[mazilique] Belshug @ home

I'm back. M-a intrebat lumea daca iar mi-am luat lumea-n cap cu vreun low cost (eventual pana la Viena :)), dar nu. A fost una dintre acele 3-4 ture pe an cand trec si eu pe acasa (mea culpa, da?!). Povestea cu permisul suspendat abuziv o stiti deja, asa ca trec la chestii mai interesante. Mancare, desigur.

In primul rand - borşul de cartofi executat de doamna-mama, din care as manca porceste pana termin oala. A mai fost vorba si de un gulas productie similara, da' n-am poza potrivita, asa ca va las sa va imaginati ceva bun ;)

In continuare, am dezgropat cu mama cartea de bucate care m-a invatzat pe mine (poate si pe ea?) cum se fierb cartofii si, inspirate de VVK, am executat paine integrala cu seminte si paine de secara. Avand in vedere ca it was a 1st pentru amandoua, eu zic ca ne-am descurcat. Dar o sa aprofundam.In sfarsit, eu am trecut la programul solo si am meşterit o placinta de mere.Dar m-am linistit. In drum spre Bucuresti, m-a plezzznit o raceala urata cu bulbuci, care m-a tinut in pat pana azi dimineata. Iar acum, pastilată cu un cocktail de sase feluri de medicamente, mi-a disparut nu doar pofta de mancare, ci si gustul. Cred ca-s blestemele celor care au vazut pe aici poze si au crezut ca o fi si bun. Heh.

[the Belshug Team] Belshugul s-a nascut in Moldova

Mai exact la "doamna-mama-lu-mazi" acasa, unde in weekendul trecut s-a descoperit ca rosiile nu cresc la Mega Image, ci in gradina. Si au un gust care nu e o combinatie intre cauciuc si carton.

In plus, in gradina fermecata s-a mai gasit o galetusa de zmeura aromata.
Probabil ca ar fi si cateva poze doveditoare, insa nu suntem siguri daca mazi nu le-a mancat si pe alea.

In schimb, cine a fost cuminte, ar putea primi o bezea adusa din locul imbelshugat. Nu sunt crescute in gradina, ci la o cofetarie din apropiere. Equally yummy.