In cautare de bilete pe undeva pentru niste zile de nastere la anul, am gasit la German Wings cu un euro fara taxe la Berlin, in ultima saptamana din martie.
In afara de astea cu un euro, mai erau si cu 3,29 euro plus taxe, in cazul in care zilele cu un euro nu sunt cele dorite. Cu totul, in formula 3,29+1, biletul costa 65 de euro. Daca toate biletele sunt cu 1 euro, costul total este de 48 euro/bilet :). Mai ieftin decat la Viena, unde am vrut initial in acea perioada, dar nu am gasit la pretul asta...
Daca stiti locuri ieftine si rezonabile de stat in Berlin, spuneti-mi si mie :).
Inainte de a va spune cat de frumos e Targul de Craciun de la Viena, trebuie sa povestesc cat de neasteptat-minunat a fost de ziua mea. Doar ca nu am cuvinte :) Funny, come to think of it.
Dar in cateva propozitii simple, a fost, cred, cea mai frumoasa petrecere de ziua mea ever (cu toate ca la 7 ani aveam o rochie din catifea bordeaux, cu dantela alba, mi-nu-na-ta :)
In continuare mi se pare ireal efortul pe care voi toti l-ati facut, cat de mult v-ati batut capul cu toate detaliile*. De la tortul de bezele atât de rar si de pretios la lada de zestre plina cu toate minunatiile si bunatatile.
Plus blogul secret plin ganduri frumoase care m-a emotionat cat sa mi se blureze un pic privirea ;)
Din care tin sa notez ca: - distractia de la douăzecişiceva de ani abia incepe - every little thing i do is magic - toate lucrurile din casa mea trebuie sa cante, altfel le azvarl in strada - trebuie sa fiu sanatoasa si voioasa - "la multe rochii!". Cat mai colorate - la anu, Muse o sa-mi cante "Happy Birthday" - plus ca, potrivit urarilor ar urma: sa fac interviu cu Bono, sa reusesc sa ies din Bucuresti in fiecare weekend, Daniel Craig sa joace la fiecare jumatate de an in cate-un "Casino Royale", Depeche Mode o sa-si lanseze noul album la Bucuresti si Dave Gahan sa-mi declare asta in exclusivitate, o sa primesc un card de fidelitate pe avionul catre Viena, o sa-mi iau casa la Barcelona, concertele de la care scriu vor avea loc numai pe vreme buna, un produs Ikea va fi numit dupa mine, o sa le gasesc in continuare avioane la preturi bune celor care nu se descurca si prietenii mei vor avea ce povesti pe Belshug. - my mum is the coolest - but so are my friends
Acum ca am trecut in revista m-am emotionat la loc si ma simt foarte, foarte, foarte norocoasa. I know it's so sweet 'n' cheesy, da' e sooo real.
*masina lui George ma fac ca de fapt n-am vazut-o :P
Asa...intre corelatii de regresie, indicatori statistici si revizia tehnica la masina, am mai aflat ca in perioada iunie - iulie 2009 sunt preturi promotionale la biletele de avion pentru Lisabona...eu mi-am luat in perioada 17-24 iulie (cu mentiunea ca la mine destinatia finala este Porto). Mai sunt si alti doritori?
Ca sa nu mai strigati ca nu scriu, acum imi iau revansa cu Barcelona :)))))). Dupa poze si fantani, ma gandesc ca oarece sonoritati catalane nu strica.
Piesa asta, care se numeste "La Santa Espina", este o varianta de La Sardana, cantecul traditional catalan, aparut pe la a doua jumatate a secolului XIX, insotit si de un dans specific. Din cate mi-am dat seama, din descrieri, dansul asta seamana foarte mult cu hora noastra, deoarece consta intr-o roata de oameni care se tin de mana si fac doua tipuri de pasi, o data la dreapta si o data la stanga. De altfel, asta se numeste "rotllana", probabil "roata", deci "hora" :).
Apropo, stiati ca, in catalana, printre multele cuvinte care sunt absolut la fel cu cele din romana este si "nascut"? Mi se pare foarte tare :).
p.s. cine mai vrea muzica d'asta de-a lor, mai am :).
Cand ai chef de ceva distractie, evadare din cotidian samd, ideea unui ménage à trois suna destul de appealing. Ce, n-am dreptate? :))
Asa ca, pana sa gasesti the right swingers club, mergi si tu la cinematograf. Iar cand pe un afis scrie "Povestea controversata a unui celebru ménage à trois", iti creaza niste asteptari. De asemenea, cand un alt film se numeste "Triunghiul dragostei", chiar crezi ca mergi la sigur.
Ei bine, nu! Am fost la cele doua filme in cauza. Va impart astfel din intelepciunea si experienta mea in speranta ca nu-mi veti calca pe urme, cazand in aceleasi capcane si facand aceleasi greseli :))
Astfel ca, de acum inainte, propun sa boicotam toate filmele cu Keira Knightley. Incepand cu "The Duchess", continuand cu "The Edge of Love" si terminand cu orice mai e pe lista ei de rateuri.
O palida imagine a fantanilor "dansatoare" din Barcelona, pentru ca nu am avut aparat mai capabil, plus stangaciile operatorului :)))))) - cu sunet neaparat!
Stiu ca Ioana si George merg la Koop, mai sunteti si altii?
And by the way, undeva intre cele doua concerte, eu o sa implinesc o varsta. Dar nu stiu daca vreau sa o sarbatoresc prin consum de produse obtinute din boabe de cereale (mai ales de orz) incoltite, uscate si macinate. Nici daca vreau sa stau intr-un colt ca un emo-kid ce sunt la ocazii speciale.
stii cum se spune de obicei, cand te suna lumea sa-ti ureze "La multi ani!"... am vrut sa fiu primul!
Ei bine... noi ( adica eu si Dalba) am vrut sa fim ultimele. Si uite asa, ne-am gandit ca e mai bine sa asteptam cel putin 2 zile ca sa fim absolut convinse ca se va intampla asta.
Sa nu crezi ca am uitat. Ar fi fost culmea sa se intample acest lucru avand in vedere faptul ca ziua ta e trecuta in calendarul lunii chiar pe prima pagina a blogului. Si, fie vorba intre noi, daca s-ar fi intamplat asa, ceea ce, REPETAM, ne e cazul, doar Murphy ar fi fost de vina. Norocul lui ca nu am uitat, pentru ca altfel, nici nu vreau sa ma gandesc ce i-am fi facut!
Concluzionam sec, pentru ca asa facem noi, si-ti spunem: "LA MULTI ANI!"
P.S. dupa cum vezi, nu ti-am mai zis "Micutule"... e un fel de cadou din partea noastra
E mult prea tare şi nu pot să o păstrez doar pentru mine…
După cum aţi aflat dintr-o postare anterioară, evenimentul zilei de luni nu a fost concertul Jean Michel Jarre,aşa cum greşit a crezut lumea, ci aniversarea mea.
Cu această ocazie colegii de serviciu s-au mobilizat exemplar. Cum nu exista persoană în preajma mea în deplinătatea facultăţilor auditive care să nu fi aflat în ultima lună că îmi doresc cu disperare o consola PlayStation, redacţia unită mi-a făcut cadou de ziua mea fix un PlayStation. Portabil. Semn că apropourile mele „subtile” nu numai că au fost recepţionate, ci li s-a şi dat curs. Ţin să le mulţumesc încă o dată pe această cale :)
Scumpa mea prietenă Diana, şi ea parte la cadoul menţionat, a ţinut însă să-mi facă a doua zi, pe mess, următoarea mărturisire:
Diana: aseara, in timp ce treversam parcul tineretului, ca sa ajung la polivalenta, la jarre, ma agatza un gagiu. Diana: ne conversam pana ajungem acolo... etc. odata intrati in sala, tine mortis sa ma si hraneasca Diana: ma indoapa insistent cu bake rolls cu garlic Diana: dupa care isi lasa gasca si vine sa se aseze langa mine. Diana: ca sa urmarim si sa comentam impreuna concertu'. Diana: il cheama victor si azi e ziua lui Diana: implineste 9 ani si-o sa primeasca, ai ghicit, un PSP. Diana: le-am spus parintilor lui sa nu se ingrijoreze, ca la 31 o sa fie la fel.
Alte comentarii sunt de prisos. Ţin doar să vă mai spun că sunt atât de bun la jocurile de pe PSP încât în toate cele 6 meciuri de fotbal din FIFA 09 pe care le-am jucat până acum pe cel mai mic nivel de dificultate, n-am reuşit să marchez nici un gol. O singură dată, după ce am lăsat consola pornită şi nesupravegheată pe canapea timp de vreo 2 minute, am găsit când m-am întors un gol marcat de echipa mea…
PS. Pentru anul în care am intrat mi-am mai propus, printre altele, să devin un mare specialist în cocktailuri (domeniu unde mă pricep acum exact cât mă pricep şi la PSP). Am primit deja cadou un shaker, o colecţie de reţete şi alte câteva lucruri absolut trebuincioase în acest scop. Aşa că promit pe această cale ca, după ce prind din zbor măcar noţiunile de bază, să invit toţi belşugarii la o serie de cocktailuri (din alea simple, evident :p) şi, poate, la o nouă repriză de gogoşi (sau clătite sau cremă de zahăr ars sau tartă cu fructe sau…). Pentru asta, însă, o aşteptăm întâi pe Raluca să se întoarcă de la Barcelona...
Stiti cum e cand suntem in masina si nu reusim sa ne hotaram unde sa mergem? Dar mai stiti cum e cand citesc in cate-o revista despre o carciuma noua, care pare a merita o vizita, si zic - "Data viitoare cand nu stim unde sa mergem, hai aici"? Dar pana data viitoare uitam toti despre ce era vorba?
Well, o sa rup toate paginile cu cronici de bodegi, o sa le pun intr-una din celebrele cutii de la Ikea si cand o sa avem pana de inspiratie si momente de indecizie o sa extragem un biletel norocos. Si acolo o sa ne fie drumul. Zic.
Citesc in B24 ca pe Vasile Lascar 24 s-a deschis o carciuma care se cheama Mica Burghezie. Eu zic sa trimitem o echipa de belshugari sa verifice zona, ca e in apropiere :)
Nu am ce sa mai scriu dupa postarile anterioare, dar vreau sa pun si eu aici piesa care mi-a facut pofta de Moloko, nu mai stiu cand, ca e demult... Forever More e piesa care mi-a atras atentia asupra genului, clar a vocii feminine si mai ales a dansului. Cred ca pe-acolo au fost inceputurile mele intr-ale placerii dansului "contemporan" (pretentios spus, clar, insa nu era un dans la care sa te fi asteptat si in niciun caz unul clasic), cu miscari sincopate, cu ruperi de ritm, cand te intrebai ce urmeaza. Roisin l-a pastrat, pt ca probabil al ei era inca de la inceput.
Nu pot disocia Forever More de dans. El a fost cel care m-a dus catre Moloko, iar vocea si muzica in sine m-au tinut acolo si m-au dus apoi catre Roisin Murphy.
Concertul de miercuri seara s-a cocotat sus de tot, la capitolul "Perfect", unde pana acum nu a stat decat Lhasa, cu incredibila interpretare de acum cativa ani de la Bucuresti. I-R-E-A-L, intr-adevar, ca s-o citez pe Mazi...
Ok, să zicem că încerc să spun ceva despre concertul la care am fost aseară. Doar că e destul de greu de pus în cuvinte.
Pe Róisín Murphy am ascultat-o pentru prima dată pe la începutul lui 2002. Habar n-aveam cum o cheamă. Frecam o casetă prăpădită pe care scria Moloko într-un walkman de împrumut. Am ascultat-o continuu timp de vreo lună şi jumătate, în 41, în timp ce veneam la redacţie, până am fost nevoit să restitui caseta. Sau walkmanul… nu mai ştiu exact pe care.
A fost prima voce pentru care am făcut o obsesie, în sensul cel mai strict al cuvântului. Şi a doua obsesie muzicală, după cea din timpul facultăţii pentru piesa şi clipul lui David Bowie, Thursday's Child. Ulterior aveam să-mi dau seama că nu prea am formaţii preferate, ci formaţii sau voci pentru care fac obsesii şi pe care le ascult continuu luni întregi. Róisín are calitatea de a fi obsesia originară.
Cum până atunci cultura mea muzicală se reducea la câţiva clasici ai rock-ului şi la ceea ce mai ascultasem, la întâmplare, în timp ce stăteam la cămin pe maldărul de cd-uri ale colegului de cameră, Moloko a fost pentru mine ceva nemaiauzit şi absolut surprinzător. Deschidea pur şi simplu o lume vastă şi luxuriantă de a cărei existenţă nici măcar nu mi-o imaginasem.
Meritul principal era al lui Róisín, vocea – cu un timbru pe care nu ai cum să-l confunzi după ce ai ascultat-o fie şi o singură dată – trecea rapid de la tonalităţi grave la acute, era când dramatică, când ludică la distanţă de numai câteva secunde, tot mixtul ăsta reuşind să fie al naibii de seducător, cel puţin pentru urechile mele.
Rezultatul, inclasabil pentru mine atunci, ca şi acum de altfel, mi-a deschis gustul pentru electro, trip-hop, downtempo şi lista de obsesii pentru voci hipnotice feminine.
Cu timpul, am făcut rost de câteva CD-uri Moloko, iar ce n-am găsit pe CD-am colectat sub formă de mp3-uri. Evident, tristeţe la despărţirea Moloko, bucurie la primul album solo Róisín Murphy. Îmi amintesc că prima comandă dată de mine pe last.fm a fost „play similar music to Moloko”, iar profilul meu muzical s-a construit în jurul comenzii ăleia.
În vara lui 2008 s-a întâmplat ceva ce în februarie 2002, pe când ascultam Moloko la căşti în tramvaiul 41, nici nu îndrăzneam să-mi imaginez – concert Róisín la Bucureşti. Aşa că am făcut ceea ce mă pricep mai bine – mi-am bătut diverşi prieteni la cap că trebuie să vadă neapărat minunea. Şi, pe cât de mult m-au bombănit înaintea concertului, din cauza întârzierii de o oră cu care a început recitalul, pe atât de încântaţi s-au arătat la final. Şi chiar au avut motive.
Evident, mulţi dintre prietenii care au văzut-o la B’estfest, s-au înfiinţat şi miercuri seara la Polivalentă să asiste la un nou show pigmentat cu outfit-uri care au făcut-o de multe ori până şi pe Ioana să tresară surprinsă (am urmărit-o special).
Noi, belşugarii (Raluca, Alin, Mazi, Ioana şi, bineînţeles, eu) am stat cât am putut de aproape de scenă, la vreo zece metri de Róisín, suportând hipnotizaţi vibraţiile produse de boxele imense în faţa cărora nimeriserăm. Odată cu muzica m(ne)-au mai sedus ţinutele extravagante (abia aduse parcă de pe podiumul de haute couture) cu o menţiune specială pentru pălării (şocantă cea cu calota sub forma unui chip de om) şi coregrafia (în ciuda celor câţiva metri pătraţi ai scenei). Ba chiar, pe alocuri, am trăit senzaţia că nu mai sunt la un concert, ci la un eveniment de artă contemporană. Vocea s-a auzit exact ca pe CD (devenisem chiar paranoic la un moment dat), iar femeia are o energie şi o vitalitate care pe mine m-au înmărmurit.
Altceva despre concert nu mai spun, pentru că nici nu-s în stare şi oricum a făcut-o Mazi mai bine aici, folosind înaintea mea titlul genial la care mă gândisem. De asemenea, pentru poze, puteţi vedea postarea de mai jos a aceleaşi Mazi.
Şi ca să o tachinez şi mai mult, adaug la final şi playlistul concertului de la Polivalentă, pe care mi-l cerea aseară :P
1. Overpowered; 2. You know me better ; 3. Checkin' up; 4. Through time; 5. Tell everybody; 6. I want you; 7. It's nothing; 8. Movie star remixed; 9. Dear Miami; 10. Primitive; 11. Dr Zee; 12. I can't help myself; 13. Pretty bridges; 14. Let me know; 15. Ruby Blue; 16. The ID; 17. Slave to love (cover Bryan Ferry); 18. Ramalama (bang bang)
ps. pentru cine zice că e lung, să mai citească o dată articolul lui Mazi de pe la care am trimis mai sus. pps. dacă nu v-am plictisit, o să mai revin cu texte şi despre celelelate obsesii muzicale ale mele. sper chiar cu ocazia unor concerte similare...
Ca sa nu spuneti ca nu ati stiut din timp, Emagic a anuntat deja datele pentru editia a treia a B'estfest - 2, 3, 4 si 5 iulie 2009.
Azi a fost confirmata trupa Manowar, pentru B'estfest Aftershock (adica ultima zi). Cei care nu tin neaparat sa-si retraiasca adolescenta zbuciumata pe ritmuri de heavy-metal (da' stiu ca pe mine o sa ma amuze :))), sa astepte cuminti celelalte confirmari.
I for one sunt foarte curioasa sa aflu cine va continua linia Kasabian (2007)-Kaiser Chiefs (2008). Of, de fapt mor sa aflu intreg line up-ul :x
Abonamente gasiti de luni pe MyTicket. 270 de lei primele trei zile si 100/150 de lei biletul pentru Aftershock.
In alta ordine de idei, in prezent toate rugaciunile mele se indreapta catre organizatorii Rock Werchter din Belgia :)) Tare mi-as dori ca anul viitor sa nu se intample pentru a treia oara ca minunatul lor festival sa se suprapuna cu minunatul nostru festival. Si daca planetele se aliniaza favorabil, va poftesc sa tragem o fuga in vecini. Pentru ca la Rock Werchter se intampla un festival de nu-ti mai trebuie muzica tot anul. Multe, multe trupe, fiecare gaseste ceva care sa-i placa fff tare. Si ca sa va conving, ia uitati ce-am ratat anul trecut:
(selectie) Radiohead, REM (atentie, Ioana!), Lenny Kravitz, Mika, Editors (atentie, Raluca!), Sigur Ros, Counting Crows, Air Traffic, Roisin Murphy (atentie, George), 2manydjs, Soulwax, Moby, The Chemical Brothers, Neil Young, The Verve, Jay-Z, Slayer, Duffy, Hot Chip, Digitalism, Kings of Leon, The Hives, Gnarks Barkley, MGMT, Kate Nash, KT Tunstall, dEUS, Anouk, Beck, Kaiser Chiefs, The Raconteurs, The Kooks, Panis at the Disco, Nightwish, Underworld, Mark Ronson (:x) etc.
Deci cam ce vedem noi intr-un an intreg, plus inca cateva. V-am convins, v-am convins?! :)
P.S. - si pentru ca nu ma pot abtine, sa stiti ca-n 2007 la Wechter au cantat MUSE (!!!), Bjork, Amy Winehouse, Peter Gabriel , The Killers, Arctic Monkeys, Pearl Jam, Kaiser Chiefs, Lily Allen, Interpol Tori Amos, Queens of the Stone Age, Bloc Party, Beastie Boys, Razorlight, Marilyn Manson, Air, Rufus Wainwright, Klaxons, The Kooks, !!!, Metallica, Incubus, Faithless, Damien Rice. Of, ce an!
In cautare de bilete pe undeva pentru niste zile de nastere la anul, am gasit la German Wings cu un euro fara taxe la Berlin, in ultima saptamana din martie.
