[mazilique & silvi] Nu stim ce facem de Craciun, nici de Revelion...

...dar stim ce facem între! :))

Mergem la Galati, la mama Silvianei ca sa luam muraturi si cozonaci. Cozonacii ne vor astepta calzi, o sa mancam vreo trei fiecare, o sa ni se lipeasca de stomac si tot drumul inapoi o sa vomitam prin toata masina. Zuzi poate sa conduca :))

No really, voi chiar aveti planuri de Craciun si Revelion? :-/
Si daca da, ce?

[mazilique]: Una peste alta, what party can I crash? :))

[silvi] Neverending story?!

A inceput de luni. Am ajuns acasa si nu parea nimic in neregula. Am descoperit mai tarziu, castile de la calculator distruse. Am zis "Asta e, luam altele, bine ca nu a fost mai rau".

Marti. Acelasi scenariu. Intru in casa, totul pare in ordine. Gasesc de data asta, 2 carti din biblioteca nimicite. Imi zic iar "Asta e, nu i-au placut autorii. Se putea si mai rau".

Miercuri. Ajung acasa. Pana deschid usa, inima imi bate putin mai tare ca de obicei. Caut, inspectez...nimic, totul la locul lui. Caut iar, nimic. Rasuflu usurata. Am scapat. E bine. Ceva mai tarziu, deschid calculatorul si... surpriza, nu merge. Cablul de la monitor e perforat, aproape rupt de fapt. Nu-mi mai zic nimic. Ma enervez si atat.

Joi. Incep sa-mi simt inima batand nebuneste imediat ce vad blocul. Azi ma grabesc, trebuie sa ajung la 8 la Mazi. Intru in casa. Liniste. Aprind lumina. Imi vine sa tip, ba nu, sa urlu. Da, sa urlu, e mai bine asa. Casa mea e plina de praf de adeziv pentru gresie. Imi ramasese un sac de la renovarea din primavara. Sacul a fost tarat cu bestialitate si rapus in mijlocul casei iar apoi, imprastiat peste tot. Nu stiu ce sa fac, cum sa fac. E 6.30. Incep sa strag. Ma mai opresc din cand in cand pentru a urla. Pe la 8.30 termin si eu si plec spre Mazi.

Vineri. Ei bine, vineri plec din Bucuresti. Pana Duminica. Ha!

Luni. Cred ca ati prins ideea...

De ce va spun eu toate astea? Vreau doar, sa imi raspundeti la o intrebare: "Nu-i asa ca e un ingeras de caine?"