...dai peste cei mai buni chocolate cookies pe care i-ai mâncat vreodată. Dar şi peste pizza făcută în casă de chef Mazilique (cu aluat din ăla subţire şi crocant), pui la cuptor, sandvişuri cu mozzarella şi dovlecei la grătar, caise confiate umplute cu brânză, mini babybel, pateu de anghinare, crochete cu stafide şi nuci şi o pungă de căpşuni. 
Dacă eşti total nehalit, ai şanse să dovedeşti meniul de mai sus cu ajutorul a trei prieteni; dacă nu, te întorci acasă cu mai mult de jumătate din mâncare neatinsă – ceea ce am şi făcut, cu toată pasiunea mea fulgerătoare pentru biscuiţii cu ciocolată făcuţi de Mazi timp de trei zile după o reţetă NY Times din care a sărit un rând esenţial (cum a fost remediată situaţia, aici) şi în ciuda temerilor lui George că trei pizza, dintre care una abia a încăput în coşul de picnic, nu ne vor ajunge. Atâta cantitate de mâncare n-am mai văzut în faţa ochilor de vara trecută din Bulgaria (unde a pornit toată povestea cu belshugul.blogspot), numai că de data asta nu mai stăteam la o terasă din Nessebar, ci în pădurea de la Pustnicul.
Zic s-o convingem pe Mazi să se specializeze în aceşti chocolate cookies ("crispy on the outside, soft and chewy on the inside") şi să-i facă Fursecului Mecanic concurenţă.
