Se afișează postările cu eticheta Radacinesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Radacinesti. Afișați toate postările
miercuri, 25 noiembrie 2009
joi, 30 aprilie 2009
miercuri, 29 aprilie 2009
[the belshug team] Deodata iepurele tasni...
...şi ea puse mana pa' cuţit.
"Stai că te tai", ţipă ea, în timp ce Ceauşescu sorbea din bere
curtosy of RazvaNT, care si-a imaginat nazdravaniile din belshug trip inca inainte ca noi sa fi povestit despre ele :p
In curand revenim cu the real pics de la Belshug Trip & Party @ Rădăcineşti
"Stai că te tai", ţipă ea, în timp ce Ceauşescu sorbea din bere
curtosy of RazvaNT, care si-a imaginat nazdravaniile din belshug trip inca inainte ca noi sa fi povestit despre ele :pIn curand revenim cu the real pics de la Belshug Trip & Party @ Rădăcineşti
luni, 27 aprilie 2009
[george] Belşugul în imagini (reloaded)
Ziua 1,
După primele beri, la Râmnicu Vâlcea în aşteptarea Ralucăi...
Rădăcineşti, seara, după mult mai multe beri şi un castron de friptură. Ies la iveală admiratori nebănuiţi...
Aici postasem un video cu Doru cântând, Mazi fumând la narghilea, Ceauşescu mângâind-o pe păr pe Flori, cu Alex făcând poze cuprins iremediabil de admiraţie faţă de Doru, cu Raluca privind mulţumită din capul mesei, cu un sfert din ochelarii şi jumătate din nasul Ioanei, cu profilele lui Gabi şi al doamnei mama lu' Mazi. Dar m-am răzgândit şi l-am şters.
Ziua 2,
Drumeţia belşugarilor (mă rog, a majorităţii lor) către şi dinspre livada de pruni a Ralucăi.
După primele beri, la Râmnicu Vâlcea în aşteptarea Ralucăi...
Rădăcineşti, seara, după mult mai multe beri şi un castron de friptură. Ies la iveală admiratori nebănuiţi...
Aici postasem un video cu Doru cântând, Mazi fumând la narghilea, Ceauşescu mângâind-o pe păr pe Flori, cu Alex făcând poze cuprins iremediabil de admiraţie faţă de Doru, cu Raluca privind mulţumită din capul mesei, cu un sfert din ochelarii şi jumătate din nasul Ioanei, cu profilele lui Gabi şi al doamnei mama lu' Mazi. Dar m-am răzgândit şi l-am şters.
Ziua 2,
Drumeţia belşugarilor (mă rog, a majorităţii lor) către şi dinspre livada de pruni a Ralucăi.
sâmbătă, 25 aprilie 2009
[raluca] Hmmm, ploaia asta de unde a venit?
pentru ca nu prea am avea nevoie de ea azi la munte :(. chiar si asa, putem face focul si sa stam adunati la o narghilea si o (mai multa) bere :).
pana trec cele cateva ore ramase, clatiti-va ochii cu pozele astea facute saptamana trecuta:
Muntele Buila, vazut de la mine din curte (data trecuta nu l-ati vazut ca era ceata)
Muntele Cozia, tot din curte (nici pe asta nu l-ati vazut)
Oua rosii, desigur
Cam cum arata pe unde ne-am plimbat :)
Autorul minunatelor fotografii este Anca Gherasim :) Multumesc!
pana trec cele cateva ore ramase, clatiti-va ochii cu pozele astea facute saptamana trecuta:
Muntele Buila, vazut de la mine din curte (data trecuta nu l-ati vazut ca era ceata)
Muntele Cozia, tot din curte (nici pe asta nu l-ati vazut)
Oua rosii, desigur
Cam cum arata pe unde ne-am plimbat :)
Autorul minunatelor fotografii este Anca Gherasim :) Multumesc!
luni, 9 februarie 2009
[raluca] Va amintiti de Mega Image?
Nu, nu am ajuns din nou la Vama Veche plecand de la o banala vizita la Mega Image, dar am fost foarte, foarte aproape.
Totul a inceput cu publicarea unui nou post pe acest minunat blog: "India din ce in ce mai aproape". Cred ca am fost inspirata de lucrurile de care am scris, ca apoi m-am dus la sala si apoi la film, la "Revolutionary Road" (film recomandat in special celor care cred ca sunt in siguranta emotional vorbind).
De acolo, a venit inevitabil intrebarea: "unde mergem acum?", pt ca nu aveam nici eu, nici Alin chef de mers inapoi acasa, ci mai degraba de colindat aiurea in masina. Dupa ce varianta Sinaia a cazut, ne-am hotarat sa mergem la Valcea...
La 7 seara ieseam din Bucuresti, la 9.30 ajungeam la tara, la Radacinesti, unde mirosea a iarba de primavara :). Am aflat ca incep sa dea papadiile, peste 2 saptamani apar ghioceii :).
Duminica la 1 dupa-masa eram inapoi in Bucuresti, pana la 4 in vizita la Oana, dupa 4 in vizita la Simona, de la 8 la Ioana & George unde am vazut "The Wrestler" si am baut un Mojito buun-bun, chiar daca nu a fost ca si cel de la Madrid :).
Hai noroc inca o data!
Totul a inceput cu publicarea unui nou post pe acest minunat blog: "India din ce in ce mai aproape". Cred ca am fost inspirata de lucrurile de care am scris, ca apoi m-am dus la sala si apoi la film, la "Revolutionary Road" (film recomandat in special celor care cred ca sunt in siguranta emotional vorbind).
De acolo, a venit inevitabil intrebarea: "unde mergem acum?", pt ca nu aveam nici eu, nici Alin chef de mers inapoi acasa, ci mai degraba de colindat aiurea in masina. Dupa ce varianta Sinaia a cazut, ne-am hotarat sa mergem la Valcea...
La 7 seara ieseam din Bucuresti, la 9.30 ajungeam la tara, la Radacinesti, unde mirosea a iarba de primavara :). Am aflat ca incep sa dea papadiile, peste 2 saptamani apar ghioceii :).
Duminica la 1 dupa-masa eram inapoi in Bucuresti, pana la 4 in vizita la Oana, dupa 4 in vizita la Simona, de la 8 la Ioana & George unde am vazut "The Wrestler" si am baut un Mojito buun-bun, chiar daca nu a fost ca si cel de la Madrid :).
Hai noroc inca o data!
luni, 15 septembrie 2008
[the Belshug team] cele o mie de fetze ale lui Ceausescu
Si cu asta cred ca putem incheia subiectul (ca bine zis overrated :)) si sa trecem la chestii mai interesante, cum ar fi belshugul cozian, the supreme killer si se mai stiu ei :p
duminică, 14 septembrie 2008
[george] Doamnelor si domnilor, pur si simpu Ceausescu
si in caz ca se indoia cineva ca Ceausescu are o inima mare...
sâmbătă, 13 septembrie 2008
[george] Radacinesti - a doua oprire
Dupa micii de dimensiuni cabaline si cu iz canin purceseram spre Ramnicu Valcea. Cum era de asteptat, la intrarea in oras am pierdut-o pe Mazi. Noi am luat-o pe scurtatura, ea nu stiu pe unde a luat-o. Cu toate astea, ea a ajuns prima la Kaufland sa faca alimentarea cu bere. restul gastii a ajuns la resedinta Ralucai, dar cam fara rost pentru ca ea uitase pur si simplu cheile la Bucuresti.
Intr-un final, blindati cu bere, apa minerala (la ce ne-o trebui?!) si materii prime pentru sandvisuri luate de la hypermarket, ne-am urnit spre Radacinesti, locul unde urma sa inoptam.
Eu, in Ssang Yong-ul de teren, am ajuns cu bine, ceilalti mai greu, care mirosind a ambreiaj incins, care cu mici sincope pe traseu.
Aici a inceput distractia. Dupa ce am parcat masinile a trebuit sa parcurgem vreo 400 metri pe o poteca peste cateva mici dealuri, prin livezile satenilor. Pe intuneric. Pentru unii, intunericul a fost neplacut, pentru altii providential. Nu cred ca Dalba, de exemplu, ar fi vrut sa o vedem si sa ne-o amintim de acum incolo cum tragea ea trollerul prin lastaris si peste parleazuri.
Ajunsi la resedinta de la tara a Ralucai, epuizati (chiar asa, cum D-zeu or sa urce astia 6 ore, maine, pana la Cozia, cand au obosit dupa 400 de metri!?) ne-am dedat, evident, la belshug. Multumim pe aceasta cale mamei si unchiului Ralucai pentru masa copioasa (fripturi la gratar, evident).
Acum Doru si Bogdan Ceausesu canta, prin urmare va explicati de ce eu stau si scriu pe blog.
Daca nu o sa mai apara nimic, nu e pt ca nu ne distram, ci pt ca nu mai am baterie, iar o pana de curent care tine de cand am venit, ma impidica sa-mi incarc telefonul.
... Doru si Bogdan canta in continuare "Perfect", in ciuda ploii care a inceput...
Intr-un final, blindati cu bere, apa minerala (la ce ne-o trebui?!) si materii prime pentru sandvisuri luate de la hypermarket, ne-am urnit spre Radacinesti, locul unde urma sa inoptam.
Eu, in Ssang Yong-ul de teren, am ajuns cu bine, ceilalti mai greu, care mirosind a ambreiaj incins, care cu mici sincope pe traseu.
Aici a inceput distractia. Dupa ce am parcat masinile a trebuit sa parcurgem vreo 400 metri pe o poteca peste cateva mici dealuri, prin livezile satenilor. Pe intuneric. Pentru unii, intunericul a fost neplacut, pentru altii providential. Nu cred ca Dalba, de exemplu, ar fi vrut sa o vedem si sa ne-o amintim de acum incolo cum tragea ea trollerul prin lastaris si peste parleazuri.
Ajunsi la resedinta de la tara a Ralucai, epuizati (chiar asa, cum D-zeu or sa urce astia 6 ore, maine, pana la Cozia, cand au obosit dupa 400 de metri!?) ne-am dedat, evident, la belshug. Multumim pe aceasta cale mamei si unchiului Ralucai pentru masa copioasa (fripturi la gratar, evident).
Acum Doru si Bogdan Ceausesu canta, prin urmare va explicati de ce eu stau si scriu pe blog.
Daca nu o sa mai apara nimic, nu e pt ca nu ne distram, ci pt ca nu mai am baterie, iar o pana de curent care tine de cand am venit, ma impidica sa-mi incarc telefonul.
... Doru si Bogdan canta in continuare "Perfect", in ciuda ploii care a inceput...
marți, 9 septembrie 2008
[raluca] Cozia - The Final Countdown to Belshug
Dragii mei belshugari, revin cu informatii pretioase despre traseul minunat care incepe vineri dupa-masa. Dupa ce am plecat din agentie pe la 22.30, plina de prospetime am ajuns acasa si l-am bagat putin pe Alin intr-un brainstorming despre cum sa facem traseul astfel incat sa ma ridic macar la nivelul Alinei, stapana organizatorilor de excursii cu clasa.
Prin urmare, a iesit un plan pe cat de complex (o sa vedeti cat o sa ne miscam dintr-un loc in altul), pe atat de multpreaminunat (planul, desigur, restul vom vedea la locul faptei).
Sa incep cu inceputul. Am pus numele tuturor pe hartie si mi-au dat 13 la numar, fara Codruta pe care o astept maine (adica azi) cu un raspuns. Iata-ne, intr-o ordine dezordonata: Raluca, Alin, Alina, Silviana, Adi, Bogdan, Doru, Mazi, Flori, Cristina-Marta, Sorana, Ioana si George.
Sunt de acord cu Bogdan si George sa plecam vineri pe la 3, ca sa avem cat de cat o sansa sa ajungem pe lumina la mine la tara (satul Radacinesti, comuna Badesti - probabil n-a auzit nimeni).
Avem pana acum 4 masini: Bogdan, Mazi, Doru si George.
Dupa o convorbire cu ma mère, a reiesit astfel: plecam din Bucuresti, cel mult ne oprim la Dedulesti putin (Bogdan tine sa mancam niste mici acolo), apoi o tinem intins pana la tara. Acolo, dupa cele promise, ma mère ne va astepta deja cu gratarul incins si salata. Vom manca in voie si, pt cine vrea sa doarma, exista la dispozitie 4 camere si multe plapumi si saci de dormit care vor tine loc de pat :). Pentru senzatii tari, exista chiar si un fanar in care se poate dormi fara griji, a fost incercat deja :)))).
Sambata dimineata plecam sa cucerim reduta. Pornim cu toate masinile de la mine si mergem la Turnu. Acolo este manastire mare, deci cred ca cei care nu vor sa urce cu masinile lor pana sus le pot lasa acolo pana la coborare.
La Turnu incep traseele si pe unul dintre ele vom merge si noi :). Cei care vor urca pe drumul forestier cu masina se vor intoarce apoi putin, dupa ce ne lasa pe noi si, impreuna cu un ghid (ma mère sau unchiul meu) vor ajunge pe drumul forestier. Dupa cum scrie aici, sunt 15 km de drum forestier, asadar va lua sub o ora. Cine ajunge primul isi alege camera (cu exceptia lui George, dupa cum am spus, care are deja cea mai tare camera, din oficiu).
La intoarcere procedam la fel: cine vrea sa coboare pe traseu o va face (eu si Alin, de exemplu), cine vrea cu masina urca in masina. Odata ajunsi jos, acestia din urma vor merge inapoi la Turnu, sa recupereze masinile lasate acolo, dupa care ne vor pescui pe noi, cei care coboram pe jos. La intoarcere, traseul ajunge in Caciulata, nu in Turnu :).
Pana atunci insa hai sa ne hotaram ce si cat cumparam. Cum nu a mai ramas decat o zi si ceva, trebuie sa ne hotaram azi ce vrem :). Bagati aici si vedem cum impartim bogatia.
Cine urca pe traseu ar trebui sa aiba incaltaminte adecvata, adica nu sandale, papuci, pantofi etc. Recomandati, ca sa nu ne luxam glezne si altele de genul asta, sunt bocancii. In extremis pot fi luati si "adidasi", insa vor aluneca destul de mult (prima data cand am urcat pe Cozia - in clasa a 9-a - eram in adidasi si nu am patit nimic :) ). Daca aveti si cate o pelerina de ploaie, cu atat mai bine. E bine sa fim prevazatori :). Nu uitati ca la munte e frig seara, deci luati-va si ceva gros de imbracat, oricum le cara masinile.
It will be so much fun!!!
Prin urmare, a iesit un plan pe cat de complex (o sa vedeti cat o sa ne miscam dintr-un loc in altul), pe atat de multpreaminunat (planul, desigur, restul vom vedea la locul faptei).
Sa incep cu inceputul. Am pus numele tuturor pe hartie si mi-au dat 13 la numar, fara Codruta pe care o astept maine (adica azi) cu un raspuns. Iata-ne, intr-o ordine dezordonata: Raluca, Alin, Alina, Silviana, Adi, Bogdan, Doru, Mazi, Flori, Cristina-Marta, Sorana, Ioana si George.
Sunt de acord cu Bogdan si George sa plecam vineri pe la 3, ca sa avem cat de cat o sansa sa ajungem pe lumina la mine la tara (satul Radacinesti, comuna Badesti - probabil n-a auzit nimeni).
Avem pana acum 4 masini: Bogdan, Mazi, Doru si George.
Dupa o convorbire cu ma mère, a reiesit astfel: plecam din Bucuresti, cel mult ne oprim la Dedulesti putin (Bogdan tine sa mancam niste mici acolo), apoi o tinem intins pana la tara. Acolo, dupa cele promise, ma mère ne va astepta deja cu gratarul incins si salata. Vom manca in voie si, pt cine vrea sa doarma, exista la dispozitie 4 camere si multe plapumi si saci de dormit care vor tine loc de pat :). Pentru senzatii tari, exista chiar si un fanar in care se poate dormi fara griji, a fost incercat deja :)))).
Sambata dimineata plecam sa cucerim reduta. Pornim cu toate masinile de la mine si mergem la Turnu. Acolo este manastire mare, deci cred ca cei care nu vor sa urce cu masinile lor pana sus le pot lasa acolo pana la coborare.
La Turnu incep traseele si pe unul dintre ele vom merge si noi :). Cei care vor urca pe drumul forestier cu masina se vor intoarce apoi putin, dupa ce ne lasa pe noi si, impreuna cu un ghid (ma mère sau unchiul meu) vor ajunge pe drumul forestier. Dupa cum scrie aici, sunt 15 km de drum forestier, asadar va lua sub o ora. Cine ajunge primul isi alege camera (cu exceptia lui George, dupa cum am spus, care are deja cea mai tare camera, din oficiu).
La intoarcere procedam la fel: cine vrea sa coboare pe traseu o va face (eu si Alin, de exemplu), cine vrea cu masina urca in masina. Odata ajunsi jos, acestia din urma vor merge inapoi la Turnu, sa recupereze masinile lasate acolo, dupa care ne vor pescui pe noi, cei care coboram pe jos. La intoarcere, traseul ajunge in Caciulata, nu in Turnu :).
Pana atunci insa hai sa ne hotaram ce si cat cumparam. Cum nu a mai ramas decat o zi si ceva, trebuie sa ne hotaram azi ce vrem :). Bagati aici si vedem cum impartim bogatia.
Cine urca pe traseu ar trebui sa aiba incaltaminte adecvata, adica nu sandale, papuci, pantofi etc. Recomandati, ca sa nu ne luxam glezne si altele de genul asta, sunt bocancii. In extremis pot fi luati si "adidasi", insa vor aluneca destul de mult (prima data cand am urcat pe Cozia - in clasa a 9-a - eram in adidasi si nu am patit nimic :) ). Daca aveti si cate o pelerina de ploaie, cu atat mai bine. E bine sa fim prevazatori :). Nu uitati ca la munte e frig seara, deci luati-va si ceva gros de imbracat, oricum le cara masinile.
It will be so much fun!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)