[ceausescu] Sziget 2009 - Epilog

...sau ce nu s-a povestit

Saptamana trecuta, am zis ca sa nu mai adaug inca un post la valul de postari. Din punct de vedere marketing & sales, produsul ar fi trecut neobservat. Din punct de vedere al productiei, nu aveam chef. Si you know me, I'm shy si ma urnesc mai greu cu d-astea. Si imi place sa am ultimul cuvant. :)

Asa ca va spun in seara asta ce am de spus, pentru ca azi e luni seara, iar maine, cand voi o sa vedeti asta, va fi marti si martea e o zi deprimanta, mai ales toamna.

Ce fraze scot din mine...

Despre Sziget vorbeam. Ma, fratilor, a fost misto. N-a debutat foarte misto, ca drumul a fost lung si obositor, plus ca ne-am ratacit prin Debrecen, plus ca am ajuns acolo si biletul meu era non-camping si a trebuit sa il upgradez. Apoi am umblat doua ore dupa loc de pus cortul. Pana mi-am dat io seama ca I'm NOT too old for this shit, am mai mormait eu pe acolo, da' m-am dat pe brazda. Noroc ca au fost White Lies, Snow Patrol si Calexico (respectiv Lilly Alen pentru gagi - asta cu gagi e copiata de pe un alt blog - am pus link sa nu scrie Dimi si despre noi ca furam continut) in chiar prima zi.

Cam din a doua seara agorafobia mea a inceput sa se amorteasca de la bere si colesterol/carbohidrati.

Restul se cunoaste deja. Eu am altceva mai important de povestit.

Pentru baieti, vreau sa comunic ca, din punctul ALA de vedere (al agatatului de femei), nu e bine sa pleci la calatorii din astea cu doua tipe dupa tine, mai ales cand, din start, ele sunt doar buddies (doar amice, adica NO SEX cu ele, pentru Dana). Alelalte femei din jur nu stiu acest aspect (pe care acum il stie si Dana, daca ne citeste) si nu prea se mai uita la tine, ca se gandesc ca fie esti gay, fie esti nesimtit ca nu-ti ajung doua. Din pacate, am tricou pe care scrie "She's my sister" pentru cand ies in cluburi cu sor-mea, da' nu mi-a dat prin cap sa imi fac tricou cu "They're my buddies" pentru Sziget. A, si ar mai ajuta sa faci un pic de miscare inainte, ca, frate, parca toti atletii se stransesera acolo si mai si umblau fara tricouri, nesimtitii. Da' nu cred ca de-asta nu am agatat, ca doar femeile se uita in primul rand la frumusetea interioara, la cat de spiritual, sensibil si amuzant este un barbat, si abia in al zecelea rand la fermitatea... hmm... pectoralilor.

Altfel, fetele au fost cele mai tari. Pe bune. Si iata si de ce. :)





Nu-i asa ca sunt cute amandoua? :)

De fapt, tot textul de mai sus era asa, ca sa am pretext sa postez filmele astea doua si sa ma razbun ca m-au machiat, pozat si apoi pus pe blog. Luati, ma, revenge de-aici.

In final as vrea sa zic ca Sziget 2009 fost cea mai tare chestie pe care am facut-o in ultima vreme si le multumesc sincer lu' Mazi si lu' Gabi ca m-au luat cu ele. Si ca mi-au acceptat glumele (otherwise inacceptabile, stiu).

Poate la anul mergem mai multi. Eventual, la un concert Oliver, la A38-wan2 stage. Hai, ma, ce dracu', anul asta a cantat AB4 acolo. Doru, imi faci dedicatie, frate? Mama, cate tipe as putea sa agat... :))

Atat. The end.

PS: Ne vedem in Delta. :)
PPS: Taratata-taratatata-taratatatatata-taratattatatatttata- TA- TA- TA: LA MULTI ANI, DORU! :D

[raluca] Street Delivery cu goodiez chez Mazilique

Pe la 12, cand am ajuns, Mazi era deja "instalata" si, impreuna cu Robert, incerca sa faca fata nu doar cererilor de minunatii, dar mai ales socotelilor (uf, asta e intotdeauna partea cea mai grea, I know it for sure).

Cookiez






Cine a mai venit :)




Stuff la Street Delivery

[ioana] program pentru sâmbătă

dacă tot s-a anulat Depeche Mode, cred că nu mai avem nici o scuză să lipsim de aici (scroll down până la al treilea paragraf ca să vedeţi de ce trebuie să fim prezenţi, sâmbătă, de la ora 19.00).

se pare că mazi, pe cale să devină famous, nu doar "almost famous" ca alţi oameni de pe blogul ăsta, va vorbi despre "experienţe şi experimente gastronomice numai de ea ştiute". well, eu am şi mâncat nişte experimente d-astea, au fost super bune, aşa că nu pot să zic decât "go, mazi, go"

@mazi: nu-i aşa că acum ai şi mai multe emoţii? :P

[raluca] Multumesc, belshugari!

Pentru ca am avut cea mai frumoasa zi de nastere, pentru ca Mazi a gatit toata noaptea pt mine, pt ca Alina a scris unica poezie dedicata mie, pt ca Ioana si George au vegheat ca Mazi sa nu adoarma si sa cada cu nasu'n briose :) - asta nu inseamna ca au tinut-o pe Mazi de vorba, ci ca au mancat briosele - pt ca ati venit in sir indian cantandu-mi chestia aia de la nunti, pt ca v-am prins cand scriati pe felicitarea mea, pt ca Doru m-a luat de acasa si m-a dus la Piticot sa iau platouase cu lucruri bune, pt ca, pt ca, pt ca :). Pt toate!

[raluca] Mazi the Cook

Casa nu a luat foc, nici macar tavanul nu era negru, niciun pic de miros de ars, geamurile la locul lor, nici chiar tigai, cratite sau tavi aruncate haotic prin casa, nimic, nimic!

In schimb, prosciutto cu pere si rucola, apoi cartofi taranesti cu sunca, spaghete si carnaciori, pentru ca piesa de rezistenta, dupa reteta domnului-tata-lu-mazi, sa incheie apoteotic meniul.

Sper ca domnul-tata-lu-mazi sa nu se supere cand voi spune ca produsul marca Mazi cred ca a iesit chiar mai bun, pentru ca, pe langa creveti (pe care, apropo, eu una nu i-am gasit :))) ) a mai pus belshug de lighioane acvatice gen scoici, ceva cu tentacule si asa mai departe. Daca nu as fi fost absolut indopata cu de toate, probabil as fi mancat ceva mai mult din specialitatea asta :).

Sa nu sarim din meniu nici desertul, un ditamai salamul de biscuiti care pe buna dreptate a fost asemanat cu un parizer urias. Bun, bun, ne-am infruptat si din el, la fel ca si din vinul tot de la domnul-tata-lu-mazi, care s-a dovedit insa fatal chiar pentru gazda.

Asa se face ca Mazi ne-a parasit prematur, in jurul orei 23, pentru a dormi (cred) in timp ce noi ne infierbantam cu Wii. Pe la 1.30, dupa ce am facut curat la locul dezmatului culinar iar Alin a reparat chiuveta (Mazi, trebuie sa dai dusul pe chiuveta din nou), am parasit incinta dupa ce ne-am asigurat ca gazda era destul de lucida cat sa incuie usa dupa noi.

And there is more to come :) (cine a facut poze e invitat sa impartaseasca)

[ioana] LAST CALL: Madrid

Toţi belshugarii care la începutul anului viitor vor să se plimble prin Madrid trebuie să-şi pună la lucru cardurile magice, proaspăt alimentate cu banii de la cooperativă. În această seară sau mâine dimineaţă, de preferabil, pt că preţul la biletele de avion creşte în continuu (am constatat pe propria piele cum s-au scumpit în decurs de 15 minute, aşa că hurry up).

În seara asta, ne-am luat bilete 8 oameni: Mazi, Silvi, Dragoş, Adi, Alina, Raluca, eu şi George. Oferim consultanţă pt achiziţii online, dar pe scurt se procedează aşa: http://www.easyjet.com/ – alegeţi zborul Bucharest Otopeni – Madrid cu plecare pe 25 ianuarie şi întoarcere pe 29 ianuarie – selectaţi 0 bags în cazul în care nu veţi avea bagaj mare (automat vi se pune 1 bagaj, aşa că trebuie să modificaţi cantitatea) – plătiţi cu cardul – primiţi pe e-mail confirmare (mie mi-a intrat la Trash şi până am găsit-o acolo a durat ceva...).

Raluca a fost ultima dintre noi care şi-a luat bilet şi a plătit, în total, 56,98 euro.

Temperatura medie la Madrid e de 10 grade în ianuarie, Alina îşi va lua un troller nou până atunci, iar pentru paella ne putem antrena la Valencia din Cotroceni :)

[mazilique] The Belshug Party

Eu am spalat toate vasele. Faptul il consider a fi un record personal. La fel ca si aglomeratia de la mine din sufragerie.

Voi ce aveti de zis?
Ah, si sa vina meeting reportul!

[george] La concertul lăudat să nu te duci cu sacul sau cum am ajuns sa urăsc portavocele

Ok, nu-mi plăceau portavocele nici înainte. Îmi amintea de colegul Luis Lazarius (pe atunci şi Vincenţiu) alături de care, în anul doi de facultate, mitingeam si protestam ca prostu’ prin Piaţa Universităţii. Însă aversiunea mea s-a consolidat vineri seara, cu ocazia unui concert pe care îl aşteptam plin de nerăbdare.

(Acum o mică paranteză. De ce scriu abia acum despre un concert de vineri? Pai foarte simplu: despre o dezamăgire nu poţi să scrii la cald, tre’ să laşi un pic lucrurile să se mai liniştească. E ca atunci când te înşeală un prieten bun, nu te duci repede să scrii pe blog, ci iţi rumegi puţin tristeţea.)

Cine m-a dezamăgit? Waldeck! Acum o să întrebe lumea cine e Waldeck? E un nene austriac, cu studii de drept şi specializare în copyright, care a părăsit ştiinţele juridice pentru a se dedica primei lui iubiri, muzica. Omul, ca orice vienez care se respectă, luase lecţii de pian de la 6 ani, dar se lăsase brusc pe la 15, după ce a distrus pianul Bechstein pe care îl acorda. Peste ani, la Bucureşti, mi-a distrus mie nervii, dar în mod sigur asta nu-l va face să se lase de muzică.

O să spuneţi ca aşa îmi trebuie, că îmi plac tot felul de ciudaţi, ca fac paradă cu obscurii pe care îi ascult şi că era cazul să o păţesc la un moment dat. Acum ce pot să zic în apărarea mea? A fost dragoste la prima vedere. Eu şi Ioana văzuserăm afişul concertului în B-24 FUN şi ne-a atras atenţia. Am căutat ceva pe last.fm şi ne-a plăcut. Şi cum să nu ne placă după ce am ascultat cum sună.



Aşa că am făcut rost de toate albumele, le-am luat cu noi în maşină şi am contaminat şi alţi prieteni. Prin urmare, împreună cu belşugarii Raluca, Alin şi Mazi şi cu prietenii Rox şi Dan, contra a 45 roni fiecare, eu si Ioana ne-am înfiinţat vineri în club Fabrica.

După întârzierea regulamentară, a început un fel de concert. Vocea trupei care-l însoţea pe Waldeck - o tipă căreia nu i-am reţinut numele şi care pe CD aducea suspect de mult cu Billie Holiday – live suna jalnic. Şi nu era doar vina sonorizării, execrabile de altfel. Oricum, jalnic n-a sunat decât preţ de două – trei piese, restul au fost de-a dreptul îngrozitoare pentru că cea mai mare parte a concertului tipa a preferat să cânte la portavoce în locul microfonului. Ceea ce a fost un fost un fel de sacrilegiu pentru noi, care aşteptam ca piesele să aibă cât de cât o legătură cu ce ascultaserăm deja pe album.

La final am părăsit uşurat sala în care nici nu mai puteai respira de atâta fum (Dragoş mă înţelege…), în timp ce în spate o cunoştinţă îmi striga vindicativ: „Am auzit că eşti mare fan al formaţiei asteia”. Recunosc, afară mi-a fost un pic ruşine faţă de cei care veniseră, din cauza noastră, la această tentativă ratată de belşug.

Singurul lucru pozitiv care s-a întâmplat vineri seara e că Mazi a venit cu ideea trip-ului la Amsterdam…