizor de-al locului a răbufnit: „India nu este Somalia. Suntem una dintre marile puteri nucleare ale lumii, sateliţii noştri împânzesc universul” :)) Dar luni dimineaţă, când au aflat că „Slumdog...” a fost marele câştigător la Oscar, indienii s-au bucurat ca şi când filmul ar fi fost opera Bollywood-ului (în realitate, este finanţat de două studiouri americane, regizorul, producătorul şi scenaristul sunt britanici, iar actorul din rolul principal s-a născut la Londra).

Şi uite aşa filmul – care a luat cele mai multe voturi şi de la The Belshug Team & its „stalkers” în sondajul pe care l-am avut până azi pe blog – mi-a devenit şi mai simpatic. Vreau să avem şi noi un „Vabagond milionar”. Să fie şi nenea de la radio fericit, măcar în dimineaţa de după Oscaruri.

[raluca] "Where the fuck is Bruges?" Si noi de ce nu mergem acolo?

Asa, primavara spre vara, cand e soare si pomii sunt infloriti :).

Evident ca dupa ce am vazut "In Bruges" vreau sa ma duc acolo - nu pentru ca am vazut un film si hop si eu, ci pentru ca intr-adevar nu m-as fi gandit niciodata sa merg acolo. Deci ce loc mai bun de mers decat unul la care nu te-ai fi gandit vreodata?

Da, da, votul meu merge la "In Bruges" (ce scenariu, ce muzica, plus ca are si ceva Bosch pe-acolo, care ne-a placut noua mult la Prado). Pacat ca are atat de putine nominalizari, dar e adevarat ca nu am vazut "Slumdog Millionaire"... Hai si India!

So, "if I grew up on a farm and I was retarded, Bruges might impress me!". Bruges did impress me so I guess I am kind of retarded, hahahaaaaaaaaa :))))))))))))

[george] Informaţiile despre moartea filmului sunt un pic exagerate

Poate mi se pare doar mie, dar parcă atât de multe filme bune ca anul astă, de mult nu au mai fost pe la Oscar. Am văzut câteva şi, deşi nu pot spune că vreunul e o capodoperă cutremurătoare, destul de multe dintre ele sunt peste media filmelor din ediţiile trecute.

Dacă mă înşel, băgaţi comentariu. Ce v-a plăcut, votaţi în poll-ul de pe coloana alăturată. Atenţie, suportă răspunsuri multiple aşa că, dacă v-au plăcut mai multe, votaţi mai multe.

(Şi dacă vă întrebaţi care a fost criteriul după care am făcut poll-ul, am luat în seamă toate filmele care au fost nominalizate la cel puţin o categorie importantă, nu numai la cel mai bun film sau cel mai bun scenariu, ci şi cel mai bun rol sau rol secundar etc.)

Ps. Titlul e furat. L-am găsit pe un blog de pe afară şi l-am tradus aici.

[raluca] India, din ce in ce mai aproape

Pastrand calea deschisa de "Dumnezeul lucrurilor marunte" si "The White Tiger", incet-incet simt cum ma trage ata catre India :).

"Valley of Flowers", un film pe care l-am vazut miercuri la TVR1, mi-a aratat o cu totul alta fata a Indiei, total diferita de cea din cartile de mai sus, unde realismul, pragmatismul, ironia si chiar cinismul sunt elementele definitorii.

"Valley of Flowers" este mai aproape de misticismul scrierilor lui Eliade despre India, sunt multe simboluri, gramada de referinte culturale, e foarte descriptiv (cam cum sunt multe dintre filmele asiatice bune in ziua de azi), e cu totul altceva, dar este absolut minunat. Va rog, daca are careva filmul, l-as vrea si eu foarte, foarte tare :)

Aruncati si o privire mai jos (desi trailerul este foarte comercial, logic):



Domnul regizor si scenarist, Pan Nalin, a mai facut un film, care se numeste "Samsara" si pe care de asemenea l-as dori, daca se gaseste cumva pe undeva prin apropiere :).



Si cum ar fi sa vedem si cam cat costa un bilet de avion pana acolo? :)))))))

[mazilique] Belshug de filme la Berlinală

Anul acesta, pentru a treia ora, Festivalul de Film de la Berlin prezinta o sectiune cel putin interesanta - Culinary Cinema.

Ce se poate vedea acolo? Cinci lungmetraje, cinci documentare si patru scurtmetraje acompaniate de discutii culinare, dar si de delicii de gen, la restaurantul "Gropius Mirror", dotat cu ceva stele Michelin.

Si iata filmele: (din toata lista pot sa va spun doar ca "Dieta mediterránea" e despre un triunghi amoros, actiunea are loc intre dormitor si bucatarie si toata treaba are legatura cu un fel de mancare afrodisiac, cu midii :) - asta ca sa nu comenteze nimeni ca ne-am pierdut our porno edge :P)

"Antique Republic of Korea", de Min Kyu-Dong

"Dieta mediterránea", de Joaquín Oristrell

"Food, Inc.", de Robert Kenner

"Haiti Chèrie", de Claudio Del Punta

"Pirate for the Sea", de Ron Colby

"Pranzo Di Ferragosto", de Gianni Di Gregorio

"Snijeg (Snow)", de Aida Begic

"Terra Madre Italy", de Ermanno Olmi

"Nos enfants nous accuseront (That Should Not Be – Our Children Will Accuse Us)", de Jean-Paul Jaud "What's on Your Plate?", de Catherine Gund

"Buono come il pane", Giancarlo Matcovich

"La Cuisine", de François Vogel

"Lo que trae la lluvia (Along came the rain)", de Alejandro Fernández Almendras

"Pasta Connection", de UniSG

"Plac (Der Markt)", Ana Husman

"Silent Snow", Jan van den Berg

P.S. - daca sunteti cuminti, George o sa va povesteasca despre Vicky Cristina Barcelona, pe care l-am vazut acum cam o luna, doar ca el nu s-a invrednicit sa ne incante cu un review pana acum :P

[raluca] Emmanuelle Béart sau comedie cu... adevaratii pantofi porno?

"Le heros de la famille" se numeste filmul cu Emmanuelle Béart si Catherine Deneuve la care va propun sa mergem duminica in gashca. Motivul pentru care m-as duce la filmul asta e ca joaca Béart, una dintre actritele mele preferate, insa daca asta nu va atrage iata si o scurta descriere, asa cum apare pe Sapte Seri

"La Nisa, la o mostenire de familie a carei miza este un cabaret "Papagalul albastru", membrii acesteia se vad reuniti fara sa vrea. A venit ora explicatiilor, reglarilor de conturi, marturisirilor, aliantelor insolite, a sertarelor secrete pe care le deschizi fara sa stii ca inauntru se afla putin chiar din propria-ti viata..." - Scala: 12:30, 15:00, 17:30, 20:00

Daca vi se pare neinteresant, in concordanta cu postarea anterioara, exista oricand "Zack si Miri fac un film porno", o comedioara cu siguranta inocenta, daca simtim nevoia de mai multe insight-uri legate de pantofi porno :))))) (a se vedea si poza) - Movieplex: 12:30, 14:30, 16:30, 18:30, 20:30, 22:30; Hollywood Multiplex: 13:30, 17:45, 20:15, 22:45

Eu prefer Movieplex, in cazul in care Emmanuelle Béart e overrated pentru unii :)))

[raluca] Jurnal de bord IV: Stockholm - Bergman - The End

Ca sa nu ma apuce Craciunul cu restante, zic sa termin jurnalul de bord legat de minunata calatorie a Ralucai Teodorescu in Suedia :).

Nu am zis nimic de muzee, asa ca trebuie sa raspund intrebarilor publicului :). Mi-au placut atat de mult, incat intr-unul era sa raman incuiata la etajul 4... Furata de priveliste si ascultand la casti povesti despre sámi si cantece traditionale ale lor (apropo, pe aceasta cale va anunt ca nu mai este politically correct sa spui "lapon" de vreo 60 de ani, termenul corect care desemneaza aceasta minoritate este sámi), nu am auzit cand s-a anuntat inchiderea muzeului (era vorba despre Nordiska Museet, dedicat modului de viata suedez). Desi nu mai era nimeni pe langa mine iar luminile se stinsesera, nu mi-a trecut prin cap ca la ora 14.00 s-ar inchide muzeul. O doamna nervoasa cu un walkie-talkie in mana m-a gasit si mi-a spus ca daca nu cobor imediat cu liftul, ma vor inchide acolo :))).

Motivul inchiderii asa de timpurii la Nordiska Museet a fost ca in acea zi era Sankta Lucia (13 decembrie), o zi sarbatorita cu mare fast in Suedia, dedicata luminii (dupa cum ii e si numele), cand se organizeaza concerte, procesiuni pe strada, se aprind lumanari, femeile se imbraca in alb si isi pun coronite de lumini pe cap, intruchipand-o pe sfanta. Se spune ca Sankta Lucia merge din loc in loc, in noaptea cea mai lunga (conform calendarului iulian nereformat), si lasa cate un cadou pentru fiecare care a fost cuminte :).

Asadar, nu e de mirare ca am prins intuneric in cea mai mare parte a timpului... Rasplata a fost ca am vazut, cu toate acestea, un oras plin de veselie si lumini, cu sfesnice aprinse in absolut toate ferestrele, cu oameni cantand pe strada, cu decoratiuni fabuloase de sarbatori.

Intorcandu-ma la muzee, ceea ce este senzational la ele este ca au fost transformate dintr-un loc relativ inchis, de contemplare oarecum, in care rolul vizitatorului este mai degraba pasiv, intr-un spatiu public, in care oricine poate interactiona cu lucrurile din expozitie, vine la concerte la muzeu, se plimba prin saloane vechi de sute de ani, reconstituie fara cusur, in asa fel incat nu se plictiseste citind despre niste lucruri cu care nu mai are nicio legatura, ci ia parte, ca intr-o piesa de teatru, la realitati ale stramosilor lor.

Salile de proiectii sunt deja ceva super folosit in muzeele suedeze. Numai in Nobel Museet, care e micut, erau 3 (cel putin atatea am vazut eu). Si, daca tot ne aflam la Nobel, sa spun ca, pe langa expozitia permanenta, mai era acolo si una temporara, dedicata lui Ingmar Bergman. Numita "Bergman i bild", expozitia facea un fel de retrospectiva in imagini a pieselor puse in scena si a filmelor laureatului Nobel, insa cu instantanee surprinse in culise sau in spatele camerei de luat vederi. Am profitat de expozitie si de reducerile de 50% si mi-am luat 2 dvd-uri ("Smultronstället"/"Wild Strawberries" - 1957 si "Sommaren med Monika"/"Summer with Monika" - 1953) si o carte ("Den Goda viljan"/"The Best Intentions" - 1992). Toate sunt in suedeza, ca sa ma motiveze pe mine sa invat atat de bine si cat mai repede, incat sa le pot vedea/citi :). Pentru cine stie norvegiana, daneza sau finlandeza, ii pot da filmele, pt. ca au subtitrari in aceste minunate si necunoscute limbi :))).

Am vizitat si Primaria, unde se dau in fiecare an premiile Nobel, ocazie cu care am constatat ca suedezii au un simt al umorului dezvoltat si mai ales sunt ironici la adresa lor, ceea ce mi-a placut foarte mult. Ca sa va convingeti, trebuie sa mergeti acolo neaparat si sa ascultati povestea cladirii Primariei... veti avea o imagine mult mai apropiata de adevar in ceea ce priveste acest popor despre care "stereotipiile" spun ca este rece si retras.

Despre standardul de viata cred ca a mai reiesit cate ceva din ce am scris pana acum in acest foileton. Lucrurile sunt frumoase, scumpe si utile. De altfel, acesta este si specificul poporului: daca un lucru nu este util si functional, atunci probabil ca el nu se gaseste in Suedia. Dar daca este, atunci el arata minunat.

In Ajunul Craciunului inchei si eu calatoria, spunandu-va God Jul och God Helg (Craciun Fericit si Sarbatori Fericite)! Ne auzim maine, cand va spun ce cadouri minunate mi-a adus Mosu'...

[raluca] Dear Santa, bring me some murders, pleaaaaase, pleaaase!

Booooooooon. Consider ca in ultimele nopti am dormit mai mult decat suficient (chiar si 8 ore pe noapte!!!), prin urmare zic ca e cazul sa revin la bunele obiceiuri. Asa ca, decat sa ma omoare Mazi maine (virtual, pe mess, desigur) ca nu scriu nimic, iaca, la ceas de noapte, some dark wishes for Santa :).

As vrea sa am toate seriile "Crossing Jordan", "Midsomer Murders", "CSI", "Murder, She Wrote" :). La ele s-ar putea adauga mormanele de romane de Agatha Christie (doar 80), povestirile cu Sherlock ale lui Arthur Conan Doyle (sunt deja pe cale sa termin colectia pentru dragul meu frate :) ) si altele asemenea. Prefer insa "clasicii" genului, ii gasesc mult mai amuzanti, mai inventivi si mai simpli totodata, iar povestile lor mult mai plauzibile. Sa zicem ca mi se par umani. Umorul intr-un film sau carte mystery mi se pare ca poate scoate povestea din noianul de scenarii mediocre de gen, tocmai de asta imi plac cele enuntate mai sus ("CSI" cam iese din schema, insa mai poti gasi din cand in cand cate o gluma buna).

Pastrand nota, va recomand, de sezon, "Murder Most Merry" (ce frumos joc de cuvinte :))))))))) ), o colectie de 32 de povestiri cu crime de Craciun, scrise de cei mai tari in domeniu. Eu am primit-o de la mon frère anul trecut de Craciun, desigur. Ganditi-va cat belshug de popcorn, gogosi si clatite s-ar manca la o citire/vizionare...

Reading Most Merry!

[mazilique] Cum sa nu va lasat pacaliti intr-un ménage à trois

Cand ai chef de ceva distractie, evadare din cotidian samd, ideea unui ménage à trois suna destul de appealing. Ce, n-am dreptate? :))

Asa ca, pana sa gasesti the right swingers club, mergi si tu la cinematograf. Iar cand pe un afis scrie "Povestea controversata a unui celebru ménage à trois", iti creaza niste asteptari. De asemenea, cand un alt film se numeste "Triunghiul dragostei", chiar crezi ca mergi la sigur.

Ei bine, nu! Am fost la cele doua filme in cauza. Va impart astfel din intelepciunea si experienta mea in speranta ca nu-mi veti calca pe urme, cazand in aceleasi capcane si facand aceleasi greseli :))

Astfel ca, de acum inainte, propun sa boicotam toate filmele cu Keira Knightley. Incepand cu "The Duchess", continuand cu "The Edge of Love" si terminand cu orice mai e pe lista ei de rateuri.