Din Mamaia, spre nord, după ce treci de Năvodari ajungi în Corbu. Abia intri în sat că imediat se face un drum la dreapta, prin câmp. Un drum îngust, asfaltat în cea mai mare parte. Ultima bucată e doar pietruită și destul de abruptă, dar până și „beleaua portocalie” (numele de alint al yaris-ului nostru mult urât) s-a descurcat. Ajungi la mare tocmai când credeai că te-ai pierdut în arătură și dai peste câteva mașini parcate în soare, câțiva oameni veniți cu cortul și o cârciumă minusculă pe o plajă altminteri sălbatică.
Încă sălbatică. Plaja asta a fost descoperită cu ani în urmă de oameni mai umblați ca noi, s-a scris despre ea în ziare prin 2007, Pro TV-ul a dat reportaj la Știri, iar autoritățile locale se apucaseră să promoveze Corbul drept viitoarea mare stațiune de pe litoral, o zonă care va atrage fonduri europene pentru dezvoltare.
Nu știu ce s-a întâmplat cu planurile astea, bănuiesc că lumea așteaptă să treacă criza, dar eu m-aș bucura ca drumul pe care l-am făcut sâmbătă să mai rămână parțial neasfaltat & necirculat. Pentru că la Corbu e cea mai frumoasă plajă pe care am văzut-o la noi, după cea de la Sf. Gheorghe (deci, Ceaușescu, postarea asta nu era menită să îngroape întrebările tale fără răspuns, ci să facă reclamă la Deltă și Sf. Gheorghe :)).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu