Dupa micii de dimensiuni cabaline si cu iz canin purceseram spre Ramnicu Valcea. Cum era de asteptat, la intrarea in oras am pierdut-o pe Mazi. Noi am luat-o pe scurtatura, ea nu stiu pe unde a luat-o. Cu toate astea, ea a ajuns prima la Kaufland sa faca alimentarea cu bere. restul gastii a ajuns la resedinta Ralucai, dar cam fara rost pentru ca ea uitase pur si simplu cheile la Bucuresti.
Intr-un final, blindati cu bere, apa minerala (la ce ne-o trebui?!) si materii prime pentru sandvisuri luate de la hypermarket, ne-am urnit spre Radacinesti, locul unde urma sa inoptam.
Eu, in Ssang Yong-ul de teren, am ajuns cu bine, ceilalti mai greu, care mirosind a ambreiaj incins, care cu mici sincope pe traseu.
Aici a inceput distractia. Dupa ce am parcat masinile a trebuit sa parcurgem vreo 400 metri pe o poteca peste cateva mici dealuri, prin livezile satenilor. Pe intuneric. Pentru unii, intunericul a fost neplacut, pentru altii providential. Nu cred ca Dalba, de exemplu, ar fi vrut sa o vedem si sa ne-o amintim de acum incolo cum tragea ea trollerul prin lastaris si peste parleazuri.
Ajunsi la resedinta de la tara a Ralucai, epuizati (chiar asa, cum D-zeu or sa urce astia 6 ore, maine, pana la Cozia, cand au obosit dupa 400 de metri!?) ne-am dedat, evident, la belshug. Multumim pe aceasta cale mamei si unchiului Ralucai pentru masa copioasa (fripturi la gratar, evident).
Acum Doru si Bogdan Ceausesu canta, prin urmare va explicati de ce eu stau si scriu pe blog.
Daca nu o sa mai apara nimic, nu e pt ca nu ne distram, ci pt ca nu mai am baterie, iar o pana de curent care tine de cand am venit, ma impidica sa-mi incarc telefonul.
... Doru si Bogdan canta in continuare "Perfect", in ciuda ploii care a inceput...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu