[raluca] O zi pe valea râului Rusenski

Rusenski Lom. Adică râul care trece printre stânci și care se numește Rusenski. În Bulgaria. La mai puțin de 15 de km de Ruse, în Câmpia Dunării, începe un parc național cu acest nume, patrimoniu UNESCO, unde merită să-ți petreci sfârșitul de săptămână. Fără gânduri aiurea, fără vreo apăsare, let it go with the flow, peisajul e prea frumos ca să îl strici :)

Noi am plecat duminica dimineața pe la 11 din București, pe la 12 eram în Bulgaria, la Ruse, de unde am urmat șoseaua către Sofia o bucată de vreo 30 km, după care am cotit-o la stânga, către satul Červen. Fără emoții, drumurile sunt semnalizate, am reușit să nu ne rătăcim :) (aici, lui George probabil i-ar plăcea să spun că a avut un rol important și GPS-ul, altul decât Ioana)

Červen, alături de Nisovo, Košov, Tabačka, Ivanovo, Krasen și Basarbovo, este unul dintre sătucurile împrăștiate de-a lungul cursului râului Rusenski, ultimul afluent important de pe partea dreaptă a Dunării. Sunt așezate într-un fel de canion pe care râul l-a format în câmpia înaltă, după ce marea preistorică s-a retras pe alte plaiuri. De aceea, în rocile din zonă se mai găsesc și acum fosile ale unor vietăți marine dispărute de mult timp din peisaj.

Deosebite sunt aspectul de canion al văii și colinele câmpiei de deasupra, înaltă de 765 m. Pentru că este o diferență de nivel destul de mare, în zonă se întâlnesc trei micro-climate, de la central-european la stepă și submediteranean. Prin urmare, și flora și fauna sunt la fel de variate (citisem că scorpionul carpatic este una dintre vietăți). Noi ne-am întâlnit doar cu niște șopârle, unele foarte colorate, și am atentat (ca să nu zic furat) la corcodușele din parc (lucru posibil doar cu ajutorul Alinei, care a dovedit că îndemânările căpătate în copilărie, de genul cățăratului în copaci, ajută la un moment dat).

Treaba asta cu micro-climatele se poate testa pe viu, căci odată ajuns în vale, între pereții stâncoși, simți că nu mai circulă aerul cum trebuie și ai senzația că, din punct de vedere climatic, ești prin Grecia sau Spania.

În Červen se află ruinele unei fortărețe medievale, așezate pe un platou impunător, în mijlocul unui canion pe fundul căruia se află casele sătenilor. Un sat pitoresc, unde casele par mai înstărite decât cele din jurul orașului Ruse și unde strada care duce la bazele stâncii cu cetatea este foarte bună.

Din Červen, am luat-o către nord, urmând o vreme același drum secundar de la venire, dar care se bifurcă la un moment dat cu un braț care duce direct la Ivanovo, fără să mai fie nevoie să ieși în șoseaua de Sofia. Deși drumul nu este marcat pe hartă (cel puțin nu pe a noastră), este excelent și ajungi imediat la Ivanovo. Aici, dacă urci la nivelul chiliilor din stâncă, ai priveliște asupra întregului platou.

De la Ivanovo, din nou către nord pe un drum secundar (același care vine de la Červen) și care de asemenea nu este pe hartă (sunt însă indicatoare pentru Ruse), ajungi la Basarbovo, locul singurei mănăstiri în stâncă, încă funcțională, din Bulgaria. Aici, valea pierde din aspectul aspru dat de stânci și se lărgește, lăsând loc râului să se verse în Dunăre, câțiva kilometri mai la nord.

Pe la 6 seara, eram din nou în Ruse, așezați în jurul unei mese copioase la locul știut, dar de data asta cu Mazi, Gabi, Vlăsceanu și Dragoș alături, unde ne-am cinstit, fiecare după puteri (un mic belshug adică :) )

P.S. Când plecați către Ruse, nu uitați că trebuie plătită taxa de pod și la dus, și la întors, și că trebuie cumpărată vignetă (polițiștii bulgari sunt foarte vigilenți, ca să nu spun altfel - prietenii știu de ce)

[mazilique] Ferma de scoici

Ultimele zile de vara le-am furat in weekendul asta, undeva intre 2 Mai si Balcic (si spun ultimele zile pentru ca sper sa vina odata toamna!).

In sfarsit, am ajuns intr-un loc mult laudat, caruia ii dadeam tarcoale de ceva vreme, dar unde nu prinsesem inca momentul sa ajung. Sambata dupa amiaza, undeva pe langa Kaliakra, am descoperit Dalboka, ferma de scoici.

Cum se vede in poza de mai sus, ferma e undeva in mijlocul marii - dar nu prea departe de tarm, unde asteapta cherhanaua. Acolo ti se pune-n mana un meniu (inclusiv in limba romana), iar tie iti revine complicata misiune de a alege din 30 de feluri de scoici, plus pesti si alte bunatati extra. Scoici natur, cu condimente, cu legume, afumate, pane, pe gratar, la cuptor, la tigaie, cu sos de vin, chiftele de scoici, musaca de scoici, tocanita de scoici, sarmalute de scoici cu vita de vie, rulada cu vinete/ dovleac si scoici... ati prins idea - scoici in toate pozitiile, inclusiv cateva mai oculte - "Colierul Siernei", "Nostalgia marinarului", "Noapte Romantica", "Briza Maritima", "Mirajul marii"... fineţuri selecte :))))

Dupa ce mi-au fugit ochii pe meniu ca la jocurile mecanice when you hit the jackpot, ne-am chinuit si-am facut un platouas

icre, hamsii, creveti, cinci feluri de scoici, salata, paine, beri, sucuri si apa - 167 de lei pentru cinci persoane eu zic ca e as good as it gets.

Scoici Burgas

Tocanita de scoiciScoici cu condimente
Frigaruie de scoici la gratar
Scoici afumateCreveti

Si cum spuneam, astept toamna. Cand vreau sa ma mai intorc pe la Dalboka, doar mai sunt 25 de feluri de scoici ramase nemancate :))

[mazilique] Adevaratul motiv pentru care am fost la Ruse

Dupa ce Raluca v-a aburit cu rochitze, sa va explic eu adevaratul motiv pentru care sambata am tras o tura belshugareasca pana la RuseDupa cum zicea si George, noi n-am facut belşug, am făcut iureş :)))

[raluca] Capasca by Ruse :)

Eu va spun doar ce mi-a placut foarte, foarte mult la Ruse in week-end (pe langa calatoria belshugareasca, ofc).

Asadar, the peak would be ca mi-am luat rochie de nasa - nu, nu e cea din poza :). Am gasit-o fara s-o caut la un magazinas de pe o straduta din centru, numit Capasca. As fi luat cel putin jumatate de magazin (vorba Ioanei), noroc ca nu era buzunarul destul de gras. Preturile sunt fair enough pentru calitatea hainelor (materiale, croiala si cusaturi), adica de la 50 de leva in sus, ceea ce inseamna cam 25 de euro. In comparatie cu alte branduri, gen Zara, la Capasca materialele si cusaturile chiar sunt bune, nu curge nimic din ele, se vede ca e mai multa grija in "finisaj" si nu sunt facute chiar pe banda rulanta, sa ajunga-n toata lumea.

Vedeti aici cateva lucruri dragute. Si Ioana a gasit si contul lor pe Facebook :). Sunt niste designeri independenti care au lansat acest brand, Capasca, au deschis vreo 5 magazine in Bulgaria si doua la Stockholm si pe care ii vom mai vizita cu siguranta in viitorul apropiat :). Daca stau bine sa ma gandesc, ajung mai repede la Ruse decat la Valcea, so... :)))))))))

[ioana] povestea promisă despre dezamăgiri

Pe Marcel l-aţi cunoscut deja. Iar din comentariile post-ului am aflat că sunt moral îndatorată să vă povestesc despre i-oana. Adică despre Marcel înainte de operaţia de schimbare de sex.

Pe i-oana o iei cu tine în vacanţă în speranţa că, acolo unde indicatoarele cu caractere chirilice îţi vor îmbârliga neuronii, ea te va lumina. Că acolo unde bulgarii nu vorbesc română (destul de puţine locuri pe litoral), ea te va ajuta.

Am avut încredere în ea. M-a păcălit cu vocea ei de profesoară care atunci când spune „Vi-raţi-u-şor-la-dreap-ta” pare să vorbească unei clase de elevi neştiutori. Dar i-oana are multe lacune.

De exemplu, nu ştie sensuri unice, aşa că la graniţă te face de râs şi îţi arată drumuri pe care ai un semn „Acces interzis” atât de mare, încât e vizibil şi din România, şi din Bulgaria. În plus, i-oana are cu totul alte păreri în privinţa ieşirii dintr-un oraş spre un alt oraş decât autorităţile locale care au montat indicatoare prin urbe: în timp ce şeriful din Silistra te îndrumă s-o iei la dreapta pentru a ajunge la Dobrich, i-oana te pune să mergi înainte u-nu-vir-gu-lă-u-nu-ki-lo-me-tri. Altminteri, se supără şi începe să reconfigureze traseul suficient de mult timp cât să cobori din maşină şi să întrebi un taximetrist pe unde s-o iei.

Şi dacă cele de mai sus n-au fost de ajuns, i-oana o mai dă în bară o dată, într-un oraş de peste 100.000 de locuitori, unde ar fi trebuit să avem maşini zburătoare pentru a urma ruta indicată de ea.

Nu-i de mirare că i-oana a trăit vreo şase ore, după care doctorul Cătălin a transformat-o în Marcel, undeva în Nessebar, în drum spre plajă. De la Marcel ştiam la ce să ne aşteptăm. Dacă ne punea s-o luăm la dreapta, făceam stânga. Dacă ne soma să ne întoarcem, mergeam înainte liniştiţi. Deşi spunea numai prostii, Marcel a fost un ghid mai bun pentru că nu ne-a spălat creierii nouă, celor din yaris (aka beleaua portocalie), aşa cum făcuse i-oana. Smartul tunat cu Muse poate depune mărturie.

[raluca] Cum sa ajungi la Nessebar/ Balcic si inapoi fara sa ai treaba cu romanii

Normal, cand vrei sa pleci pe oriunde din Bucuresti, cu masina, te gandesti in ce zi din saptamana suntem, ce ora e, ca sa stii ce sa faci, pt ca orice artera de iesire e iadul pe pamant. Daca vrei la mare, trebuie sa fi facut muuuuuuulte fapte bune la viata ta ca sa ajungi intr-o stare si intr-un timp decente.

DAR... mare nu inseamna doar in Romania. Bulgaria e mult prea aproape ca sa fie ignorata, iar ca sa ajungi la mare e super usor si fara batai de cap.

Ce am facut noi: am avut incredere si ne-am luat dupa Amazing Race si am iesit prin Russe (varianta testata si in alt rand). Am mers intins pana la Dobrich, unde se pare ca nu se poate sa treci mai departe daca nu te ratacesti putin (prima data am dat inconjurul orasului pe centura, a doua oara tocmai s-a povestit treaba cu fundatura). De acolo, intins iar pana la Balcic. Acolo, e de stat la Sf. Valentin, unde intre timp s-a construit si restaurantul si au mancare buna. Cu doar 20 euro pe noapte camera, ceea ce, sa fim seriosi, daca ne gandim la ce costa la noi, e ca si pe degeaba.

Unde sa NU stati - in hotelul Holyday Beach, unde in camere miroase nashpa (ca sa ma exprim elegant), preturile nu sunt dintre cele mai mici, nici baile nu sunt cele mai curate, liftul zici ca e din epoca preistorica (nu are nici usa interioara, asa ca poti atinge direct peretii), iar locul de luat micul dejun pare sa fi fost ori un buncar, ori un restaurant subpamantean comunist - oricare ar fi fost, e de cosmar. Micul dejun e putin - daca nu te-ai dus dimineata devreme, catre sfarsit nu mai gasesti nimic - si ingrozitor de prost. Mai ca nu-ti vine sa crezi ca e la bulgari.

De mancat decent si bun in Balcic e de incercat restaurantul de langa palatul reginei, cel care intr-o parte da catre plaja si cealalta in gradina botanica (spre rusinea mea, nu mai stiu cum se numeste). NU mancati la restaurantele insirate unul dupa altul, claie peste gramada, de la intrarea de pe deal in gradina botanica, sunt incredibil de proaste si insalubre. Rezistati tentatiei ca scrie ca puteti plati si in lei, va veti dori sa nu fi intrat acolo...

Revenind la drum, de la Balcic la Nessebar e din nou drum intins. Acolo, mare grija cu parcarea (sunt locuri in care te jupoaie de bani), iar de stat o varianta este si vila Seagull Hotel - 35 euro pe noapte camera single, foarte curat, decent. De mancat, toate minunatiile pe care le-ati vazut pe acest blog au fost rapid date pe gat la restaurantele Sevina si Zornitza (faza tare e ca au si cateva poze tari pe site, deci, daca mai vreti sa va lase gura apa, intrati pe-acolo).

La intoarcere, se poate cobori la Burgas, apoi prin Sumen, si ajungi din nou la Russe. Sigur, se poate si urca la Varna si apoi Sumen sau drumul intors la Balcic, dar de la Burgas la Sumen traseul e f frumos, printre dealuri inalte si verzi (vara, desigur). As zice si relaxante, insa drumul e peticit si cu gropi, cam ca peste tot in Bulgaria si, mai ales, cam ca peste tot in Romania. Tocmai de aceea, soferii romani ar trebui sa se descurce minunat pe drumurile vecinilor nostri. Mazi a dovedit tot!

Dar las soferii sa spuna mai multe. Ca bonus, Mazi poate impartasi si povestea lui groh-groh :)))))))

[raluca] Bulgarii si muzica tuci-tuci

Da, da, asa e - e vorba de muzica aia care are exact un singur ritm: tuci-tuci, tuci-tuci, tuci-tuci - aka house!!! Pe care am bagat de seama cu groaza ca bulgarii o adora. Sau, cum bine a zis unul dintre noi, poate am nimerit noi intr-un loc de coca, precum romanasii de Mamaia :)))))

Dar sa nu fiu (excesiv) de rea si sa ma explic putin. In noul Nessebar exista o plaja. Pe plaja exista niste terase. Una dintre terase se numeste Cacao Beach. Cum de cacao era ea insasi. Si, exact pe vremea cand ajungeam noi pe-acolo, se implineau 10 ani de cacao. Prin urmare, baietii de acolo au sarbatorit cu muzica tuci-tuci trei zile de basm romanesc, adica ne-ncheiate, adica non-stop.

Resedinta noastra de vara s-a aflat in vechiul Nessebar, insa asta nu a insemnat nimic. Noaptea, peretii si ferestrele minunatelor noastre camere au vibrat ca de cutremur, ceea ce mi-a creat mie o insomnie care m-a tinut vreo 48 de ore, iar altora insomnii mai putin acute, insa i-a tinut cu ochii deschisi pana aproape de dimineata.

Si asta nu ar fi fost nimic. Deoarece era singura plaja de prin imprejurimi, ne gaseam si noi locuri de prajit la soare fix in fata la cacao. De la sine inteles ca si pe plaja tot asta ascultam. Desigur, playlistul a fost invatat pe dinafara de noi toti, impotriva vointei noastre.

Vedeti mandretea de cacao in poza. Este o invitatie pt iubitorii de tuci-tuci, pt care orice ritm in afara de unul singur e prea mult si neuronul(ii) o ia(u) razna cand trebuie sa se concentreze.

Altfel, revin, belshugul de tuci-tuci a fost in mod sublim contrabalansat de belshugul de mancare. Onor inca o data bucatarilor bulgari!

Ah, si sa dam bulgarului ce-i al bulgarului totusi! Cealalta muzica pe care o asculta (canta) este ceea ce numim noi "oldies but goldies". In Balcic, e la mare cinste seara, cand la toate terasele dizeuzele canta Abba, Celine Dion, Mariah Carey... Curajosii incearca si ceva rock, dar nu excesiv, se limiteaza la Europe, iar curajul suprem inseamna Metallica, binecunoscutele hituri. In Balcic mi-am dat seama cu adevarat ca bulgaroaica aia care a castigat nu stiu ce concurs cu varianta Ken Lee a piesei Without You - varianta recenta Mariah Carey - nu avea cum sa piarda... it's in their blood! Pentru rememorare Ken Lee (femeia e deja celebra pe net) si ca sa va dati mai bine seama la ce ma refer, bagati un ochi aici.

[mazi] Nessebar de pe balcon

Cu un click mai sus o sa vedeti ce ne cuprindeau ochii de pe balcoanele hotelul in care am stat la Nessebar. Nu ne plangeti de mila :p

P.S. Hotelul in cauza se cheama St. Nikola si a fost recomandat de Amazing Race, a lovely place with tricks & tips for trips :)

[george] Belsug rutier bulgaresc

Pentru cei care n-au avut ocazia sa-l cunoasca. Pentru cei care n-au avut ocazia sa-l injure. Pentru cei carora nu le-a fost initial prieten de nadejde pentru a-i injunghia apoi la modul cel mai marsav cu putinta, pe la spate. Pentru cei care, pur si simplu, nu au fost cu noi in Bulgaria...
Doamnelor si domnilor permiteti-mi sa vi-l prezint pe infamul Marcelo!!!!!
nu sunt raspunzator pentru lesinurile si isteriile pe care aceasta poza le va starni
later edit: am ceva foarte urgent de scris, la munca, pentru editia care se inchide in vreo 2 ore, d-aia sunt atat de prolific pe blog. in caz ca va intrebati ce am patit.

[the Belshug team] Belşug sau de ce ne-a placut in Bulgaria

Nu ca asta ar fi cel mai important aspect, dar se mananca mult si bine, iar berea Zagorka a fost un real ajutor.

De exemplu:
N-au mai ajuns pe blog vreo sapte prajituri (cu caramel, ciocolata, tarte cu fructe etc) pentru ca s-au mancat prea repede, de aia! De altfel, aceeasi soarta a avut-o si o serie de halbe si sticle de bere.

P.S. - pentru cei care nu sunt la curent cu ultimele miscari in front, echipa in formatie restransa (Raluca, Ioana, George, Mazi plus 3) a petrecut un weekend prelungit pe insoritul litoral bulgaresc: Nessebar, via Balcic - cu escala nocturna intr-un nefericit catun al carui nume nu ni-l vom aminti cat mai tine bateria si lcd-ul nemernicului GPS Marcello (dar asta-i deja alta poveste) - retur Russe.