[Alin] Buila Vanturarita

Ei da, intr-un sfarsit mi-am facut si eu un cont pe blogul belshugarilor la insistentele crescande ale Ralucai. Bineinteles, prima mea postare este despre un munte, un munte de care Raluca v-a tot povestit in ultimul timp. Cum era si normal, ne-am zis sa trecem de la vorbe la fapte si am organizat o scurta tura (cum le place unora sa zica) in Buila - Vanturarita.In randurile urmatoare voi face o scurta prezentare a ceea ce inseamna un sfarsit de saptamana in masivul Buila-Vanturarita.

Treaba este simpla: vineri sau sambata, adica pe 23 sau 24 octombrie( pe 24 daca toata lumea poate sa-si ia luni liber) vom pleca spre Rimnicu Vilcea si vom sta o noapte la Raluca sau la mine. Cazarea se face in obisnuitul stil : sardele style. Glumesc, glumesc, fiecare va avea o bucata de pat.

A doua zi, la 7 dimineata vom avea autobuz catre comuna Barbatesti, unde vom ajunge in jur de ora 8. Din capatul comunei incepe traseul propriu-zis cu traditionalul drum forestier care ne este foarte drag la toti. Din "nefericire" nu este foarte lung, doar vreo ora, numai bine sa ne antrenam pentru urcusul abrupt de dupa. Cand zic abrupt sa nu va ganditi la drumul strabatut de Fat-Frumos sa o salveze pe Ileana Costrangeana, e mai mult ca drumul strabatut de noi (cand eram copii) pana la posta sa ne ridicam alocatia. De la capatul drumului forestier vom ajunge in aprox. 1,5-2 ore la Manastirea Patrunsa, de unde putea vedea Curmatura Builei ( destinatia finala a zilei) in toata frumusetea ei (dati click pe OK la mesajul care apare inainte sa se incarce poza).

La manastire vom zabovi cat vom zabovi si ne indreptam cu pasi mici catre refugiul din Curmatura. Ar trebui sa ajungem acolo in max 2 ore (4 dupa alte standarde) si vom ramane acolo pana a doua zi. Recomandari privind refugiul : sa va luati cu voi saci de dormit mai caldurosi si haine rezistente la frig pentru ca acolo nu este soba sau alta posibilitate sa ne incalzim.

A doua zi vom pleca pe creasta Builei, sprea Cabana Cheia. Traseul nu ar trebui sa ne ia mai mult de 6-7 ore. Avantajul este ca la capatul acestui traseu vom avea caldura si mancare calda. Aceeasi recomandare: haine rezistente la frig si cel putin un schimb care sa ramana uscat pentru cand vom ajunge la cabana. Aici nu am dorit sa stric frumusetea crestei aratandu-va o fotografie, este mult mai frumos live. In schimb, puteti sa va delectati cu aceasta fotografie de sus a cabanei Cheia.

Dupa o noapte de odihna asa cum scrie la carte si un mic dejun made in Belshug vom purcede catre Olanesti sau Cheia, depinde cum se prezinta vremea. Daca este frig si ploua vom merge direct catre Olanesti sau, daca avem vreme buna, vom pleca pe traseul care include brana caprelor (un traseu extraordinar) sau si mai spectaculos, direct prin Cheile Reci (sau Cheii), un traseu bineinteles nerecomandat dar care se poate parcurge fara probleme :)

Ajunsi in Olanesti sau Cheia vom lua un autobuz catre Rimnicu Vilcea si de acolo spre Bucuresti. Aceasta a fost o prezentare scurta a traseului...detalii genul ce vom lua de mancare/bautura se vor discuta la o data ulterioara (acesteia).

De retinut sunt urmatoarele : haine rezistente la frig si faptul ca in mod sigur nu veti uita acest week-end. Cine vrea sa mearga sa o contacteze pe Raluca sau sa-si afirme in scris ( pe blog) dorinta.

Astept intrebari si sugestii...

[raluca] Retezat, still mon amour :)

Pentru ca nu m-a dezamagit niciun pic (bine, hai, mi-a facut-o din nou, s-a pus pe ploaie cand am ajuns pe Peleaga)

Pentru ca este exact ideea mea de munte, cu atat de multe lucruri atat de diferite

Pentru ca este transant: fie iti place de mori (la figurat), fie il urasti

Pentru ca it's like a drug, vreau sa ma duc din nou :)

Pentru ca, pentru ca, pentru ca...

Nu voi povesti nimic din ceea ce s-a intamplat in aceasta tura de Retezat, nu as vrea sa-l dezamagesc :) Ii invit insa pe cei care pot povesti sa povesteasca, adica sa ne spuna o poveste asa cum doar ei stiu :)

Foto sus: Doru cu iPhone-ul lui :)

[raluca] Mic indrumar de mers pe munte :)

UPDATE: cele 2 corturi pe care le avem sunt de cate 3 persoane :)

Obligatorii:

- bocanci

- inca o pereche de incaltaminte (sport) in caz de urgenta - bocancii fleasca sau bataturi

- haine de schimb pt fiecare zi, mai ales daca ne prinde ploaia - sosetele sunt nepretuite :))))

- haine mai groase pt seara (hanorac/pantaloni de polartec sau lucruri de genul asta)

- tot ce se baga in rucsac se pune inainte in pungi de plastic, ca sa ramana uscate in cazul in care ne ploua si rucsacul ia apa :)

- sac de dormit

- izopren

- rucsac :)

Daca e cald si deci soare :) :

- ceva de pus pe cap, ca pe creasta ne putem alege cu ceva insolatie

- haine lejere, ca sa nu ingreuneze mersul; nu foarte largi sau lungi (gen pelerine de ploaie pana in pamant), ca se agata de vegetatie, pietre, stanci etc.

- cine nu vrea sa se bronzeze, factor de protectie mare si maneci lungi :)

Daca e frig si ploua :) :

- schimburile de mai sus

- caciula

- manusi (nu exagerez, cine se stie friguros mai bine sa se protejeze decat sa sufere)

- esarfa/sal (pare cam mult, dar sunt de nepretuit la nevoie)

La comun:

- corturi (de preferat sa nu fie din cele de 1 mil. de la Quechua, nu rezista la torentele si vantul de pe munte); noi avem 2 de cate 2 persoane

- primusuri: de preferat 2, ca suntem 8 si vrem sa mancam toti odata :); noi avem 1

- vase: cani, farfurii, furculite, cutit (cele mai bune sunt cele de tabla/inox; ideea e sa nu se sparga/rupa/topeasca etc. merg si de unica folosinta, nu stam sa le mai spalam); vas de facut supa instant/ceai/cafea/cappuccino, sunt cele mai bune cand e frig

- burete si detergent de vase

- mancare: spuneti fiecare ce vreti sa mancati pe-acolo, ca sa le cumparam miercuri seara :)

Mai ziceti si voi daca am ratat ceva :)

[raluca] Retezat, mon amour

Foto: http://ro.wikipedia.org/wiki/Munţii_Retezat

Pentru ca dupa niste ani intotdeauna ti se face dor de lucrurile/locurile/oamenii care iti plac, nu am mai rezistat si am pus de-o incursiune in Retezat, muntele meu preferat :)

Planul ar fi cam asa:
- plecare joia viitoare dupa serviciu, oprire la Campu lui Neag, unde vom innopta (fac cercetari sa vad unde am putea sta acolo)
- vineri dimineata, cu noaptea in cap, plecam catre Cabana Buta, unde ar trebui sa ajungem in jurul orei 11 (aprox. 4h pana acolo, pe drum forestier si poteca); mancam, ne odihnim putin, apoi plecam iar, pe un traseu de vreo 6h, pana la lacul Bucura, unde vom campa (este doar loc de campare, cu cortul)
- sambata vom face creasta de pe versantul sudic, cu vf. Peleaga (cel mai inalt, 2.509 m, al saptelea varf ca inaltime din Romania) si la coborare vom intra pe traseul pe care am urcat in prima zi; innoptam intr-o poienita draguta, tot cu cortul :)
- duminica o luam la vale pana la Campu lui Neag, adica vreo 5h si gata

Foto: http://www.mediafax.ro/life-inedit/parcul-national-retezat-in-semifinalele-competitiei-cele-sapte-minuni-naturale-ale-lumii-galerie-foto.html?4728;4628309

Aici aveti tot ce vreti sa stiti despre Retezat :) Din proprie experienta va spun ca este un munte spectaculos, cu cele mai diverse peisaje si vegetatie pe care le-am vazut vreodata :) Este prima rezervatie naturala din Romania, iar Parcul National Retezat a intrat recent in semifinalele competitiei "Cele sapte minuni naturale ale lumii", organizata de o fundatie canadiana.

Aici aveti informatii despre cum a ajuns Retezat in semifinale si detalii despre cum sa votam ca parcul sa ajunga in finala :).

Pana acum, pe lista suntem eu, Alin, Doru. Spuneti care vreti sa mergeti, ca sa vedem cum ne grupam in masini :) Hai ca merita si Romania; daca nu oamenii, macar locurile, care n-au nicio vina :)

[raluca] De ce nu mi-ati spus ca exista Malaiesti?

M-am mai convins o data ca deciziile spontane sunt cele mai bune. Adica, in cazul de fata, Doru a propus inopinat sambata seara, la cabana Diham, sa facem un traseu de 6 ore prin Malaiesti ca sa coboram la Gura Diham. Ocolis adica.

Cea mai buna idee de departe. Traseul a fost minunat, iar la Malaiesti nu pot sa descriu cum era, pt ca nu am cuvinte... Mie imi plac muntii, crestele, iarba, lucruri de genul asta. Iar acolo am gasit toate aceste lucruri, plus zapada si soare.

Las imaginile sa vorbeasca :).

[ceausescu] Quo vadis, Belshug Team?

Sub auspiciile acestui titlu usor eretic (da, am zis "eretic", nu "erotic", nu mai chicotiti atat) si pentru ca eu cred ca odata cu povestea trollerului s-a cam epuizat subiectul Cozia, propun sa trecem dincoace de plebiscit si sa deschidem un sondaj atat cu privire la urmatoarea destinatie, cat si cu privire la weekendul in care ar trebui sa se intample - ca am inteles ca zanele nu prea sunt disponibile in weekendul cu ziua mea si aia nu mai e Belshug trip fara zane si malitiozitatile lor (desi, din cate am inteles, Mazi le poate tine destul de bine locul >:) ). Dupa cum am promis, indiferent de destinatie si weekend ales (bine, cu o eroare de +/- un weekend), the drink is on me! :)

Deci, asadar si prin urmare, va invit sa propuneti si sa votati destinatii si perioade de deplasare in comment-urile acestui post.

PS: Va rog, evitati sa fiti off-topic, adica fie propuneti, fie votati, ca sa ne fie mai usor de contabilizat! :)
PPS: Zanelor, tot eu va voi invata ca puteti sa si votati/propuneti, dar sa si aruncati replici acide in acelasi comment, si astfel nu veti fi offtopic. :)

[ceausescu] Drive test cu... Belshug Team

Pentru mine, totul a inceput cand NU am reusit sa particip la precedentul belshug trip, cel luxos, din Delta. Stiam ca o sa imi para rau, dar, dupa ce s-au intors, mi-am dat seama ca evaluasem gresit: ma ofticam la culme. Am refuzat sa ma uit la poze, faceam stanga-mprejur cand incepeau povesti din Delta, ocoleam grupurile de mai mult de doi belshugari (desi, inainte de asta, pe multi ii socoteam mai mult decat colegi), de teama sa nu prind iarasi vreo referinta la excursia in Delta. Da, m-am ofticat foarte rau ca nu am mers (Dalba, Silvi puteti sa chicotiti implinite:) ). Daaaar...

Apoi am fost invitat pentru un drive-test cu Belshug Team la Cozia, in weekendul ce trecu. Restul e istorie si imi permit sa enumar cateva dintre momentele relevante ale excursiei, chiar daca unele au fost deja punctate in posturile precedente: micii de la Dedulesti, pierderea Muse-mobilului la intrarea in Valcea (cred ca Mazi a gasit Kauflandul dupa mirosul de multa bere), concertul Timpuri Noi Unplugged featuring Doru, Adi aka Zmeul Zmeilor & myself din parcarea Kaufland, cu participarile extraordinare ale Silvianei si Florentinei pe post de alergatoare-de-Zuza, calatoria nu-spun-cui cu trollerul prin iarba, peste parleazuri si peste puntea de lemn, concertul, parul Cristinei, inelul, dormitul in casa Ralucai (realizat instant, imediat dupa ce Doru a terminat de spus "Ceausescu, stai jos!"), urcatul pe munte (unii pe jos, eu si Dalba cu Qashqai-ul Codrutei, George, Mazi, Dragos, Zuza si inca cineva - nu mai stiu cine - cu SsangYong-ul), jocul cu Ioana pe post de evil, insidious ninja-killer. Poate mi-au scapat unele intamplari, unele din cauza de absenta din catararea pe munte, altele din cauza de prea mult Becks, Buborg (sau Cuborg?!), Jack, visinata!

Eu vreau sa sar direct la concluziile drive-testului. Cum este Belshug Team? In aceasta calatorie, eu am testat o versiune dotata cu 16 suflete-putere, a lean mean fun machine, cu dotari de top, cum ar fi cutie de viteze in 6 trepte fara marsarier, mp3 player model Doru-cu-chitara, tractiune integrala tip Andreea, GPS seria Alin, si cu Raluca (de data asta) pe post de pilot (the Stig, pentru cunoscatori).

Daca am ajuns protagonist in cele doua filmulete, plus colajul de fotografii, a fost pentru ca Belshug Team m-a facut sa simt ca pot sa trec peste niste inhibitii peste care altfel nu as fi trecut fara sa am un zambet stanjenit a doua zi dimineata. Asa ca simtiti-va responsabili, voi ati creat monstrul! :) And there's no turning back, decat daca nu ma mai luati cu voi.

Azi, la tigara, vorbeam cu Mazi despre cand am putea sa mergem din nou in excursie. "De ce sa nu mergem in weekendul de dupa 16 octombrie (cand se intampla stim-noi-ce)?", a zis ea. "Nu prea pot, sambata, pe 18, e ziua mea", am zis eu. "Pai si ce, nu suntem buni sa ti-o petreci cu noi?", a zambit Mazi spre mine. Am stat si m-am gandit toata ziua la intrebarea asta, iar raspunsul corect este "Sunteti perfecti!". Ce ziceti?

[raluca] Cozia - The Final Countdown to Belshug

Dragii mei belshugari, revin cu informatii pretioase despre traseul minunat care incepe vineri dupa-masa. Dupa ce am plecat din agentie pe la 22.30, plina de prospetime am ajuns acasa si l-am bagat putin pe Alin intr-un brainstorming despre cum sa facem traseul astfel incat sa ma ridic macar la nivelul Alinei, stapana organizatorilor de excursii cu clasa.

Prin urmare, a iesit un plan pe cat de complex (o sa vedeti cat o sa ne miscam dintr-un loc in altul), pe atat de multpreaminunat (planul, desigur, restul vom vedea la locul faptei).

Sa incep cu inceputul. Am pus numele tuturor pe hartie si mi-au dat 13 la numar, fara Codruta pe care o astept maine (adica azi) cu un raspuns. Iata-ne, intr-o ordine dezordonata: Raluca, Alin, Alina, Silviana, Adi, Bogdan, Doru, Mazi, Flori, Cristina-Marta, Sorana, Ioana si George.
Sunt de acord cu Bogdan si George sa plecam vineri pe la 3, ca sa avem cat de cat o sansa sa ajungem pe lumina la mine la tara (satul Radacinesti, comuna Badesti - probabil n-a auzit nimeni).

Avem pana acum 4 masini: Bogdan, Mazi, Doru si George.

Dupa o convorbire cu ma mère, a reiesit astfel: plecam din Bucuresti, cel mult ne oprim la Dedulesti putin (Bogdan tine sa mancam niste mici acolo), apoi o tinem intins pana la tara. Acolo, dupa cele promise, ma mère ne va astepta deja cu gratarul incins si salata. Vom manca in voie si, pt cine vrea sa doarma, exista la dispozitie 4 camere si multe plapumi si saci de dormit care vor tine loc de pat :). Pentru senzatii tari, exista chiar si un fanar in care se poate dormi fara griji, a fost incercat deja :)))).

Sambata dimineata plecam sa cucerim reduta. Pornim cu toate masinile de la mine si mergem la Turnu. Acolo este manastire mare, deci cred ca cei care nu vor sa urce cu masinile lor pana sus le pot lasa acolo pana la coborare.

La Turnu incep traseele si pe unul dintre ele vom merge si noi :). Cei care vor urca pe drumul forestier cu masina se vor intoarce apoi putin, dupa ce ne lasa pe noi si, impreuna cu un ghid (ma mère sau unchiul meu) vor ajunge pe drumul forestier. Dupa cum scrie aici, sunt 15 km de drum forestier, asadar va lua sub o ora. Cine ajunge primul isi alege camera (cu exceptia lui George, dupa cum am spus, care are deja cea mai tare camera, din oficiu).

La intoarcere procedam la fel: cine vrea sa coboare pe traseu o va face (eu si Alin, de exemplu), cine vrea cu masina urca in masina. Odata ajunsi jos, acestia din urma vor merge inapoi la Turnu, sa recupereze masinile lasate acolo, dupa care ne vor pescui pe noi, cei care coboram pe jos. La intoarcere, traseul ajunge in Caciulata, nu in Turnu :).

Pana atunci insa hai sa ne hotaram ce si cat cumparam. Cum nu a mai ramas decat o zi si ceva, trebuie sa ne hotaram azi ce vrem :). Bagati aici si vedem cum impartim bogatia.

Cine urca pe traseu ar trebui sa aiba incaltaminte adecvata, adica nu sandale, papuci, pantofi etc. Recomandati, ca sa nu ne luxam glezne si altele de genul asta, sunt bocancii. In extremis pot fi luati si "adidasi", insa vor aluneca destul de mult (prima data cand am urcat pe Cozia - in clasa a 9-a - eram in adidasi si nu am patit nimic :) ). Daca aveti si cate o pelerina de ploaie, cu atat mai bine. E bine sa fim prevazatori :). Nu uitati ca la munte e frig seara, deci luati-va si ceva gros de imbracat, oricum le cara masinile.

It will be so much fun!!!