[ioana] Anonima de sâmbătă

Recunosc. Sunt fan Melania Lupu. Înainte să fi apucat să văd vreun episod din Murder, She Wrote, m-am amuzat cu această bătrânică simpatică (asta pe vremea când citeam o carte pe zi şi mâncam un borcan de dulceaţă pe zi, adică în tinereţe). Îmi place personajul născocit de Rodica Ojog Braşoveanu pentru că:
- are un motan impertinent
- pare să aibă nevoie de o bonă, dar de fapt are o mai mare ascuţime a minţii decât toţi poliţiştii la un loc
- e mare amatoare de fondante şi prăjituri sofisticate; i-ar fi plăcut tortul mamei Ralucăi şi poate ar fi ras şi o pungă de „bulgari” cu 7 E-uri

Mi-am adus aminte de ea pentru că, după jocul de la Cozia (btw, Gu, de ce se cheama „Killers in the village”, şi nu „Killers in the city”, dacă „oraşul doarme”?), lumea vorbeşte despre „ingenuitatea mea diabolică”. În doar câteva minute am devenit un „killer profesionist ascuns sub aparenţa celei mai ingenue şi cuminţi prezenţe din grup”. Ceauşescu se lipeşte de perete când trec pe lângă el pe scări şi remarcă ce întuneric e la noi pe hol, iar pe Mazi am uimit-o aşa de tare că va vorbi despre mine în somn.

E atât de generală noua impresie, încât ar fi inutil să spun de o mie de ori că am avut, pur şi simplu, noroc la cărţi şi că s-a nimerit să fiu K la şase jocuri din zece. Aşa că o să vă spun - pe scurt, ca să reuşească şi Doru să citească până la capăt - care a fost mobilul crimelor:
- cetăţeanul foarte onest Mazi – pentru că era atât de înduioşător de sinceră, încât, dacă la tura următoare am fi fost amândouă K, s-ar fi suit pe scaun şi ar fi mărturisit asta
- cetăţeanul onest Alin – pentru că vedea umbrele ceva de speriat...era suficient să mi se mişte un fir de păr din breton şi el vedea umbra
- cetăţeanul la fel de onest George – pentru că ştiam că, de fapt, vrea să fie narator şi să ne pună pe toţi să dezbatem în 2 minute fix, ca la seminariile de la Filosofie
- cetăţeanul mai puţin onest Doru – pentru că era chitit să distrugă monstruoasa coaliţie a fetelor de la HR, iar eu eram întotdeauna în echipă cu un flagel (Flori) sau altul (Gu)
- cetăţeanul şi mai puţin onest Irinel – pentru că este un fel de maior Cristescu; singura diferenţă faţă de literatură este că în realitate maiorul Cristescu n-a avut niciodată coşmaruri din cauza Melaniei Lupu, ci mai degrabă invers :)