[doru] Dacă aş fi Bogdan Ceauşescu sau "You want to know how I got these scars?"

E o vorbă care zice că oamenii se cunosc cu adevarat, la drum lung şi la suparare. Eu cred că mai e o continuare. Oamenii se cunosc şi dacă îi vezi în casele lor.

Nu o să vă prezint un fir epic al poveştii noastre de weeekend, ci o să îi las pe cei care se pricep la naraţiune. Eu o să vă spun despre nişte lucruri pe care le-am descoperit.

O prietenie de conjuctură va ţine atât timp cât va exista conjunctura. Lucrurile pe care oamenii le fac împreună în tot acest timp sunt absolut perisabile şi au un gust mai intens sau mai puţin intens, dar tot perisabile sunt. O prietenie adevarată începe atunci când oamenii încep să spună lucruri despre ei. Lucruri care la prima vedere ar putea să însemne un disconfort puternic, pentru că se face o obişnuinţă din a trăi cu impresia că tu eşti de fapt ce cred oamenii despre tine. Vrei să ştii de unde am cicatricile astea? Poţi să admiţi că ai cazut în baie în timp ce te spălai pe dinţi, sau o să spui că ţi le-ai făcut luptându-te cu un hoţ care i-a furat poşeta unei bătrâne? O să spui că pleci singur în excursie pentru că eşti atât de singur, sau o sa spui că faci asta pentru că ai nevoie de linişte pentru noua ta creaţie? Alegerile simple sunt de obicei cele mai folosite. Şi până la urmă, de ce ar trebui să vă spun vouă de unde am cicatricea? Sunteţi cumva prietenii mei? Nu? Dar atunci de ce îmi petrec eu timp cu voi? Şi aici se închide cercul şi prietenia de conjunctură sinceră, dar lipsită de adevăr.

M-am hotărât să divorţez de voi, prietenii mei de conjunctură şi să vă dau o şansă să îmi fiţi prieteni punct. O să îmi dau jos, pe rând, toate măştile, până nu o să mai rămână niciuna. Şi dacă nu suntem în stare să ne acceptăm aşa, în pielea goală, atunci măcar nu ne mai amăgim.

V-a plăcut weekendul ăsta la mine? Sincer! M-aţi găsit diferit?
Mă numesc Bogdan Ceauşescu, şi NU sunt grobian.

Se mai bagă cineva?