[mazilique] Ferma de scoici

Ultimele zile de vara le-am furat in weekendul asta, undeva intre 2 Mai si Balcic (si spun ultimele zile pentru ca sper sa vina odata toamna!).

In sfarsit, am ajuns intr-un loc mult laudat, caruia ii dadeam tarcoale de ceva vreme, dar unde nu prinsesem inca momentul sa ajung. Sambata dupa amiaza, undeva pe langa Kaliakra, am descoperit Dalboka, ferma de scoici.

Cum se vede in poza de mai sus, ferma e undeva in mijlocul marii - dar nu prea departe de tarm, unde asteapta cherhanaua. Acolo ti se pune-n mana un meniu (inclusiv in limba romana), iar tie iti revine complicata misiune de a alege din 30 de feluri de scoici, plus pesti si alte bunatati extra. Scoici natur, cu condimente, cu legume, afumate, pane, pe gratar, la cuptor, la tigaie, cu sos de vin, chiftele de scoici, musaca de scoici, tocanita de scoici, sarmalute de scoici cu vita de vie, rulada cu vinete/ dovleac si scoici... ati prins idea - scoici in toate pozitiile, inclusiv cateva mai oculte - "Colierul Siernei", "Nostalgia marinarului", "Noapte Romantica", "Briza Maritima", "Mirajul marii"... fineţuri selecte :))))

Dupa ce mi-au fugit ochii pe meniu ca la jocurile mecanice when you hit the jackpot, ne-am chinuit si-am facut un platouas

icre, hamsii, creveti, cinci feluri de scoici, salata, paine, beri, sucuri si apa - 167 de lei pentru cinci persoane eu zic ca e as good as it gets.

Scoici Burgas

Tocanita de scoiciScoici cu condimente
Frigaruie de scoici la gratar
Scoici afumateCreveti

Si cum spuneam, astept toamna. Cand vreau sa ma mai intorc pe la Dalboka, doar mai sunt 25 de feluri de scoici ramase nemancate :))

[mazilique] Chocolat II

Probabil ca stiti toti restaurantul/ cofetaria/ brutaria Chocolat de pe Stravopoleos. Aia cu prajituri foarte frumoase, de cele mai multe ori foarte bune, dar cu servire proasta. S-a deschis acum cativa ani, in centrul vechi, avea concept misto, oarecum noi la noi pe piata, dar din pacate s-a cam fâsâit in timp.

Azi am vazut ca s-a mai deschis una si pe Mosilor, chiar langa Pizza Hut, la intersectia cu Eminescu.

Sper sa fie mai friendly. Daca e si mai ieftin, cu atat mai bine :))

Mai jos vedeti un Moelleaux Chocolat (prajitura calda, umpluta cu ciocolata belgiana, servita cu sos de ciocolata si cu zmeura & menta fresh). Cu asta m-a cucerit pe mine prin 2006. Ah, si sa nu uitam bezelele imense! Too bad ca n-a tinut prea mult :-/

[mazilique] Violeta's Vintage Kitchen - one year and many happy returns

Suntem intre prieteni si ma cunoasteti bine. Stiti cat de mult apreciez o mancare bine facuta, cat de mult caut the perfect bite, asa ca o sa ma credeti pe cuvant cand va spun ca ce am mancat in seara asta la Violeta's Vintage Kitchen, care a implinit un an de la deschidere, a intrat in Top 10 Best Things I Ever Had. Si in acest moment, sincer, nu-mi amintesc ce ar fi pe celelalte pozitii :)). Intr-adevar, borşul de cartofi cu patrunjel şi leustean de la mama de acasa e ceva ce nu as imparti decat cu prea multa lume, dar asta e alta poveste. Poate o spun w/e viitor, daca cineva va fi binevoitor ;)

Revenind. Pentru cine nu stie, Violeta's Vintage Kitchen e a magical, magical place, unde mancarea capata gust, totul e proaspat si armat cu mirodenii surprinzatoare. Si ca sarbatorim anul care a trecut, in de-a lungul caruia pauzele de masa (cine le-a avut... :p) au fost mult mai frumoase, sambata seara am facut o vizita si uitati ce ni s-a intamplat :)

Sa incepem cu painea. E paine de casa, din faina integrala cu chimen si seminte. Era fierbinte cand am pus mana pe ea si nu m-am mai putut opri.

Fasole batută si carnati de caprioara

Ciuperci umplute cu unt, branza Cheddar, cimbru si tarhon

One of my personal favourites this evening, o salata minunata, cu conopida, rodie si alte bunatati.

Salata de vinete cu dovlecei

Salata de icre de crap, cu ceapa verde, ulei de masline, patrunjel, ridichi si lamaie

Placinta cu telemea de capra, branza dulce, busuioc si smantana

Salata verde cu rata fripta, ardei gras, chili, coriandru si patrunjel
Biscuiti cu prune si smochine

Cremă de brânză dulce cu morcovi, ceapa verde, marar, ridichi, unt şi smântână
Tarta de mere (si ceva curmale)

Tort de (atentie!) fasole, cu ciocolata, cognac si migdale. Nimeni n-a banuit ca tortul delicios de fin ascundea asa ceva. Nu ca s-ar fi plans cineva :))

Dar astea nu au fost toate minunatiile cu care Violeta ne-a alintat. Ce n-am mai prins, pentru ca eram ocupata cu chestii mai importante (like errrh.. eating! :)) au fost pateul din ficat de pasare, cu ciuperci, vin rosu, cognac si portocale (si nu mai strambati din nas gandindu-va ca sunt combinatii nepotrivite. nimic n-a fost in plus. just purrrfect), salata verde cu telemea de capra, struguri si menta, compot de stafide ....mmm-am pierdut :)

Dar pe langa toate astea, Violeta a fost atat de dragutza incat ne-a primit, pe mine si pe Raluca, in bucataria ei, unde am vazut cum face minunatie de tort cu mere. Asa ca am luat-o la intrebari despre ce-i prin castroane, de unde a invatzat sa bucatareasca asa frumos si cand ma invata si pe mine :)) Am aflat astfel ca-n plan exista si un workshop de papa bun, unde pentru inceput ea o sa invete oamenii sa gateasca pantagruelic :)

[domnu'-tata-lu-mazi] Libaneza home made

Dragi belshugari, vad ca cu voi nu-i de glumit. Asa ca v-am pregatit niste arăbisme. Take a look
- tahini (pasta de susan )
- humus (portia mare - pasta de naut)
- falafel (chiftele prajite din naut si legume)
- tabbouleh ( salata din patrunjel cu rosii)Recunosc o urma de piraterie de la Picollo Mondo si accentuata tragere cu privirea pe internet, dar ce sa fac daca-s bune. Si unde mai pui ca asigura o silueta de atrage o gramada de priviri :))

Plus bogat in fibre si minerale.

[mazilique] De sambata

Chiar daca nu egaleaza o extravaganta bobo ca cea de care povesteam mai jos, trei eclere impartite cu prietena ta cea mai buna pe bancheta celei mai murdare masini din Bucuresti sigur indulcesc diminetile.
Cat despre sampania decadenta pe care o fetisizam mai jos, s-a regasit de asemenea in meniul zilei, dar sub alta forma - mai jos se poate observa un ciolan de porc afumat, cu hrean si mustar, alaturi de varza rosie calita in sampanie. E una dintre specialitatile casei la Mystic Tree.
(Unde nu recomand supa crema de ciuperci. Ceva-i lipseste. In principal gustul. Dar! cand mai ajung, as mai vrea sa incerc muschi de vita cu sos de bere neagra si prunes, somon la gratar cu sos de creveti si portocale, tot somon dar cu sos de patrunjel, muschi de vita cu sos hrean si ceapa caramelizata, rulou de cod umplut cu mouse de fructe de mare si sos de vin, tartine cu pasta de naut si jambon crud, salata de paste facute in casa cu saata chinezeasca, ghimbir ciuperci, ardei, morcovi, sosuri asiatice, penne cu broccoli, anghinare, stafide si parmezan, sos cu rosii uscate, salata cu anghinare, grapefruit, salata verde, capere, ardei, castraveti, ceapa, crutoane, dressing picant, rulada de pui cu caise si ciuperci in crusta de cartofi, friptura frageda de porc cu sos cremos de vin. Ah, si sa nu se uite de limonada Mystic Tree, cu lime si sirop de zmeura. Delightful. Si daca toate astea suna a simfonie doar in capul meu, I feel sorry for you :) )

[raluca] Barça sau Madrid?

Desi nu sunt sigura ca e corect sa fac o comparatie intre cele doua, fiind atat de diferite. E adevarat, in prima zi as fi tins categoric catre Barcelona, insa catre finalul sederii in Madrid am inceput sa gust si din farmecul capitalei spaniole.

In Madrid este evident "spiritul" imperialist, de colonizator, al spaniolilor, reflectat cel mai bine in arhitectura cladirilor impunatoare. Elementele maure sunt si ele la tot pasul, iar cand spun "la tot pasul" exact asa este: mi-au placut cel mai mult mozaicurile din faianta care poarta numele strazilor :). Magazine, restaurante, locuri publice poarta si ele insemnele trecerii arabe prin Peninsula Iberica.

Prin comparatie, Barcelona reflecta mult mai putin (sau deloc) acest spirit de cuceritor al Madridului, insa si-a construit propria identitate manifest diferita de "scaunul" madrilen. Mi-au placut relaxarea si bunavointa oamenilor, care sunt mai greu de intalnit in Madrid, la fel si caracterul boem al locurilor.

Un lucru este totusi comun celor doua orase: restaurantele, cafenelele, barurile, bodegile sunt la fel de "traditional jegoase", de unde trag concluzia ca spaniolii nu pot savura o paella decat daca misca ceva prin farfurie sau asa, in general, ideea e sa miste (si aici Mazi si Ceausescu pot detalia), si se guverneaza dupa filosofia ca nu are rost sa faci curat azi, din moment ce maine va fi la fel :)))).

Va las sa savurati din pozele de mai jos (daca dati dublu click pe ele le puteti vedea mai mari :) ).

[george] Petrecerea surpriză a Ioanei

Eu nu vreau sa fac ca Mazi, care dă semne că nu l-a ascultat pe Irinel la timp şi nu vrea să aplice atât de îndrăgita tehnică a piramidei, aşa că încep cu ce e mai important: „Petrecerea surpriză a Ioanei”. A fost surpriză şi a fost teribil de emoţionantă – nu numai pentru Ioana (surse bine informate spun că au zărit chiar câteva lacrimi de bucurie), ci şi pentru mine (adică d’aia n-am văzut lacrimile ei, că eram ocupat cu emoţiile mele)…

Şi pentru că tot spuneam că încep cu lucrurile importante, aş vrea să le mulţumesc tuturor belşugarilor şi prietenilor care au participat la surpriză. Cu o menţiune specială pentru cei fără de care petrecerea n-ar fi ieşit aşa de bine: Raluca şi Mazi. Raluca a răspândit în rândul belşugarilor vestea belşugului aniversar şi a organizat exemplar venirea acestora, iar Mazi a stat la originea ideii să facem petrecerea la Braşov şi tot ea a sugerat Casa Hirscher ca loc (inspirat după cum avea să se dovedească ulterior) al dezmăţului.

Ca să mă întorc şi eu la cronologie, vă pot spune că povestea a început pe 2 ianuarie, undeva pe traseul dintre Clăbucet şi Susai. Cum înotam eu prin zăpadă, epuizat şi rebegit de frig, gândindu-mă că Ioana nu-mi lasă nici o şansă ca să-i organizez o petrecerea surpriză – tocmai aflasem că în week-endul de după ziua ei, în care voiam să plănuiesc ceva (nu prea ştiam ce, că eram cam confuz la momentul respectiv), ea voia se mergem la Braşov – îmi sună telefonul. Era Mazilu. Fac eu câţiva paşi să mă depărtez de Ioana şi răspund.

„Bai, e naşpa! Ioana nu vrea să stea în Bucureşti în week-end”, zic eu deznădăjduit.
„Ştiu, am vorbit cu ea.”
„Cum naiba mai facem petrecere surpriză?! Dacă încerc să o conving să nu meargă o să bănuiască ceva…”
„Georgele, ascultă la mine! O s-o facem la Braşov!”
„Ha?!”

La momentul acela mă îndoiam sincer că voi reuşi să conving pe cineva să bată atâta drum la scurtă vreme după sărbători, să găsească cazare pentru o noapte, şi asta doar pentru o petrecere… Singurul merit al ideii, la acel moment, mi se părea acela că, într-adevăr, ar fi fost o cu adevărat o surpriză – Ioana nu s-ar fi aşteptat niciodată la aşa ceva.

Încă sceptic, la începutul săptămânii, i-am spus Ralucăi, iar reacţia ei a fost mai mult decât pozitivă. Nici prietenilor noştri, Rox şi Dan, ideea nu li s-a părut nerealizabilă şi şi-au confirmat, imediat, participarea. Din acest momentul greul a picat pe Raluca. Mai aproape de belşugari, ea putea să-i mobilizeze pe aceştia, dacă s-ar fi arătat interesaţi. Şi s-au arătat, după cum aveam să constatăm.

Dacă în privinţa cazării n-am putut să sugerez nimic, a rămas să fac eu rezervarea într-un club sau restaurant pentru seara cu pricina. După ce am pendulat între câteva soluţii probabil nefericite (sugestia unui coleg de muncă, braşovean, a fost barul Paris-Panam – amănunt important), am acceptat tot o idee a lui Mazi, comunicată telefonic de la Viena, şi am făcut rezervare la Casa Hirsher.

Deşi poate părea simplu, restul săptămânii n-a fost deloc lipsit de emoţii: ba Ioana dădea semne că nu vrea să mai meargă la Braşov, ba vroia să dea o petrecere de ziua ei, pentru belşugari, vineri, fix cu o zi înainte de petrecerea surpriză, ba voia să ajungă sâmbătă dimineaţa în Braşov şi apoi în Poiana, riscând să întâlnească accidental pe vreunul dintre cei veniţi să o petreacă. Ca să nu mai vorbesc de zecile de telefoane primite de la Mazilu aflată într-o continuă goană după cadoul Ioanei, la care trebuia să răspund pe furiş. Dar despre asta şi despre sfaturile ei de a mă despărţi de Ioana o las pe Mazi să povestească :p

Din fericire totul a ieşit chiar mai bine decât mă aşteptam. Părinţii Ioanei, complici şi ei, ne-au trimis în oraş exact la timp, Ioana s-a arătat subit interesată să intre in magazinul Universal fix când Mazilu îmi spunea în SMS că ar fi bine să mai întârziem puţin. Iar în faţa Casei Hirscher, când toţi belşugarii se vedeau pe geam ca la expoziţie, am avut inspiraţia să îi atrag atenţia Ioanei către pizzeriile de peste drum. La intrare, spre surpriza tuturor, am reuşit să joc rolul de paravan pana în momentul în care toata lumea a apărut dintr-o dată în faţa privirilor ei. De aici, se ştie ce a urmat. Câteva lacrimi ascunse, multe ţipete şi râsete, mâncare bună, vin bun (nu-i aşa Ceauşescu şi Doru?!) şi desert asemenea.

În final, mânaţi de Doru care ştia singurul loc unde se fumează narghilea în Braşov, am ajuns, spre surpriza mea, exact acolo unde voiam să fac rezervarea iniţiala (şi mă bucur că n-am făcut). Doar că acum localul nu se mai numea Paris Panam, ci Ego, la bar servea un negru din Boston, care nu ştia o boabă de română, iar din boxe răzbătea un hip-hop „asortat” la graffiti-ul de pe pereţi.

[mazilique] Ioana's surprise b-day party

De dimineata

Sambata.
5.30 AM - alarma telefonului suna strident
5.57 AM – las Musemobilul in parcare si, in mod absolut exceptional, imi ocup pozitia de copilot in drepta lui Ceausescu
6. 07 – in parcarea fabricii ne asteapta Gabi, iar la zece minute dupa apare si restul Belshug Team-ului convocat la Brasov, pentru petrecerea surpriza de ziua Ioanei – Raluca, Flori, Gu, Doru, Alina si Stefan.

Here we go again.

Ski snowboarding in Poiana Brasov

Ajungem in jur de 10.00 in Poiana Brasov. Scoatem echipamentele si mai inchiriem ce e nevoie.

Dupa poza de grup cu munte, zapada, caciuli, fulare si instrumente de divertisment, respectiv tortura pentru altii, in cadrul The Belshug Team se inregistreaza o scindare. Ne despartim pe doua partii, in doua grupuri clar distincte – skiori si boarderi.

Nu stiu altii ce-au facut - adica boarderii – (decat ca unii au cazut, ca altii au ras pana aproape de lesin si ca in final s-a baut si s-a mancat la Postavaru pentru ca partia era cam proasta), dar noii – skiorii – am facut cam 27 de ture de partie, in total. Pe Bradul, ce-i drept. Dupa cum e evident si dupa cum era de asteptat, partia era plina ochi. Dar am ales-o pentru ca printre noi se afla si un incepator – Alina. Dar ea, cu tupeu, a urcat in varful partiei si, dupa ce a secerat alti doi skiori la desprinderea de pe teleski, a incercat sa infrunte panta. Cu toate astea, Alina (ca de altfel si eu, Raluca si Gu) a fost oarecum descurajata cand a constatat ca nu prea poate sa inainteze si in niciun caz sa schimbe directia. In schimb, culmea, ii iesea plugul la mersul (involuntar) cu spatele.

But just look at her first… "steps" (si zi merci ca n-am pus nicio trântă, ca doar aveam de unde alege :)) Cat despre Raluca si Gu, ele au fost disciplinate si au terminat toate punctele de pe cartela fara prea mari incidente. Iar eu, precauta ca de obicei (a se citi fricoasa), n-am tras decat o singura cazatura, si aia pentru ca mi-au fugit ochii, atentia si skiurile in directia unui tanar snowboarder care a ţâşnit prin spatele meu, din padure (!?).

Belshug si iuresh la Casa Hirscher

Pe la patru am strans din nou randurile si o ora mai tarziu coborasem in Brasov ca sa ne cazam si sa ne pregatim pentru petrecerea surpriza pe care cu totii i-o aranjasem Ioanei la Casa Hirscher, la doi pasi de Piata Sfatului. Chit ca n-a iesit schema ca toti 11 sa ne coordonam perfect, la 7.31 PM tot am reusit sa-I trimit lui George al nshpelea SMS (ce venea dupa o serie de mesaje disperate, isterice, panicate etc) – “Formatie completa. Declanseaza!”.

Timp de 15 minute am trecut in revista toate posibilitatile – daca Ioana nu vrea sa iasa in oras? daca vine si de fapt are o surpriza neplacuta? daca n-are chef de noi? daca George nu gaseste carciuma? daca ne vede pe geam?

Insa noi ii vedem primii cum trec pe strada pietonala din fata restaurantului, ne ascundem dupa meniuri si asteptam sa apara-n usa. Ei, si de aici nu mai am cuvinte prea multe. Si oricum, alea putine care-mi vin sunt siroposentimentalocoase. Care ati fost acolo stiu cam despre ce e vorba. Dar in mod clar, surpriza a fost mare pentru Ioana, care chiar nu cred ca se astepta sa ne vada stransi cam toti intr-o carciuma din Brasov.

Intr-un final ne-am linistit. Sa curga vinul. La muuuulti ani. Berea. Am comandat bere. Unde e berea? V-am spus ca mi-e sete! Ce mananci acolo? Da-mi si mie. Lasa, imi iau singur. Mai aduceti o furculita. Ce-i asta? Hai noroc. Are scoici, e otravita, nu-ti dau :))

Ceausescu face declaratii senzationale, incendiare si compromitatoare. And we have it all on tape (ma rog, on trilulilu :P), numai la Belshug senzational si in direct!

- Ceausescule, cum a fost cand ai alunecat spre dreapta?
- Adica spre prapastia aia?

Hahahhahahahah

- Nu te atinge de obertainerul meu!

- Mazi, injuri admirabil. Adorabil!

Cateva sticle de vin si peste zece feluri de mancare mai tarziu, killerul inchide ochii, alege o victima... tort de ciocolata calda! Dar si nougat glace sau pepene galben cu inghetata si vin de porto.

Dupa ce am facut scandalul, iureshul si galagia de pe lume, cand chelnerii sunt foarte aproape sa ne dea afara din restaurant, ne mutam la alta carciuma, sa ne facem digestia cu narghilea.

De seara

00. 57 AM Toata lumea din camera s-a culcat. Intra Alina.
- Ce s-a intamplat?
- Nu stiu. It’s freakishly weird.
- Deci eu nu pot sa cred! Ce s-a intamplat cu belshugurile noastre, cand toata lumea se culca la 4 si se trezea la 7? … Mai e vreo perna libera?

Iar eu scriu in intuneric (pentru pastrarea si propasirea adevarului istoric si cronologic). Professional hazard, cum s-ar spune daca asta ar fi fost film american iar eu - un doctor cu God Complex :))

La momentul concluziilor, predau stafeta celorlalti. George poate sa spuna inside stories, Raluca sa povesteasca cum s-a descurcat cu implementarea conceptului (remarcabil, aplauze va rog!), iar Ioana... aceeasi poveste spusa dintr-un alt unghi de abordare :))

[mazilique] Part IV: Ziua fara muzee

(asta inseamna luni, cand muzeele sunt inchise cam peste tot in lume)

Dupa ce duminica seara facusem doar o tura de control, luni dimineata am refacut trasee cunoscute, din pacate pe un frig crancen, presarat din timp in timp cu o ninsoare timida.

Am inceput, desigur, in Stephansplatz. Am facut drepta, pe Graben si, aproape de St. Michaelsplatz, am intrat la Demel pentru un Klein Demel Frühstück, adica ceai si prajiturica (sau cafea/ciocolata calda cu briosa, dupa chef).

De acolo am traversat Hofburgul...

...si apoi, peste strada, am intrat la Museums Quartier. A urmat plimbarea pana la Parlament...

..si in continuare, pe Burgring, pana la Rathaus (primaria)...

De acolo m-am intors la Museums Quartier, de unde am luat-o-n sus, pe Mariahilferstrasse (strada aia luuunga de cumparaturi, unde am zis ca nu calc. da' daca muzeele erau inchise...ce era sa fac?! :P)

Noroc ca am incheiat rapid incursiunea, cum nu eram in forma pentru shopping (da, da. se intampla. tura asta am fost in forma pentru Glühwein - mai pe romaneste, vin fiert :))

Asa ca m-am indreptat spre Karlsplatz, unde am mers la Naschmarkt, piata in aer liber. Am cumparat clasicele alune in wasabi de la nenea care in noiembrie mi-a dat cartea lui de vizita si m-a invitat sa ma mut in Viena si sa locuiesc cu el :)) Apoi m-am instalat la restaurantul japonez de la inceputul pietei si am dat drumul la belshug :D

supa miso pachetel de primavara
Acht Schatze (adica Opt Comori - pui, vita, porc, creveti, legume)

Sushi-maki Bento

rata crocanta in sos teriaky

Inca cateva ture de Opernring mai apoi si o cana de vin fiert, am ajuns la o alta carciuma, Ferdinand, unde am incercat Orange Punch. In afara de frig, n-am avut de ce sa ma plang.

(va urma :P)