[ceausescu] Sziget 2009 - Epilog

...sau ce nu s-a povestit

Saptamana trecuta, am zis ca sa nu mai adaug inca un post la valul de postari. Din punct de vedere marketing & sales, produsul ar fi trecut neobservat. Din punct de vedere al productiei, nu aveam chef. Si you know me, I'm shy si ma urnesc mai greu cu d-astea. Si imi place sa am ultimul cuvant. :)

Asa ca va spun in seara asta ce am de spus, pentru ca azi e luni seara, iar maine, cand voi o sa vedeti asta, va fi marti si martea e o zi deprimanta, mai ales toamna.

Ce fraze scot din mine...

Despre Sziget vorbeam. Ma, fratilor, a fost misto. N-a debutat foarte misto, ca drumul a fost lung si obositor, plus ca ne-am ratacit prin Debrecen, plus ca am ajuns acolo si biletul meu era non-camping si a trebuit sa il upgradez. Apoi am umblat doua ore dupa loc de pus cortul. Pana mi-am dat io seama ca I'm NOT too old for this shit, am mai mormait eu pe acolo, da' m-am dat pe brazda. Noroc ca au fost White Lies, Snow Patrol si Calexico (respectiv Lilly Alen pentru gagi - asta cu gagi e copiata de pe un alt blog - am pus link sa nu scrie Dimi si despre noi ca furam continut) in chiar prima zi.

Cam din a doua seara agorafobia mea a inceput sa se amorteasca de la bere si colesterol/carbohidrati.

Restul se cunoaste deja. Eu am altceva mai important de povestit.

Pentru baieti, vreau sa comunic ca, din punctul ALA de vedere (al agatatului de femei), nu e bine sa pleci la calatorii din astea cu doua tipe dupa tine, mai ales cand, din start, ele sunt doar buddies (doar amice, adica NO SEX cu ele, pentru Dana). Alelalte femei din jur nu stiu acest aspect (pe care acum il stie si Dana, daca ne citeste) si nu prea se mai uita la tine, ca se gandesc ca fie esti gay, fie esti nesimtit ca nu-ti ajung doua. Din pacate, am tricou pe care scrie "She's my sister" pentru cand ies in cluburi cu sor-mea, da' nu mi-a dat prin cap sa imi fac tricou cu "They're my buddies" pentru Sziget. A, si ar mai ajuta sa faci un pic de miscare inainte, ca, frate, parca toti atletii se stransesera acolo si mai si umblau fara tricouri, nesimtitii. Da' nu cred ca de-asta nu am agatat, ca doar femeile se uita in primul rand la frumusetea interioara, la cat de spiritual, sensibil si amuzant este un barbat, si abia in al zecelea rand la fermitatea... hmm... pectoralilor.

Altfel, fetele au fost cele mai tari. Pe bune. Si iata si de ce. :)





Nu-i asa ca sunt cute amandoua? :)

De fapt, tot textul de mai sus era asa, ca sa am pretext sa postez filmele astea doua si sa ma razbun ca m-au machiat, pozat si apoi pus pe blog. Luati, ma, revenge de-aici.

In final as vrea sa zic ca Sziget 2009 fost cea mai tare chestie pe care am facut-o in ultima vreme si le multumesc sincer lu' Mazi si lu' Gabi ca m-au luat cu ele. Si ca mi-au acceptat glumele (otherwise inacceptabile, stiu).

Poate la anul mergem mai multi. Eventual, la un concert Oliver, la A38-wan2 stage. Hai, ma, ce dracu', anul asta a cantat AB4 acolo. Doru, imi faci dedicatie, frate? Mama, cate tipe as putea sa agat... :))

Atat. The end.

PS: Ne vedem in Delta. :)
PPS: Taratata-taratatata-taratatatatata-taratattatatatttata- TA- TA- TA: LA MULTI ANI, DORU! :D

[raluca] Spune-mi ce citești, ca să-ți spun cine ești

Așa suna numele unui workshop care a avut loc în cadrul London Literature Festival la începutul lui iulie. Și care m-a atras din prima, așa că mi-am luat bilet de pe net și pe 4 iulie eram la Southbank Centre, pregătită să aflu lucruri noi despre mine :))))

Pentru mine, totul a fost surprinzător, pentru că nu aveam niciun reper, prin urmare nu aveam absolut nicio așteptare. Am fost uimită să văd, când am intrat în sală, vreo 20 de oameni împrăștiați pe niște fotolii colorate din puf, cu niște cartonașe pe care-și scriau numele, un copac desenat pe un flipchart - The Reading Tree, un concept popular in lumea anglo-saxona - și două femei, dintre care una îmbrăcată ciudat și machiată și mai ciudat, vorbind și gesticulând pe un fel de piedestal, cu niște cărți pe lângă ele.

Copac desenat de mine în Paint, pe touchpad, fără mouse, deci vă rog să fiți indulgenți :)))))))

M-am așezat și eu pe un pufulete, am primit un cartonaș și mi s-a spus să-mi amintesc, împreună cu un alt participant, care au fost primele cărți pe care le-am citit in viața mea; apoi să discut, împreună cu colega de ”grupă”, ce mi-a plăcut la ele.

Asta a fost de departe partea cea mai interesantă, pentru că îți dai seama cât de departe în timp și down your memory line trebuie să mergi :) Și, mai ales, rămâi uimit de ce descoperi acolo, pentru că nu vor fi doar cărți la capătul căutării, vor fi multe întâmplări și multe personaje în jurul acelor cărți, de care nu credeai că îți vei mai aminti vreodată...

Cel puțin la fel de interesant a fost și să îi ascult pe ceilalți vorbind despre cărțile copilăriei lor, care nu erau deloc și cărțile copilăriei mele; căci în Columbia, de unde era o tânără, copiii nu citeau ce citeam noi, nici ce citeau cei mici in Marea Britanie, nici in Tailanda. Și nici copiii din Marea Britanie nu citeau, în urma cu 50 de ani, ce citeau în urmă cu 30... Asta a fost frumusețea, să vezi atâtea nații și generații de oameni la un loc povestind lucruri atât de diferite :)

Ce a rezultat (titluri, scriitori) a fost scris la rădăcinile copacului; apoi am urcat la trunchi, unde s-au regăsit cărțile de pe vremea când eram școlari, apoi cărțile adolescenței, apoi cărțile de la 20 de ani, pentru a termina, în vârf, cu ceea ce am vrut mereu să citim dar nu am reușit :)

Ajunși aici, am aflat că toată povestea asta cu ”Spune-mi ce citești, ca să-ți spun cine ești” este o demonstrație a unei organizații, The School of Life, care face... da... biblioterapie, adică terapie prin literatură :) A devenit mai clar conceptul ăsta în ultima parte a workshop-ului, când, prin eliminări succesive, în funcție de afinitățile literare (de genul ”Cine alege Margaret Atwood?”, ”Dintre cei care au ales Margaret Atwood, cine alege Ernest Hemingway?” etc. etc.), s-au alcătuit ”grupe” de câte două persoane cu afinități cât mai mari. Cei doi au vorbit apoi între ei despre un aspect al vieții lor pe care îl vor rezolvat și și-au recomandat câte o carte care i-ar putea ajuta în situația respectivă.

Eu nu am făcut nicio recomandare și nu am primit nicio recomandare, pentru că am ajuns, împreună cu colegul de grupă, un canadian, la concluzia că nu știm :))))) Mi-a trecut totuși prin minte Virginia Woolf, însă trebuie să mai reflectez la asta...

Iată ce citeau alți oameni când erau mici:
- Enid Blyton - The Magic Faraway Tree (se pare că era în vogă la englezi, majoritatea au menționat-o)
- Richard Scarry - Busy Town stories
- Richmal Crompton - Just William stories
- Edward Stratemeyer - Nancy Drew stories
- Ursula Le Guin - Earthsea novels
- Margery Williams - The Velveteen Rabbit

Eu nu am auzit de niciunii (cu excepția Nancy Drew, dar n-am citit-o) :))))

Ce au recomandat oamenii, acum că sunt mari:
- Hari Kunzru - The Impressionist
- Zadie Smith - On Beauty
- Michel Houellebecq - Atomised
- Kazuo Ishiguro - Never Let Me Go
- Miles Franklin - My Brilliant Career
- George Eliot - Middlemarch
- Tim Winton - Cloudstreet
- Nelson Mandela - A Long Walk to Freedom

I say let's read, people :)

[mazilique] Ferma de scoici

Ultimele zile de vara le-am furat in weekendul asta, undeva intre 2 Mai si Balcic (si spun ultimele zile pentru ca sper sa vina odata toamna!).

In sfarsit, am ajuns intr-un loc mult laudat, caruia ii dadeam tarcoale de ceva vreme, dar unde nu prinsesem inca momentul sa ajung. Sambata dupa amiaza, undeva pe langa Kaliakra, am descoperit Dalboka, ferma de scoici.

Cum se vede in poza de mai sus, ferma e undeva in mijlocul marii - dar nu prea departe de tarm, unde asteapta cherhanaua. Acolo ti se pune-n mana un meniu (inclusiv in limba romana), iar tie iti revine complicata misiune de a alege din 30 de feluri de scoici, plus pesti si alte bunatati extra. Scoici natur, cu condimente, cu legume, afumate, pane, pe gratar, la cuptor, la tigaie, cu sos de vin, chiftele de scoici, musaca de scoici, tocanita de scoici, sarmalute de scoici cu vita de vie, rulada cu vinete/ dovleac si scoici... ati prins idea - scoici in toate pozitiile, inclusiv cateva mai oculte - "Colierul Siernei", "Nostalgia marinarului", "Noapte Romantica", "Briza Maritima", "Mirajul marii"... fineţuri selecte :))))

Dupa ce mi-au fugit ochii pe meniu ca la jocurile mecanice when you hit the jackpot, ne-am chinuit si-am facut un platouas

icre, hamsii, creveti, cinci feluri de scoici, salata, paine, beri, sucuri si apa - 167 de lei pentru cinci persoane eu zic ca e as good as it gets.

Scoici Burgas

Tocanita de scoiciScoici cu condimente
Frigaruie de scoici la gratar
Scoici afumateCreveti

Si cum spuneam, astept toamna. Cand vreau sa ma mai intorc pe la Dalboka, doar mai sunt 25 de feluri de scoici ramase nemancate :))

[mazilique] Sziget - Ziua a V-a & wraping it up

Ramasesem datoare cu ultima zi de Sziget.

Well, in ultima zi de festival.. noi nu prea am fost pe acolo :) Dimineata am plecat la Budapesta, unde am dat o tura pe langa Dunare -de la Parlament si apoi pe stradute pana pe Vaci Utca (unde Ceausescu si-a gasit cartea :))si inapoi, pe Podul cu Lanturi si pana la Batthyány.

De acolo am luat HEV-ul (un tren metropolitan) si am mers pana la capat de linie verde, la Szentendre, un orasel mic, dar incredibil de frumos si pitoresc.

Am auzit ca ar fi foarte cunoscut pentru numarul de muzee pe care le gazduieste. Ce-i drept, primul loc in care am intrat acolo a fost Muzeul Martipanului. Dar apoi ne-am dus tinta la restaurantul Kereskedohaz, unde, la recomandarea lui Mimo, am incercat piept de raţă rose cu varză roşie călită cu vişine confiate, piure de cartofi cu praz şi sos de cafea cu extract de carne. Need I say more? (if so, mergeti voi la Chez Mazilique, ca am scris acolo in detalii & pics despre dezmatul de mancare din vecini :))

Apoi, cand deja se intunecase, am dat o tura de centru.

Cam atat a fost...

Intorsi pe insula, am mai bagat un spritz de la revedere si un gyros de noapte buna (nici nu ne-am aruncat urechea la Faith No More sau care erau aia de pe scena at that point) si undeva dupa miezul noptii ne-am dus sa ne culcam.

A doua zi dimineata pe la 7.30 ne trezeam, strangeam corturile, spuneam "Buh bye Sziget, see you next time" si porneam spre masina. Intr-un final, dupa o alimentare la benzinarie, la 11.30 ieseam pe autostrada cu Gabi copilot si Ceausescu sforaind pe bancheta din spate :))

Oradea, oprire la Cluj, oprire la Sibiu, oprire la Pitesti. La 2.30 eram in casa, la 3 si ceva - in sfarsit dormeam din nou intr-un pat :x

[raluca] Less stress if cooking :)

E dovedita: dupa opt ore continue de scris la minunata lucrare, cu capul plesnind m-am dus in bucatarie sa fac ceva de mancare.

In timpul procesului durerea a disparut si ceea ce a rezultat a fost absolut delicios :). De data asta nu a mai fost BBC Good Food, ci niste cartulii pe care le-am descoperit la Foyles si din care mi-am luat si eu doua. Iata una din serie:

Si ce am mancat noi: 1. salata cu rosii, avocado, pere, lime, mozarela; 2. pui cu ceapa rosie, jeleu de coacaze, sos de soia (ar fi trebuit sa fie si prune, dar nu am gasit si nu am mai pus - oricum, a fost demential :) )

[raluca] Draga Mos Craciun, draga Mazi...

Am doua lucruri de zis:

1. pe 21 februarie (adica exact in urma cu sase luni) ii scriam aici lui Mos Craciun ca vreau sa ii vad la B'estfest pe Editors, MGMT si Travis; aici intervine "draga Mazi" - ziceai ca daca mosu' nu iti va indeplini tie dorinta sa vina Kings of Leon (si, intr-adevar, nu au venit), n-o sa-mi indeplineasca mie trei dorinte... nu, dar una s-a intamplat, si am prins aripi, ceea ce ma duce la...

2. curand vine a treia tura de Londra, asa ca am facut o listuta pe care sigur mosu' mi-o va aduce:
a) albumul proaspat, proaspat Arctic Monkeys (m-am gandit ca ar fi frumos sa il iau original)

b) se intelege ca albumul si mai proaspat, proaspat Editors (si aici, draga Mos Craciun, te rog sa intervii astfel incat sa se lanseze pana pe 25 septembrie)
c) volumul comemorativ "Agatha Christie's Secret Notebooks - Fifty Years Of Mysteries In The Making", pe care Harper Collins il va scoate la Londra pe 3 septembrie. Asta dupa ce am citit eu pe Mediafax ca tocmai s-a descoperit un roman al celebrei scriitoare, nepublicat inca, yummy-yummy!!!

P.S. Daca vreti sa vina si la voi Mos Craciun cu carti (pe banii vostri, normal), intrati aici si spuneti-mi daca vreti ceva. Eu voi face comanda pe net, pentru ca sunt substantial mai ieftine, si le voi lua de la librarie cand ma duc la Londra, ca sa nu mai platim costul de expediere :) It works, am mai facut asta o data si am capatat dependenta... Foyles este cea mai veche librarie din Londra si este de-a dreptul spectaculoasa, unul dintre avantaje fiind ca gasesti aproape orice. Pentru o librarie "traditionala", adica nu gen Amazon, e o mirare ca mai exista (oare pentru cat timp?).

P.S.2 Intr-o postare ulterioara va voi povesti cum am facut terapie prin literatura la Londra :)

Deci, faceti cartile!

[ceausescu] Almost famous II - Sziget 2009

Dupa ce George a ratat la mustata sansa de a fi celebru, a venit randul meu sa incerc sa ma afirm, tot involuntar, dar totusi prin propriile puteri. Era in timpul concertului Manic Street Preachers, atmosfera relaxata, public nemeritat de rasfirat. Drept pentru care ajunsesem toti trei sa stam destul de aproape de scena si ne faceam sperante ca vom aparea pe ecranele de langa main stage. Asa ca le pusesem pe fete sa stea in mod strategic in fata mea, pe un culoar cu vizibilitate excelenta dinspre camera de luat vederi ce filma multimea din partea stanga a scenei. Cu jumatate de ochi la ecran si jumatate de ochi la operatorul camerei de filmat (dar cu ambele urechi la concert, ca era tare misto), am observat ca pe ecran apareau ceva oameni din jurul nostru. Asa ca am dus Canonul lui Mazi la ochi si am facut poza. Deja imi imaginam fericit cat de mult ma vor iubi fetele dupa poza asta si ca o sa beau gratis in seara aia. Without further ado, iata ce a iesit:



Daca nu v-ati prins inca, va dau un indiciu: priviti cu atentie marginea din dreapta a ecranului fotografiat. Ei, hai, se vede o jumatate de profil. Ca sa innabusesc din fasa orice acuzatie de narcisism, as vrea sa evidentiez faptul ca nu eram inca machiat.

Ce-i drept, nu am aparut in ZF ca maestrul George, da' zic ca se pune totusi... Nu?

PS: Mazi mi-a zis ca mai aparusem mai devreme inca o data, cu toata fata. :)

[mazilique] Sziget, ziua a IV-a, partea a III-a :p

Ce a ramas nepovestit din a patra zi de Sziget - pe langa incontestabilul evenimentul cunoscut si ca Schimbarea la fata a lu' Ceausescu, e ca in afara de Editors si Placebo, pe Main Stage s-au mai produs Klaxons...si Manic Street Preachers. In plus, eu am descoperit un nene care ma face sa-mi caut toate acreditarile, badgurile si bratarile primite in ultimii patru ani, ca sa ma conving ca-s mai tare decat el :))Altfel, in prima parte a zilei a IV-a, lucrurile la Main Stage au fost linistite :)

[alina] Un an de delta

I-am spus si Ralucai ce usor ar fi pentru mine daca, in loc de o postare pe blog, as pune cateva grafice. Ar fi mult mai clar pentru voi sa intelegeti ce vreau sa spun, iar eu m-as descurca onorabil...cel putin asa cred...

A trecut un an si un pic de la prima excursie in delta. Cica acolo a inceput totul. Mai tarziu, s-au concretizat. Ideea de belsug, propunerile de excursii si expeditii, intalnirile cu belsugarii, petrecerile surpriza. Si au fost multe. Si am ras. Si am cantat. Si am fost veseli. Si am plans. Si ne-am suparat. Si ne-am pupat. Si ne-am certat. Si am zambit. Si am fost rautaciosi. Si am fost prieteni. Si...in final de an belsugaresc, am ales. Nu stiu ce au ales ceilalti, dar eu am ales sa mai merg inca o data in delta.

Nu are rost sa va mai spun unde, cand, cum, cu cine, pentru ca stiti deja. Si nici n-o sa va dezvalui surprizele care vor face din excursia asta una la fel de minunata ca cea de anul trecut. Va spun doar: si va fi frumos!


P.S. Daca nu intelegeti ce vreau sa spun aici, promit ca data viitoare fac un grafic :)

[mazilique] & Placebo too

Is it just me, sau Molko imbatraneste? Can he do that? Like.. are voie?!

On the other hand, noul baterist e foarte tare sau doar foarte bun?

In alta ordine de idei, noua ne-a placut concertul. Sing along de la un capat la altul. Iar Ceausescu got a special makeover, cu aceasta ocazie. Mwahahahaha. Dupa cele o mie de fete ale lui Ceausescu, belshugari si belshugarite, I give you:

[mazilique] Editors la Sziget, in ziua a IV-a

Cu dedicatie pentru Raluca, ca sa incheiem triada :p

[raluca] Editors live in Bucharest. Courtesy: Romanita :)

Multumiri Romanitei!

[raluca] Editors: A Million Things to Say!!!

Dar eu nu ma pricep sa zic decat cateva, dintre care cel mai important este ca vocea lui Tom Smith nici nu pot descrie ce provoaca deep, deep down inside :)

Trecand peste asta, aproape ca am avut emotii ca nu se mai intampla concertul de la Bucuresti. Anuntat de la 7 p.m., evenimentul nu a mai "beneficiat" de AB4, care ar fi trebuit sa performeze in deschidere, pentru ca se pare ca au ramas prin Budapesta dupa Sziget, din cauza unui zbor anulat... well, cu acelasi zbor se pare ca ar fi trebuit sa ajunga si Editors in Bucuresti; baietii au intarziat, INSA au ajuns cat sa inceapa cantarea la 9.30 p.m., ceea ce este de apreciat.

Emotii am avut si pentru ca la ora 8 se adunasera doar cateva sute de oameni si totul parea oarecum dezolant... a trecut insa totul odata cu primele acorduri, cand lumea s-a adunat in fata scenei si a inceput sa aplaude, sa sara, sa cante, sa dea din maini etc.

A fost un concert eclectic, cu un Tom Smith electric, bagat la 220, care a rezistat pe scena o ora si un sfert, desi cu siguranta erau cu totii cam rupti (de oboseala si altele). Tocmai de asta mi s-a parut ca s-a terminat totul prea repede, ca a fost oarecum pe fast forward, cam ca primul concert Placebo in Romania, daca va amintiti. Asta a durat cu 15 minute mai mult :)

Tot pe principiul Placebo, astept al doilea concert Editors in Bucuresti, cand vor fi mai odihniti si vor canta mai mult, asta daca nu ii prind prin alte parti inainte.

Sziget day III & IV

Pai ieri ne-am trezit la pranz si, in mare, am mancat, baut, mancat, baut, dormit, mancat, baut si ratat cu succes mai toate concertele :)) Da' nu prea avem de ce sa ne plangem.

Am reusit sa vedem tot ce mai ramasese nevizitat din insula, mai putin un muzeu care am auzit ca ar exista, dar pe care am reusit sa-l evitam ;)

Printre altele, eu mi-am cumparat poi-uri, niste jucarii cu care trebuia sa jonglez, da' eu mai mult reuseam sa plesnesc oameni :))

Dupa care ne-am culcat, ca all the hard partying got to us :)) Asa ca am dormit all the way through Jet, Primal Scream & Pendulum concerts. Ne-am trezit just in time pentru Prodigy, da' si acolo am reusit sa ratam mare parte. Eu ca nu aveam chef (ii mai vazusem, not interesting), Gabi pentru ca ii era foame si Ceausescu pentru ca s-a lasat tarat de noi prin alte parti. Am prins insa finalul, from a distance. No biggie.

Ne-am mai intins apoi la ale beri si sprituri, ca in final sa call it a night.

Iar azi am luat-o de la capat - mancare, bautura, mancare bautura... plus ceva fusball. In between am prins ceva vocalize la soundcheckul Placebo. As I type e proba de sunet de la Klaxons, care se pare ca tura asta nu si-au mai pierdut instrumentele pe drum :)

Deci de pe la ora 15.00, eu una intentionez sa nu ma mai dezlipesc de scena: The Subways, Editors, Klaxons, Manic Street Preachers si Placebo.

[mazilique] Sziget day II

Deci am ramas la Miss Platnum. Mare doamna, mare caracter.

In continuare m-am agitat la The Ting Tings de parca aveam 15 ani, dupa care am luat o pauza sa cautam diverse, cat pe scena se agitau domnii de la Die Toten Hosen, pentru care niciunul dintre noi nu avea vreo pasiune.

Nu putem spune acelasi lucru si despre vinul rose pe care l-am baut in acest timp :)) Pentru ala am facut cu totii cate o pasiune ;)

Also, ne-am plimbat prin Hungarian Village - una din multe fun zones ale festivalului - unde am spart nuci,mers pe picioroange,

am jucat alte jocuri de-ale lor, eu am facut si am copt o placintica traditionala, m-am dat cu gabi intr-un leagan oversized si am poftit la cazanele cu mancare.In drum inapoi spre mainstage, ne-am propus ca azi sa incercam un taur electric. Mwahahahaha

La locul cu pricina deja se produceau, in lumina stroboscoapelor, cei de la Bloc Party. S-a placut si asta. Apoi Fatboy Slim. Daca Ceausescu n-a rezistat prea mult, eu cu Gabi ne-am gasit the inner clubber/houser si ne-am agitat cat am putut. N-a fost rau, chit sa se stransese acolo toata cocalarimea szigeteasca :))

Ne-am regasit cu domnu' la cortul nostru strategic pozitionat langa Wan2 Stage, unde tocmai incepuse Tricky. Fuga inauntru si, ca sa top things up, cand a inceput piesa mea preferata, Veronica, am urcat pe scena cu domnu'. Ihi, pe scena. Nu eram doar noi, ce-i drept, ca Tricky chemase lumea la dezmatz, da' ne-am inghesuit. Am luat-o pe Gabi de-o mana, am aruncat-o peste gard, dupa care niste oameni cu bune intentii m-au parasutat si pe mine, apoi ne-am catzarat pe un stalp al scenei, si (trip)hop langa Tricky.

Cateva minute de zbantuiala mai tarziu, ne-am potolit, am coborat si am asteptat sa se termine. Panarama aia de cort in care e facuta scena Wan2 are o acustica infioratoare, iti iei campii pana intelegi ce vrea sa zica artistu'.

Odata incheiat si concertul asta, dupa o tura de carciumi, ne-am intors in Hungarian Village pentru un gulas. Cateva socializari cu un domn german usor tripat, ne-am intors la corturi pe la ora 3.00, pentru ca eram franti.

But now we're up & running. Ne pregatim de Primal Scream, Prodigy, Amadou & Miriam, poate si AB4 daca ne simtim intr-atat de generosi cat sa-i onoram cu prezenta :))

Later edit: a inceput sa ploua and i'm kinda stuck here. noroc ca Ceausescu, knight in pantaloni scurti cum e, s-a oferit sa vina la centrul de presa c-o pelerina de ploaie and recue me :x

Oare ca sa evitam o raceala, tre' s-o dam pe palinca???