Asadar, aseara belshugarii au cautat belshug culinar la
UpTown, un loc in care mai fusesem eu prin 2001, insa unicul lucru pe care mi-l mai aduceam aminte era o salata bestiala pe care am mancat-o acolo :).
Sperand ca lucrurile nu s-au schimbat din punct de vedere culinar, am propus sa mergem cu totii sa testam. Mi-a fost putin teama, recunosc, sa nu o dau in bara, pentru ca dupa ce am facut rezervare am mai citit una-alta pe net si unii ziceau ca preturile sunt exagerat de mari, altii ca serviciile sunt ingrozitoare, ca poti astepta si vreo ora pana ti se aduce mancarea, ca se incurca rezervarile, ca mancarea e proasta...
Well, din punctul meu de vedere, niciuna dintre afirmatiile de mai sus nu se sustine: mancarea mi-a placut la nebunie (am luat prosciutto - pregatit impecabil, cu pepene galben, nuci, rucola, pere si branza de capra; am gustat si din salata de somon a Ioanei si mi s-a parut bestiala, la fel pastele lui Alin - si aici sunt foarte exigenta :), deoarece pastele care imi plac cel mai mult sunt cele gatite de mine :) ).
Servirea a fost ireprosabila, chiar nu ni s-au lungit urechile asteptand, si nu ne-a incurcat nimeni rezervarea. Preturile sunt maricele, e drept, insa, daca frecventati French Bakery, sunt tot pe acolo (aici au insa si apa plata Dorna - 6 lei, ca si la Cafeneaua Actorilor -, nu doar Evian la 10, ca la French). Altfel, portia mea de prosciutto a fost 14 lei, pastele minunate ale lui Alin 20 lei - preturi comparabile cu Pizza Hut, de exemplu, cu precizarea ca la UpTown mancarea arata intr-un mare fel si atmosfera locului e foarte placuta.
Ii rog si pe ceilalti belshugari participanti la festin sa spuna ce si cum le-a placut, ca sa nu zica apoi George ca scriu doar de bine de locul asta :).
p.s. pozele au fost facute cu telefonul, prin urmare va asigur ca tot ce era in farfurii arata mult mai bine :)
[mazilique]: Chiar daca nu sunt cel mai mare fan al portiilor mici de mancare pretentioasa (prefer portiile mari de mancare pretentioasa, doh), la UpTown a fost ok. Mai ales ce-am mancat de la altii din farfurie :p
- salata de rucola cu pere si otet balsamic a Ralucai a fost tinuta minte si va fi repetata la un Belshug Party care va fi in curand programat
- combinatia de parmezan cu nuci si salata de la Alina a fost una dintre preferatele mele. you can't go wrong with that
- salata Ioanei nu stiu ce-a avut, da' mi-a placut
- prosciuto de-l avea Raluca cred ca ar merge adaptat intr-o reteta care sa nu contina branza de capra. bleaks
- sferturile de cartofi (wedges) a lui George au fost buuuni
- din pacate mi-au scapat farfuriile lui Dragos, Alin, Radu si Camelia. la naiba!
Chiar daca eu nu sunt mare consumatoare de salate, dar vad ca voi va intreceti, va propun ca intr-o zi sa incercam si
Insalada Dello Chef de la
Tratorria Verdi (Aviatorilor), cred ca cea mai buna salata pe care am mancat-o ever (thanks Ioana si George pentru ca m-au dus acolo :X). E absolut yummy probabil pentru ca are de toate - piept de pui la gratar (crispy on the outside), salata verde, rucola, radichio, andive, nuci, cashew, seminte de dovleac, rosii cherry, rosii uscate, parmezan si un sos delicos that helps a lot. Mda, nu prea mai seamana a side dish, probabil de asta imi place asa mult.
...cu cerveja, arroz de marisco, the lovely, picturesque Alfama, the lively Bairro Alto, Belem, Cascais, Estoril, Sintra, cateva castele, o adunatura de iahturi, pastéis de Nata (de Belém), bachalau, Rio Tejo & long hours.
In alta ordine de idei, EasyJet e cea mai spalata companie low cost cu care am zburat pana acum. And the cute boy-stewards are definetly a plus :))
Pentru ca Mazi a insistat să postez, ameninţându-mă cu bătaia, dându-mi câteva zeci de buzz-uri pe zi şi burzuluindu-se din jumătate în jumătate de oră, iată că mă conformez.
Iar cine întreabă la ce ne-ar folosi, să-i fie ruşine! Înseamnă că nu se gândeşte la belşuguri în gaşcă.
Toţi belshugarii care la începutul anului viitor vor să se plimble prin Madrid trebuie să-şi pună la lucru cardurile magice, proaspăt alimentate cu banii de la cooperativă. În această seară sau mâine dimineaţă, de preferabil, pt că preţul la biletele de avion creşte în continuu (am constatat pe propria piele cum s-au scumpit în decurs de 15 minute, aşa că hurry up).
Dar ca sa dezvolt un pic, am fost rasfatzata cu prosciutto, ruccola, rosii cherry, rosii uscate, anghinare, pasta de masline kalamata, grisine cu rozmarin, ciabatta cu masline negre, smochine cu mascarpone, miere si nuscoara, uleiuri aromate & otet balsamic si, evident, bere italiana.
Ok, nu-mi plăceau portavocele nici înainte. Îmi amintea de colegul Luis Lazarius (pe atunci şi Vincenţiu) alături de care, în anul doi de facultate, mitingeam si protestam ca prostu’ prin Piaţa Universităţii. Însă aversiunea mea s-a consolidat vineri seara, cu ocazia unui concert pe care îl aşteptam plin de nerăbdare.
