[alina] Recunosc, am trisat!

Prima excursie organizata in Delta Dunarii a fost cu multi ani in urma. Eram prin liceu si m-am inscris la agentia de turism a scolii, care se numea Delta Force 7, evident pentru ca eram 7 elevi pasionati de minunatele peisaje ale rezervatiei. Atunci am mers la Sf. Gheorghe, iar copiii pe care i-am insotit au fost atat de incantati, incat ni s-a dus vestea de mari petrecareti si aveam tot timpul de planificat alte expeditii. Culmea, urmatoarele excursii organizate au fost la munte si la mare, pentru ca elevii din Tulcea erau plictisiti de Delta si voiau sa cunoasca si alte locuri.

Dar, cele mai multe secrete ale Deltei le-am aflat de la bunicul meu, de la Somova, iar apoi de la tatal meu. Pe umerii lor plangeam cateva ore bune pentru a ma lua cu ei la pescuit. Tot de la ei am invatat cum sa-ti faci palarie din frunzele de nuferi pentru a te proteja de soare, lantisoare din flori (da, stiu, acum nu mai ai voie), dar si cum sa supravietuiesti in salbaticie :). Ei m-au invatat si cuvinte pescaresti precum ispol, sajoc, chipcel, trapazan, ghionder si m-au invatat si cum sa le folosesc. Trezita la 4 dimineata, porneam mandra, alaturi de bunicul meu spre balta, taraind dupa mine chipcelul cu care urma sa prindem momeala pentru pestii cei mari. Conditiile puse pentru a merge la pescuit erau numeroase si nu plecam pana nu se asigurau ca nu le voi incalca. Asta insemna ca nu am voie sa ma plang ca vreau inapoi inainte de timp, sa merg prin namol pana la barca, sa nu incurc unditele, sa nu-mi fie foame, sete si sa nu vorbesc prea mult. Asa am ajuns sa ma lupt cu lipitorile agresive, sa beau apa direct din balta, sa mananc mamaliga care era de fapt momeala pentru pesti, sa-mi pun singura rama in carlig, sa rup cu dintii pestii mai mari (in lipsa unui briceag) ca sa-i folosim drept momeala atunci cand pescuiam la rapitor si sa nu vorbesc decat atunci cand sunt intrebata. Desi pare urat, mie imi placea foarte mult. Si acum imi place. Linistea de dimineata, rasaritul pe balta, pasarile, broastele, nuferii, pestele prins - toate m-au facut sa ma indragostesc de Delta si sa-i raman fidela. De atunci, merg in fiecare an.

Pentru ca nu toata lumea e deschisa la ideea de a merge in Delta Dunarii, dar si pentru ca nu stiam cum veti reactiona la tantari, paianjeni si alte vietuitoare, anul trecut v-am testat si am imbinat un pic luxul cu salbaticia. Asa am ajuns la Mila 35 unde aveam tot timpul piscina pentru cazurile in care nu v-ar fi placut plimbarile cu barca. Dupa ce am vazut ca va place, am propus sa incercam si ceva mai putin comercial. Stiam ca bratul Chilia e cel mai putin vizitat de turisti, in comparatie cu celelalte doua, Sulina si Sf. Gheorghe. Auzisem ca e o singura pensiune in satul Chilia Veche, ca se mananca bine si ca proprietarii de acolo sunt foarte ospitalieri. Asta e tot ce stiam cand v-am propus sa mergem acolo. Apoi, defect profesional, am inceput sa cercetez: site-ul pensiunii, opiniile scrise de cei care au fost acolo, am cerut recomandari, am vorbit cu oameni care-i cunosteau pe proprietari, adica un adevarat desk research :). Si, pe masura ce aflam lucruri noi despre pensiunea Vita-Chilia Veche, eram din ce in ce mai convinsa ca e o alegere buna. Daca mai aveam ceva indoieli, in special legate de drum, acestea s-au risipit cand am sunat si am vorbit cu doamna Carmen; merita felicitari pentru modul in care-si planifica activitatile, dar si pentru felul in care-si primeste oaspetii. Inca de la Bucuresti stiam cum vom ajunge acolo, care vor fi problemele cu drumul, unde ne vom caza, ce vom manca, cu ce vom merge prin Delta, pe unde vom merge - ne-a dat indicatii pana la cele mai mici detalii. Pentru mai multa siguranta, doamna Carmen ne-a insotit din Tulcea pana la Chilia Veche pentru a ne arata scurtaturile drumului, dar si pentru a ne incanta cu minunatele povesti pescaresti si vanatoresti.

Mai multe lucruri despre pensiune si excursie puteti sa spuneti voi, ca sa nu fiu, iar, acuzata pe nedrept de Alin, de intentii indecente :D.

Si, ca sa fie o compunere in toata regula, o sa inchei reamintindu-va ca, pentru anul urmator am luat in calcul doua variante: Mila 23 dar si Crisan, la sugestia Ioanei.
Voi mai mergeti?

PS. Ca sa trisez pana la capat, propun sa facem ghidul impreuna. Putem face un chestionar de evaluare, unde fiecare participant poate acorda o nota pentru diferite criterii: cazare, mancare, transport, obiective, activitati etc ;)