[alina] In cautarea junghiului

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cu siguranta nu as putea trai la munte, cel putin nu iarna. Tot ce tine de zapada, vant, ger, haine groase, imi provoaca o stare de disconfort si ma enerveaza atat de tare, incat pot sa si plang :D ...jur!

Acum sper sa intelegeti si ma intelegeti prin ce chinuri (da, sunt o victima :)) am trecut in acest weekend cand am ajuns pe la cota 2000 unde erau mai bine de -20 grade; asta ca sa nu va mai povestesc cum e sa te plimbi iarna cu telescaunul...minunat. Pentru ca in prima zi am incercat (inconstienta fiind) sa schiez si am fost un pericol public, mi-am zis ca pentru ziua de duminica prefer un program linistit, de refacere. In timp ce restul lumii s-a echipat si s-a aruncat in lupta cu gerul, eu mi-am ales o masa linistita de la cabana Miorita, o cafea cu lapte si o carte de poezii de Marin Sorescu. Si era atat de frumos...muntii se vedeau albi peste tot unde priveai, iubitul meu..Soarele.. ma alinta, caloriferul de care eram lipita era fierbinte...minunat!

Acum o sa trec la un alt capitol si o sa va povestesc cum imi place mie sa cred ca stiu destul de multe remedii "naturiste" pentru boli. Evident, idee inoculata de bunica mea cand eram mica, care ma punea sa memorez descantece si tot felul de leacuri tamaduitoare. Cu aceeasi convingere am "vindecat-o" , acum cativa ani, si pe o prietena care mi s-a plans ca are...un junghi! Potrivit traditiei, persoanei in cauza i se sparge un ou crud pe spate si se plimba in sus si in jos pana se sparge galbenusul, acela fiind locul in care salasluieste junghiul. Apoi se maseaza bine locul cu tot felul de ierburi. Iarasi evident, mie nu mi-a iesit atat de bine, oul a ajuns prin pat, iar prietena mea n-a mai vorbit cu mine cateva zile bune...iar junghiul, cred ca-l mai are si azi :P

Ca sa nu va sperii prea tare (desi mi-ar placea) si sa ma ocoliti de acum inainte cand ma vedeti, dar si ca sa fac legatura cu primul capitol al povestirii...cititi mai jos ce scrie Sorescu:

"E dandana mare cu copii mici cand se-mbolnavesc,
Ca nu stiu sa spuna
ce-i doare, unde-i doare,
Se sting ca lumanarea, te uiti sa caste de
trei ori sa le iasa sufletul,
Mama-sa da sa-si smulga parul din cap, cheama lumea,
Dar cele mai batrane: Stai, fa, ca trebuie sa-i gasim
Junghiul
Si dupa ce-l scalda bine, ii sparg un ou proaspat pe piept,
Aleg galbenusul, si-l tot imping cu destiul,
Pi colo, pi colo' pe
piept.
Si unde se sparge galbenusul, inseamna ca e junghiul
Si da-i, trage copilul.
Se ia la urma o foaie de tutun si una de mustar, ceapa si ulei,

Se face un bleasc
Si se pune pe locul ala, sa traga durerea.
Copilul atunci incepe sa rada, ca simte cum ii trece.
(...)"

Mare mi-a fost mirarea, regasindu-ma-n poezie...:)