[raluca] Ce nu se vede despre Barcelona

Ok, ok, scriu cum a fost la Barcelona. Nu o sa spun insa ce am vizitat punctual, cu descrieri pe care oricum oricine le stie din diverse surse (si din pozele de mai sus), ci va voi spune ce nu se vede in ghiduri turistice sau pe site-uri dragute de prezentare.

Lumea e foarte saritoare in magazine si la restaurante, probabil pentru ca, orice ai comanda/cumpara, lor oricum le iese mai mult decat credem lor.

Sa ma explic: am identificat aproximativ 4 tipuri de a plati mai mult decat scrie pe nota de plata/meniu/pret, fara sa cracnesti si de foarte multe ori fara sa-ti dai seama. Primele tipuri ar fi urmatoarele: te uiti pe meniu la crasma, comanzi ceva, iar la final vine nota. Intotdeauna mai mare decat ai calculat tu, pentru ca:
a) undeva pe meniu, intr-un colt de pagina, cu litere aproape invizibile, scrie ca preturile afisate nu contin TVA
b) undeva pe meniu, in locuri cat mai ascunse, scrie ca, daca esti servit la masa, si nu la bar, mai platesti 0,50 euro pt fiecare fel de mancare comandat
c) urmand aceeasi schema, poti plati vreo 1.50 euro in plus la nota totala daca mananci pe terasa

Daca vrei sa iti cumperi un ziar care nu e spaniol, pretul tiparit sigur nu e cel corect (ex. am luat Le Monde pe care scria 1.50 euro dar pe care am dat 2 euro, fara explicatii suplimentare).

Cele mai multe locuri locale (nu mall-uri sau magazine mari) nu au deloc afisate preturile, asa ca nu prea stii daca suma pe care o platesti e cea reala sau te-au fraierit :).

Si, ca sa ramanem in zona de locuri si lucruri locale, sa spun cate ceva despre restaurantele autohtone. Caracterizate de noi (eu, Alin, Andreea si Bogdan) ca fiind "restaurante jegos traditionale" (conceptul ii apartine lui Bogdan in exclusivitate) si-au tras numele de la faptul ca majoritatea in care am mancat aveau intotdeauna ceva lipsuri la capitolul curatenie. Cu toate astea, nu le-am ocolit, ci din contra. Asa se face ca ultima noastra masa in Barcelona s-a produs intr-o spelunca in care serveau asiatici si un nene pe la 70 de ani, in care colegi de local am avut niste personaje coborate exact din filmele lui Almodovar: un el mare cat un bou care isi indesa mainile in gura ca sa-si scoata bucati de mancare dintre masele, o ea, nevasta, copie dupa personajul Fata-de-secure din Cry Baby (la infatisare) si Agrado din Totul despre mama mea (la vestimentatie - in cazul de fata, un neglige negru, cu bretelele cazute peste sunculitele de pe maini), si inca un el, fiul, care mi-a scapat de la analiza, pt ca statea cu spatele la noi :))))). Pitoresti, oricum, mie mi-au placut tocmai pentru ca erau atat de locali, fara treaba cu turistii sau cu ce se vede la suprafata in Barcelona.

De fapt, in Barcelona nu am cautat sa vad neaparat minunatiile din ghiduri. Am incercat sa mestec totul bine, sa diger, chiar daca mai putin, ca sa inteleg mai bine. Asa ca am mers mult, foarte mult pe strazi, aiurea, intrand in magazinele mici "de cartier", cum le-am numi noi, si intrand sa mancam exact acolo unde ne aflam cand muream de foame (altfel sigur nu intram in multe dintre "jegurile traditionale"). Nu am vazut parcul Guell, nu am fost in Tibidabo, nu am intrat in Zara, oricat de incredibil pare :)))))))). E bine sa lasi lucruri si pentru data viitoare :).

Clar, paella putea fi mult mai buna, sangria ne iese si noua cel putin la fel de bine iar felurile de chorizo au fost exagerat de scumpe, insa, chiar daca ati crede ca scriu numai de nashpa, Barcelona mi-a placut mai mult decat orice alt oras european vazut de mine (si sunt cateva).

Mi-au placut spiritul (cu micile smecherii, asa ca la noi - doar ca la noi nu-mi place :))) si destul de relaxat), extremele (locuri jegoase cu preturi exorbitante; faptul ca mi-am bagat picioarele in mare, in timp ce pe faleza unele persoane aveau cizme, palton si fular, iar altele umblau in papuci de plaja), frumusetea cladirilor, a strazilor, indrazneala de a nu semana cu nimeni si nimic altceva, vioiciunea, buna dispozitie.

Categoric, la anul, tot pe toamna/iarna asa, ma gandesc la episodul 2. Daca vreti, ne putem gandi impreuna :).