Pentru ca albumul "Beauty and Crime" este absolut minunat si merita ascultata oricand :). She's lovely! Mai multe aici
p.s. 16 iulie, sala palatului
joi, 30 aprilie 2009
[mazilique] Duffy la Mamaia
Intrerup programul Pariso-Rădăcinesc pentru un scurt anunt:
Nu mai mergem la Duffy la Lisabona, mergem direct la mare - la Mamaia, pe 26 iunie. Cica pe-o plaja H2O.
Gata. Acum inapoi la povestea de mai jos, in care Gabi isi face debutul belshugaresc pe blog, cu toate ca e alaturi de noi de la infiintare, iar un pic mai jos - pics de la dezmatzul de w/e, de la Radacinesti.
[gabi] Lost in Paris
Dap, am promis ca va povestesc ce si cum a fost cu aventura de Paste. Vineri dimineatza nu aveam inca mai nimic aranjat. Adica erau ceva planuri cu niste prieteni dar parca aveam putin dor de duca, chef de ceva adrenalina… asa ca m-am hotarat sa-mi fac bagajele peste cateva ore si sa plec incognito, la Paris! Bine, e drept, mergeam la cineva in vizita insa pe nepusa masa, fara ca omul sa stie ceva.
Am facut o mica cercetare pe net in cautarea unor bilete cat mai ieftine (deh, e criza si noi calatorim destul de mult) si m-am decis sa plec cu Blueair a doua zi de dimineata. Imediat dupa ce am luat frumoasa hotarare a intrat cineva in birou, apoi, la cateva minute distanta, biletele se scumpisera cu vreo 70 euro. In fine, bombanindu-ma singura le-am luat si asa. M-am gandit ca asta e! Asta sa fie paguba…
A doua zi, pe Baneasa, era lumea ca la coada la carne (in sensul cel mai comunist al termenului, pentru cei care au prins cat de cat si perioada aia). Inghesuiala mare, eu taram un troller cu vreun kil si juma’ peste limita admisa pentru bagajele de mana. M-am bucurat ca mi l-au acceptat si asa si dupa ce m-am imbrancit cu tot felul de cetateni p’acolo am ajuns aproape de controlul de vama. Pentru prima oara in viata mea (subliniez pentru Silvi si Codruta) am pierdut biletul de imbarcare. Usor panicata am iesit din rand si in ultimele secunde am prins inca pe cineva la ghiseu si am reusit sa-mi iau un duplicat. Acestea se intamplau cu cateva minute inainte de decolarea avionului si eu nu facusem inca vama. S-a urlat putin dupa mine prin aeroport, atat cat sa am o motivatie suficienta pt a trece peste cei care stateau la cele 5 cozi compacte de la controlul pasapoartelor.
Zborul nu a avut nimic special, dar pe Beauvais ploua infernal si eu eram in niste tenisi, singura pereche de incaltaminte de la mine. Am ajuns in Porte Maillot dupa o ora si un pic si m-am indreptat cu putina teama spre locul in care trebuia sa fac o surpriza prietenului meu. Ma asteaptam la cam orice, de la sa dorm pe pres (vorba vine) pana la o revedere foarte entuziasta. Am trecut de primul interfon, m-am impotmolit la al 2 lea pentru ca in mod evident n-aveam chei. La un moment dat a venit cineva si a deschis, eu m-am prefacut in stil romanesc ca le caut pe ale mele si in sfarsit am ajuns la usa prea-minunata. Am batut, am batut si nimic. Stiam ca acel cineva e mereu acasa, mereu pe net, mereu cu treaba. Asa ca devenea usor aiurea. Am scotocit dupa telefon si …. ia-l de unde nu-i. Aveam desigur varianta sa stau cu fundul pe bagaje pana ….. nu stiam cand exact sau, desigur, sa incerc sa fac ceva sa repar lucrurile.
Fara nici un plan de rezerva, plouata si megasuparata ca imi pierdusem telefonul am plecat iar spre locul in care erau masinile ce veneau de la aeroport. Am observat de la distanta ca nu era masina cu care am venit, dar m-am hotart sa incerc totusi. Aveam o sansa minuscula sa-l fi pierdut in autocar. La ghiseul de informatii era un tip in varsta, de culoare si mic de statura. I-am explicat problema, insa a fost aiurea ca n-am putut sa-i zic cum arata soferul. Ce sa-i spun? “Nene, arata ca tine??” I-am dat datele legate de cursa si am balmajit in franceza o fraza de genul: era un barbat inalt, tanar si cu ochelari. Dupa cateva minute de verificari am primit o replica in engleza “it was a black man….” Usor penibil. A sunat totusi la soferul care avusese cursa cu pricina insa telefonul meu nu a fost de gasit. Apoi a fost suficient de amabil incat sa ma directioneze catre un internet café, lucru foarte rar in Paris. De fapt era un magazin de telefoane mobile ( ce ironie!) cu vreo 4 calculatoare unde puteai sa stai pe net.
Acolo am vazut ca singura persoana online care avea legatura cu MFX era Mazi care nu pricepea ce naiba caut sambata, in zi de sarbatoare, singura prin Paris, fara cazare si de ce nu pot sa iau legatura cu nimeni. Ultima oara vorbisem joi parca si n-avea planuri de duca. Eu n-aveam deloc rabdare plus ca tastatura aia a lor e dubioasa rau dar pana la urma ne-am inteles. A dat de Codruta, smechera de la IT care stie tot, singura persoana care putea sa-mi blocheze cartela si sa imi dea din agenda cateva numere de telefon esentiale. O mica chestie draguta a fost ca Mazi s-a oferit sa-mi faca o rezervare pe booking.com dar cum eu eram deja in pagina respectiva oferta a venit prompt: hai sa cautam pe apartmentsapart.com. Oricat de necajita eram si tot n-as fi inchiriat insa un apartament. As fi luat o camera la un hotel modest si seara m-as fi dus la singura biserica romaneasca de acolo in incercarea de a da de prietenul despre care va povesteam.
Intr-un final Codruta a luat legatura cu cineva de la Orange, a cautat prin desfasuratoarele telefonice vechi, a dat de tipul respectiv si l-a luat la sigur: “Sunt Codruta, colega lui Gabi, tu esti in Paris?” N-a murit omu’ de inima! Mai traieste si acum.
Au urmat cateva zile frumoase in care, printre altele, am ajuns si la muzeul Picasso. Tambalaul s-a terminat pe Beauvais, la intoarcere, cand n-am putut sa trec de detectorul de metale, la vama. Nu stiu cum si de ce ceasul meu cu o curea metalica nu s-a lasat dat jos. Nici macar la insistentele vamesului care a tras zdravan de el. Astept cu nerabdare urmatoarea iesire. Ma mai luati? :P
Am facut o mica cercetare pe net in cautarea unor bilete cat mai ieftine (deh, e criza si noi calatorim destul de mult) si m-am decis sa plec cu Blueair a doua zi de dimineata. Imediat dupa ce am luat frumoasa hotarare a intrat cineva in birou, apoi, la cateva minute distanta, biletele se scumpisera cu vreo 70 euro. In fine, bombanindu-ma singura le-am luat si asa. M-am gandit ca asta e! Asta sa fie paguba…
A doua zi, pe Baneasa, era lumea ca la coada la carne (in sensul cel mai comunist al termenului, pentru cei care au prins cat de cat si perioada aia). Inghesuiala mare, eu taram un troller cu vreun kil si juma’ peste limita admisa pentru bagajele de mana. M-am bucurat ca mi l-au acceptat si asa si dupa ce m-am imbrancit cu tot felul de cetateni p’acolo am ajuns aproape de controlul de vama. Pentru prima oara in viata mea (subliniez pentru Silvi si Codruta) am pierdut biletul de imbarcare. Usor panicata am iesit din rand si in ultimele secunde am prins inca pe cineva la ghiseu si am reusit sa-mi iau un duplicat. Acestea se intamplau cu cateva minute inainte de decolarea avionului si eu nu facusem inca vama. S-a urlat putin dupa mine prin aeroport, atat cat sa am o motivatie suficienta pt a trece peste cei care stateau la cele 5 cozi compacte de la controlul pasapoartelor.
Zborul nu a avut nimic special, dar pe Beauvais ploua infernal si eu eram in niste tenisi, singura pereche de incaltaminte de la mine. Am ajuns in Porte Maillot dupa o ora si un pic si m-am indreptat cu putina teama spre locul in care trebuia sa fac o surpriza prietenului meu. Ma asteaptam la cam orice, de la sa dorm pe pres (vorba vine) pana la o revedere foarte entuziasta. Am trecut de primul interfon, m-am impotmolit la al 2 lea pentru ca in mod evident n-aveam chei. La un moment dat a venit cineva si a deschis, eu m-am prefacut in stil romanesc ca le caut pe ale mele si in sfarsit am ajuns la usa prea-minunata. Am batut, am batut si nimic. Stiam ca acel cineva e mereu acasa, mereu pe net, mereu cu treaba. Asa ca devenea usor aiurea. Am scotocit dupa telefon si …. ia-l de unde nu-i. Aveam desigur varianta sa stau cu fundul pe bagaje pana ….. nu stiam cand exact sau, desigur, sa incerc sa fac ceva sa repar lucrurile.
Fara nici un plan de rezerva, plouata si megasuparata ca imi pierdusem telefonul am plecat iar spre locul in care erau masinile ce veneau de la aeroport. Am observat de la distanta ca nu era masina cu care am venit, dar m-am hotart sa incerc totusi. Aveam o sansa minuscula sa-l fi pierdut in autocar. La ghiseul de informatii era un tip in varsta, de culoare si mic de statura. I-am explicat problema, insa a fost aiurea ca n-am putut sa-i zic cum arata soferul. Ce sa-i spun? “Nene, arata ca tine??” I-am dat datele legate de cursa si am balmajit in franceza o fraza de genul: era un barbat inalt, tanar si cu ochelari. Dupa cateva minute de verificari am primit o replica in engleza “it was a black man….” Usor penibil. A sunat totusi la soferul care avusese cursa cu pricina insa telefonul meu nu a fost de gasit. Apoi a fost suficient de amabil incat sa ma directioneze catre un internet café, lucru foarte rar in Paris. De fapt era un magazin de telefoane mobile ( ce ironie!) cu vreo 4 calculatoare unde puteai sa stai pe net.Acolo am vazut ca singura persoana online care avea legatura cu MFX era Mazi care nu pricepea ce naiba caut sambata, in zi de sarbatoare, singura prin Paris, fara cazare si de ce nu pot sa iau legatura cu nimeni. Ultima oara vorbisem joi parca si n-avea planuri de duca. Eu n-aveam deloc rabdare plus ca tastatura aia a lor e dubioasa rau dar pana la urma ne-am inteles. A dat de Codruta, smechera de la IT care stie tot, singura persoana care putea sa-mi blocheze cartela si sa imi dea din agenda cateva numere de telefon esentiale. O mica chestie draguta a fost ca Mazi s-a oferit sa-mi faca o rezervare pe booking.com dar cum eu eram deja in pagina respectiva oferta a venit prompt: hai sa cautam pe apartmentsapart.com. Oricat de necajita eram si tot n-as fi inchiriat insa un apartament. As fi luat o camera la un hotel modest si seara m-as fi dus la singura biserica romaneasca de acolo in incercarea de a da de prietenul despre care va povesteam.
Intr-un final Codruta a luat legatura cu cineva de la Orange, a cautat prin desfasuratoarele telefonice vechi, a dat de tipul respectiv si l-a luat la sigur: “Sunt Codruta, colega lui Gabi, tu esti in Paris?” N-a murit omu’ de inima! Mai traieste si acum.
Au urmat cateva zile frumoase in care, printre altele, am ajuns si la muzeul Picasso. Tambalaul s-a terminat pe Beauvais, la intoarcere, cand n-am putut sa trec de detectorul de metale, la vama. Nu stiu cum si de ce ceasul meu cu o curea metalica nu s-a lasat dat jos. Nici macar la insistentele vamesului care a tras zdravan de el. Astept cu nerabdare urmatoarea iesire. Ma mai luati? :P
miercuri, 29 aprilie 2009
[the belshug team] Deodata iepurele tasni...
...şi ea puse mana pa' cuţit.
"Stai că te tai", ţipă ea, în timp ce Ceauşescu sorbea din bere
curtosy of RazvaNT, care si-a imaginat nazdravaniile din belshug trip inca inainte ca noi sa fi povestit despre ele :p
In curand revenim cu the real pics de la Belshug Trip & Party @ Rădăcineşti
"Stai că te tai", ţipă ea, în timp ce Ceauşescu sorbea din bere
curtosy of RazvaNT, care si-a imaginat nazdravaniile din belshug trip inca inainte ca noi sa fi povestit despre ele :pIn curand revenim cu the real pics de la Belshug Trip & Party @ Rădăcineşti
marți, 28 aprilie 2009
[mazilique] Stiam eu, stiam!
Viena e orasul cu cea mai buna calitate a vietii din lume, iar Barcelona e orasul cu cea mai buna mancare (de fapt Tokyo e pe locul intai, but who cares, ca oricum n-am ajuns acolo, la naiba :P).
In sfarsit am cum sa-mi motivez numeroasele intoarceri la Viena altfel decat prin preturile mici de la SkyEurope :)) La Barcelona n-am avut probleme pana acum. E mult prea frumos.
Dupa Barce, food-wise urmeaza: Copenhaga, Londra si New York.
Singapore a ocupat prima pozitie intr-un alt clasament, bazat pe infrastructura oraselor, care tine cont de de standardele de electricitate, apa curenta, telefonie, conexiunile internet, transportul in comun, aglomeratia din trafic si frecventa zborurilor internationale pe aeroporturile locale. Deci cam boring :P
In sfarsit am cum sa-mi motivez numeroasele intoarceri la Viena altfel decat prin preturile mici de la SkyEurope :)) La Barcelona n-am avut probleme pana acum. E mult prea frumos.
Dupa Barce, food-wise urmeaza: Copenhaga, Londra si New York.
Singapore a ocupat prima pozitie intr-un alt clasament, bazat pe infrastructura oraselor, care tine cont de de standardele de electricitate, apa curenta, telefonie, conexiunile internet, transportul in comun, aglomeratia din trafic si frecventa zborurilor internationale pe aeroporturile locale. Deci cam boring :P
luni, 27 aprilie 2009
[george] Belşugul în imagini (reloaded)
Ziua 1,
După primele beri, la Râmnicu Vâlcea în aşteptarea Ralucăi...
Rădăcineşti, seara, după mult mai multe beri şi un castron de friptură. Ies la iveală admiratori nebănuiţi...
Aici postasem un video cu Doru cântând, Mazi fumând la narghilea, Ceauşescu mângâind-o pe păr pe Flori, cu Alex făcând poze cuprins iremediabil de admiraţie faţă de Doru, cu Raluca privind mulţumită din capul mesei, cu un sfert din ochelarii şi jumătate din nasul Ioanei, cu profilele lui Gabi şi al doamnei mama lu' Mazi. Dar m-am răzgândit şi l-am şters.
Ziua 2,
Drumeţia belşugarilor (mă rog, a majorităţii lor) către şi dinspre livada de pruni a Ralucăi.
După primele beri, la Râmnicu Vâlcea în aşteptarea Ralucăi...
Rădăcineşti, seara, după mult mai multe beri şi un castron de friptură. Ies la iveală admiratori nebănuiţi...
Aici postasem un video cu Doru cântând, Mazi fumând la narghilea, Ceauşescu mângâind-o pe păr pe Flori, cu Alex făcând poze cuprins iremediabil de admiraţie faţă de Doru, cu Raluca privind mulţumită din capul mesei, cu un sfert din ochelarii şi jumătate din nasul Ioanei, cu profilele lui Gabi şi al doamnei mama lu' Mazi. Dar m-am răzgândit şi l-am şters.
Ziua 2,
Drumeţia belşugarilor (mă rog, a majorităţii lor) către şi dinspre livada de pruni a Ralucăi.
duminică, 26 aprilie 2009
sâmbătă, 25 aprilie 2009
[raluca] Restante berlineze
I-am promis lu' Gu ca dau cateva tips & tricks de la Berlin si nu prea m-am tinut de cuvant. Dar, cum si ea, si Gabi pleaca in curand pe-acolo, zic sa fac o pauza de la Mafia Wars sa se adune banii si energiile si sa bag aici repede :).
De departe, cel mai mare tip e sa-ti cumperi un bilet care se numeste Welcome Card, valabil pe 3 sau 5 zile (nu stiu daca au si pe perioade mai mari, ca nu am avut nevoie). Varianta pe 5 zile costa 35 de euro (cea pe 3 zile e mai ieftina, desigur). Ce presupune el:
- calatoresti gratuit cu orice mijloc de transport (U-Bahn, S-Bahn, tramvai, autobuz) in cele 5 zile, oricand, indiferent de zona (Berlin e impartit in 3 zone dpdv transport); asta inseamna ca ajungi gratuit si la aeroport, pe Schönefeld, unde aterizeaza toata lumea care zboara cu germanwings
- ai intrare gratuita la muzeele de stat, inclusiv la cele 5 de pe Insula Muzeelor :)
- ai discount-uri intre 20% si 80% la absolut toate celelalte muzee si locuri de vazut (inclusiv Jüdisches Museum Berlin, turnul TV, Schloss Charlottenburg, in cel mai rapid lift din Europa, muzeul DDR, Checkpoint Charlie sau Dom)
- ai discount de 20% sau 25% si in magazinele cu suveniruri I Love Berlin
- ai discount nu mai stiu in care lant de restaurante
Eu, dupa primele 3 zile, deja "rascumparasem" valoarea biletului de 35 de euro, astfel ca pana la plecare am calatorit practic gratis si am cumparat mai multe chestii :).
Biletul minune se poate cumpara chiar din aeroport si e de preferat sa faci asa pt ca astfel nu-ti mai iei bilet de la aeroport pana in oras. Smecheria e sa il compostezi o singura data, intr-un taxator cu un buton rosu de pe peron si gata. Nu mai trebuie sa-l compostezi vreodata pana la expirarea celor 5 zile :).
Odata cu biletul primesti si o cartulie foarte bine structurata, pe zone turistice, in care sunt detaliate toate discount-urile pe care le ai in fiecare zona :). E bine sa iei cu tine cartulia, caci in unele locuri e nevoie sa se decupeze niste vouchere ca sa poti beneficia de discount-uri.
Sa nu cautati Reichstag-ul in cartulie ca sa vedeti ce reducere e la intrare, ca nu il veti gasi, dintr-un motiv simplu: intrarea e gratuita, de unde si cozile impresionante :).
Daca vreti sa radeti cu lacrimi, mergeti in muzeul DDR, unde veti gasi reconstituita toata atmosfera binecunoscuta si noua inainte de '89. Hartie igienica zgrunturoasa, caiete si manuale de scoala, uniforme, sapun homemade si produse marca RDG, un mic colt in care vecinul te asculta dar si tu il ascultai pe el, statie ca sa asculti Europa Libera, ce mai, totul :)))).
Piesa de rezistenta e un Trabant (Trabi, cum ii zic nemtii), in care te poti urca, il poti porni (ca sa vezi daca chiar porneste, dupa cum scriu acolo chiar cei de la muzeu), afli ca e facut de fapt dintr-un tip de carton si nu din tabla, senzatie!
Eu am murit de ras cand in garsoniera reconstituita am descoperit in bucatarie mobila pe care am avut-o si noi mai bine de 15 ani :))))))))))))) Am tras de toate sertarele, i-am dat roata de nu stiu cate ori si nu ma mai lasam dusa. Va spun, merita!
Checkpoint Charlie e un must-see de asemenea. Pregatiti-va sa stati acolo insa cateva ore bune, caci se intinde pe mai multe etaje si e fascinant sa vezi toate incercarile (reusite si nereusite) de a insela sistemul si de a "fenta" Zidul pentru a ajunge la prietenii si rudele tale de pe partea cealalta.
Si, daca tot am ajuns la Zid, va spun ca nu a mai ramas mare parte din el, gasiti tot felul de bucati false din el in magazinele cu suveniruri, la preturi care variaza in functie de marimea bolovanului. Daca insa chiar vreti sa vedeti ceva si sa va si faceti poza cu ce-a mai ramas mergeti in Potsdamer Platz, o zona reconstruita recent care practic fusese rasa de pe harta si strabatuta de Zid. Nu faceti greseala sa va pozati cu baietii aia simpatici imbracati in ofiteri SS si cu casetofoane din care rasuna muzica doctrinara, pt ca asta nu e gratis :)))))))))) Pe cat de simpatic te invita sa te lasi imortalizat alaturi de ei, tot pe atat de rapid te invita si sa cotizezi pt onoarea avuta :))). Pe noi ne-au intrebat de unde suntem si cand au auzit ca suntem din Romania nici macar nu ne-au mai invitat, gandindu-se poate ca nu pot vinde castraveti gradinarului :))))))))))))
Daca ati ajuns in Potsdamer Platz, merita sa urcati in cladirea maro de langa cea a Daimler-Benz cu cel mai rapid lift din Europa (intrarea e pe sub niste schele, ca se consolideaza acum). Ajunsi sus, aveti o panorama foarte frumoasa a Berlinului. Vedeti foarte bine si cum se munceste in cladirea Sony de peste drum, o constructie spectaculoasa la baza careia se afla o zona de entertainment la fel de spectaculoasa si care necesita cateva minute de cascat ochii. Daca chiar aveti timp, sub toate aceste minunate constructii se afla niste sali de cinema (daca nu se cunoaste limba germana e mai greu, nemtii nu prea au obiceiul sa subtitreze...).
Of, ar mai fi lucruri, dar zic totusi sa mai si descopere fiecare pe cont propriu :). Si nici nu am apucat sa zic ceva de mancare :))))))))))))))
De departe, cel mai mare tip e sa-ti cumperi un bilet care se numeste Welcome Card, valabil pe 3 sau 5 zile (nu stiu daca au si pe perioade mai mari, ca nu am avut nevoie). Varianta pe 5 zile costa 35 de euro (cea pe 3 zile e mai ieftina, desigur). Ce presupune el:- calatoresti gratuit cu orice mijloc de transport (U-Bahn, S-Bahn, tramvai, autobuz) in cele 5 zile, oricand, indiferent de zona (Berlin e impartit in 3 zone dpdv transport); asta inseamna ca ajungi gratuit si la aeroport, pe Schönefeld, unde aterizeaza toata lumea care zboara cu germanwings
- ai intrare gratuita la muzeele de stat, inclusiv la cele 5 de pe Insula Muzeelor :)
- ai discount-uri intre 20% si 80% la absolut toate celelalte muzee si locuri de vazut (inclusiv Jüdisches Museum Berlin, turnul TV, Schloss Charlottenburg, in cel mai rapid lift din Europa, muzeul DDR, Checkpoint Charlie sau Dom)
- ai discount de 20% sau 25% si in magazinele cu suveniruri I Love Berlin
- ai discount nu mai stiu in care lant de restaurante
Eu, dupa primele 3 zile, deja "rascumparasem" valoarea biletului de 35 de euro, astfel ca pana la plecare am calatorit practic gratis si am cumparat mai multe chestii :).
Biletul minune se poate cumpara chiar din aeroport si e de preferat sa faci asa pt ca astfel nu-ti mai iei bilet de la aeroport pana in oras. Smecheria e sa il compostezi o singura data, intr-un taxator cu un buton rosu de pe peron si gata. Nu mai trebuie sa-l compostezi vreodata pana la expirarea celor 5 zile :).
Odata cu biletul primesti si o cartulie foarte bine structurata, pe zone turistice, in care sunt detaliate toate discount-urile pe care le ai in fiecare zona :). E bine sa iei cu tine cartulia, caci in unele locuri e nevoie sa se decupeze niste vouchere ca sa poti beneficia de discount-uri.
Sa nu cautati Reichstag-ul in cartulie ca sa vedeti ce reducere e la intrare, ca nu il veti gasi, dintr-un motiv simplu: intrarea e gratuita, de unde si cozile impresionante :).
Daca vreti sa radeti cu lacrimi, mergeti in muzeul DDR, unde veti gasi reconstituita toata atmosfera binecunoscuta si noua inainte de '89. Hartie igienica zgrunturoasa, caiete si manuale de scoala, uniforme, sapun homemade si produse marca RDG, un mic colt in care vecinul te asculta dar si tu il ascultai pe el, statie ca sa asculti Europa Libera, ce mai, totul :)))).Piesa de rezistenta e un Trabant (Trabi, cum ii zic nemtii), in care te poti urca, il poti porni (ca sa vezi daca chiar porneste, dupa cum scriu acolo chiar cei de la muzeu), afli ca e facut de fapt dintr-un tip de carton si nu din tabla, senzatie!
Eu am murit de ras cand in garsoniera reconstituita am descoperit in bucatarie mobila pe care am avut-o si noi mai bine de 15 ani :))))))))))))) Am tras de toate sertarele, i-am dat roata de nu stiu cate ori si nu ma mai lasam dusa. Va spun, merita!Checkpoint Charlie e un must-see de asemenea. Pregatiti-va sa stati acolo insa cateva ore bune, caci se intinde pe mai multe etaje si e fascinant sa vezi toate incercarile (reusite si nereusite) de a insela sistemul si de a "fenta" Zidul pentru a ajunge la prietenii si rudele tale de pe partea cealalta.
Si, daca tot am ajuns la Zid, va spun ca nu a mai ramas mare parte din el, gasiti tot felul de bucati false din el in magazinele cu suveniruri, la preturi care variaza in functie de marimea bolovanului. Daca insa chiar vreti sa vedeti ceva si sa va si faceti poza cu ce-a mai ramas mergeti in Potsdamer Platz, o zona reconstruita recent care practic fusese rasa de pe harta si strabatuta de Zid. Nu faceti greseala sa va pozati cu baietii aia simpatici imbracati in ofiteri SS si cu casetofoane din care rasuna muzica doctrinara, pt ca asta nu e gratis :)))))))))) Pe cat de simpatic te invita sa te lasi imortalizat alaturi de ei, tot pe atat de rapid te invita si sa cotizezi pt onoarea avuta :))). Pe noi ne-au intrebat de unde suntem si cand au auzit ca suntem din Romania nici macar nu ne-au mai invitat, gandindu-se poate ca nu pot vinde castraveti gradinarului :))))))))))))
Daca ati ajuns in Potsdamer Platz, merita sa urcati in cladirea maro de langa cea a Daimler-Benz cu cel mai rapid lift din Europa (intrarea e pe sub niste schele, ca se consolideaza acum). Ajunsi sus, aveti o panorama foarte frumoasa a Berlinului. Vedeti foarte bine si cum se munceste in cladirea Sony de peste drum, o constructie spectaculoasa la baza careia se afla o zona de entertainment la fel de spectaculoasa si care necesita cateva minute de cascat ochii. Daca chiar aveti timp, sub toate aceste minunate constructii se afla niste sali de cinema (daca nu se cunoaste limba germana e mai greu, nemtii nu prea au obiceiul sa subtitreze...).
Of, ar mai fi lucruri, dar zic totusi sa mai si descopere fiecare pe cont propriu :). Si nici nu am apucat sa zic ceva de mancare :))))))))))))))
[raluca] Hmmm, ploaia asta de unde a venit?
pentru ca nu prea am avea nevoie de ea azi la munte :(. chiar si asa, putem face focul si sa stam adunati la o narghilea si o (mai multa) bere :).
pana trec cele cateva ore ramase, clatiti-va ochii cu pozele astea facute saptamana trecuta:
Muntele Buila, vazut de la mine din curte (data trecuta nu l-ati vazut ca era ceata)
Muntele Cozia, tot din curte (nici pe asta nu l-ati vazut)
Oua rosii, desigur
Cam cum arata pe unde ne-am plimbat :)
Autorul minunatelor fotografii este Anca Gherasim :) Multumesc!
pana trec cele cateva ore ramase, clatiti-va ochii cu pozele astea facute saptamana trecuta:
Muntele Buila, vazut de la mine din curte (data trecuta nu l-ati vazut ca era ceata)
Muntele Cozia, tot din curte (nici pe asta nu l-ati vazut)
Oua rosii, desigur
Cam cum arata pe unde ne-am plimbat :)
Autorul minunatelor fotografii este Anca Gherasim :) Multumesc!
sâmbătă, 18 aprilie 2009
[mazilique] Targul Taranului Roman, de Paste
Mai aveti timp sa trageti o fuga, e deschis pana diseara, la ARK - Bursa de Marfuri, vizavi de piata de flori Cosbuc.
vineri, 17 aprilie 2009
joi, 16 aprilie 2009
[raluca] Multumesc, belshugari!
Pentru ca am avut cea mai frumoasa zi de nastere, pentru ca Mazi a gatit toata noaptea pt mine, pt ca Alina a scris unica poezie dedicata mie, pt ca Ioana si George au vegheat ca Mazi sa nu adoarma si sa cada cu nasu'n briose :) - asta nu inseamna ca au tinut-o pe Mazi de vorba, ci ca au mancat briosele - pt ca ati venit in sir indian cantandu-mi chestia aia de la nunti, pt ca v-am prins cand scriati pe felicitarea mea, pt ca Doru m-a luat de acasa si m-a dus la Piticot sa iau platouase cu lucruri bune, pt ca, pt ca, pt ca :). Pt toate!
marți, 14 aprilie 2009
[ioana] what happens if you follow the chocolate trail
...dai peste cei mai buni chocolate cookies pe care i-ai mâncat vreodată. Dar şi peste pizza făcută în casă de chef Mazilique (cu aluat din ăla subţire şi crocant), pui la cuptor, sandvişuri cu mozzarella şi dovlecei la grătar, caise confiate umplute cu brânză, mini babybel, pateu de anghinare, crochete cu stafide şi nuci şi o pungă de căpşuni. 
Dacă eşti total nehalit, ai şanse să dovedeşti meniul de mai sus cu ajutorul a trei prieteni; dacă nu, te întorci acasă cu mai mult de jumătate din mâncare neatinsă – ceea ce am şi făcut, cu toată pasiunea mea fulgerătoare pentru biscuiţii cu ciocolată făcuţi de Mazi timp de trei zile după o reţetă NY Times din care a sărit un rând esenţial (cum a fost remediată situaţia, aici) şi în ciuda temerilor lui George că trei pizza, dintre care una abia a încăput în coşul de picnic, nu ne vor ajunge. Atâta cantitate de mâncare n-am mai văzut în faţa ochilor de vara trecută din Bulgaria (unde a pornit toată povestea cu belshugul.blogspot), numai că de data asta nu mai stăteam la o terasă din Nessebar, ci în pădurea de la Pustnicul.
Zic s-o convingem pe Mazi să se specializeze în aceşti chocolate cookies ("crispy on the outside, soft and chewy on the inside") şi să-i facă Fursecului Mecanic concurenţă.
duminică, 12 aprilie 2009
[mazilique] Jazzy sunday
Sa ridice mana cine vine de ziua mea la Diana Krall :D Well, nu chiar de ziua mea... cam cu cateva ore inainte :)
Dupa ce prin 2006 vroiam sa plec la Istanbul sa o vad, iar vara trecuta pe undeva prin Franta, una din constantele mele obsesii muzicale vine la Bucureti pe 22 noiembrie, la Sala Palatului. Hai peel me a grape ;)
Dupa ce prin 2006 vroiam sa plec la Istanbul sa o vad, iar vara trecuta pe undeva prin Franta, una din constantele mele obsesii muzicale vine la Bucureti pe 22 noiembrie, la Sala Palatului. Hai peel me a grape ;)
joi, 9 aprilie 2009
marți, 7 aprilie 2009
[mazilique] Buena Vista Socialite
In seara asta la Pasion de Buena Vista, in primele randuri de la Sala Palatului.
Pitzipoanca de companie, la intrarea in scena a solistilor:
- Uaaa, uite-i pe ăia doi!!
La care Mârlanul ei de Dorobanti ii raspunde sapiential:
- Ibrahim Ferrer il cheama, zise el si fluiera ascuţit, ca la nuntă.
=))
Eu am ras. It's funny cuz he's dead :-/
PS - daca era destept, isi dadea seama ca celalalt era Compay Segundo
Cam asa:
Pitzipoanca de companie, la intrarea in scena a solistilor:
- Uaaa, uite-i pe ăia doi!!
La care Mârlanul ei de Dorobanti ii raspunde sapiential:
- Ibrahim Ferrer il cheama, zise el si fluiera ascuţit, ca la nuntă.
=))
Eu am ras. It's funny cuz he's dead :-/
PS - daca era destept, isi dadea seama ca celalalt era Compay Segundo
Cam asa:
luni, 6 aprilie 2009
[mazilique] Picnic?
Vreamea asta nu va face un chef de stat in iarba? Daca stiti vreun loc dragutz prin sau pe langa Bucuresti, unde sa nu vina lumea sa ne afume cu gratare si sa ne incante cu ultimele hituri de factura indoielnica ascultate pe mobil, hai sa executam un picnic in w/e.Eco, fara foc prin padure. Ma ocup si de catering daca vreti :p If lucky, I'll bake bagels and muffins and chocolate chip cookies, si o sa fac salate cu busuioc si sandwichuri cu ciabatta si prosciutto :)
So? Who's in? Sugestii de locatie si inscrieri - in comment box :)
PS - Imi cumpara si mie cineva pretty picnic basket? ;;)
duminică, 5 aprilie 2009
[raluca] Descoperiri berlineze
Ar fi de doua feluri:
1. urme ale romanilor pe-acolo
Si acestea ar fi de doua feluri:
a. lautarii care cantau in S-Bahn, pe care am avut "placerea" sa-i ascultam si la dus si la intors la aeroport
b. Brancusi si Cartarescu, in ipostaze diverse, dupa cum reiese din fotografii
In zona Kreuzberg, pe pavaj sunt placi reprezentand cate o tara si o personalitate vizionara, spun ei, de pe taramul respectiv. Pentru Romania - Brancusi
In magazinul meu preferat, Hugendubel, Cartarescu sta la loc privilegiat, pe un raft la vedere
2. muzica noua
Adica Dernière Volonté, de care eu nu mai auzisem (desi canta de vreo 10 ani) pana cand am intrat intr-un magazin care face numai rau, Cover Music, o imensitate (chiar peste strada de Hugendubel), si cantau in boxele baietilor de-acolo. Deoarece m-am invartit cel putin o ora prin zona (au tot felul de chestii dubioase si rare pe care nu le gasesti in lanturi gen FNAC), l-am intrebat pe unul dintre ei cine canta. Am luat CD-ul instant :). Baietii au fost super incantati :)))). Doua "monstre" mai jos:
Derniere Volonte - Au travers des lauriers
Asculta mai multe audio Muzica »
Derniere Volonte
Asculta mai multe audio Muzica »
Tot de acolo am achizitionat si The Verve - "Liquid Emotions", un CD cu piese care nu se regasesc pe albumele scoase pana acum. Lovely!
Stay tuned, there's still more to come!
1. urme ale romanilor pe-acolo
Si acestea ar fi de doua feluri:
a. lautarii care cantau in S-Bahn, pe care am avut "placerea" sa-i ascultam si la dus si la intors la aeroport
b. Brancusi si Cartarescu, in ipostaze diverse, dupa cum reiese din fotografii
In zona Kreuzberg, pe pavaj sunt placi reprezentand cate o tara si o personalitate vizionara, spun ei, de pe taramul respectiv. Pentru Romania - Brancusi
In magazinul meu preferat, Hugendubel, Cartarescu sta la loc privilegiat, pe un raft la vedere2. muzica noua
Adica Dernière Volonté, de care eu nu mai auzisem (desi canta de vreo 10 ani) pana cand am intrat intr-un magazin care face numai rau, Cover Music, o imensitate (chiar peste strada de Hugendubel), si cantau in boxele baietilor de-acolo. Deoarece m-am invartit cel putin o ora prin zona (au tot felul de chestii dubioase si rare pe care nu le gasesti in lanturi gen FNAC), l-am intrebat pe unul dintre ei cine canta. Am luat CD-ul instant :). Baietii au fost super incantati :)))). Doua "monstre" mai jos:
Derniere Volonte - Au travers des lauriers
Asculta mai multe audio Muzica »
Derniere Volonte
Asculta mai multe audio Muzica »
Tot de acolo am achizitionat si The Verve - "Liquid Emotions", un CD cu piese care nu se regasesc pe albumele scoase pana acum. Lovely!
Stay tuned, there's still more to come!
sâmbătă, 4 aprilie 2009
[raluca] Berlin Strikes Back
La exact o saptamana de cand m-am intors, ma gandesc ca totusi nu este totul pierdut si as mai putea pune aici cateva vorbe. Si as incepe cu sfarsitul, adica spun din capul locului ca astept si a treia calatorie la Berlin, pentru ca tot mi-au ramas lucruri de vazut.
Regret ca nu am mai avut o zi sa vizitez palatul Schloss Charlottenburg, in a carui Orangerie am fost la concertul de muzica baroca; regret cel putin la fel de mult si faptul ca nu am mai apucat sa vad expozitia Annie Leibowitz (daca ajungeti pana in iunie, aveti o sansa). La care s-ar mai adauga niste lucruri pe lista :).
Stiu ca unii dintre noi vor ajunge acolo curand, prin urmare recomand din toata inima Jüdisches Museum Berlin. Pentru prima data in viata mea, am trait senzatia de claustrofobie, intr-un spatiu construit din coloane de ciment, cu maslini in varf, menit a imprima asupra vizitatorilor o senzatie de profunda nervozitate, indispozitie, rau de la stomac, doar pentru a-si face o idee cum e sa fii emigrant, mereu pe drumuri, mereu pe fuga. Este impresionant cum constructia/arhitectura in sine te afecteaza, poti fi oricum, dar indiferent nu. Unul dintre cele mai spectaculoase locuri pe care le-am vazut.
Mai jos niste fotografii din care doar primele doua sunt ale mele, pentru ca fotografiatul era interzis.
Regret ca nu am mai avut o zi sa vizitez palatul Schloss Charlottenburg, in a carui Orangerie am fost la concertul de muzica baroca; regret cel putin la fel de mult si faptul ca nu am mai apucat sa vad expozitia Annie Leibowitz (daca ajungeti pana in iunie, aveti o sansa). La care s-ar mai adauga niste lucruri pe lista :).
Stiu ca unii dintre noi vor ajunge acolo curand, prin urmare recomand din toata inima Jüdisches Museum Berlin. Pentru prima data in viata mea, am trait senzatia de claustrofobie, intr-un spatiu construit din coloane de ciment, cu maslini in varf, menit a imprima asupra vizitatorilor o senzatie de profunda nervozitate, indispozitie, rau de la stomac, doar pentru a-si face o idee cum e sa fii emigrant, mereu pe drumuri, mereu pe fuga. Este impresionant cum constructia/arhitectura in sine te afecteaza, poti fi oricum, dar indiferent nu. Unul dintre cele mai spectaculoase locuri pe care le-am vazut.
Mai jos niste fotografii din care doar primele doua sunt ale mele, pentru ca fotografiatul era interzis.
Shalechet (Gefallenes Laub), Menashe Void with the art installation Shalechet (fallen leaves) by Menashe Kadishman (born 1932), 1997-2001, Dieter and Si Rosenkranz, Berlin © Jewish Museum Berlin, photo: Marion Roßner, Berlin
Imaginea de mai sus ilustreaza unul dintre cele 5 Goluri din muzeu. Explicatia: The Museum's Voids refer to "that which can never be exhibited when it comes to Jewish Berlin history: humanity reduced to ashes." (Daniel Libeskind, 2000 - arhitectul noului corp al cladirii)
Inside the Jewish Museum Berlin, the subterranean axes © Jewish Museum Berlin, photo: Jens Ziehe
Garden of Exile, detail © Jewish Museum Berlin, photo: Jens Ziehe
Jewish Museum Berlin, view from above © Jewish Museum Berlin, photo: Jens Ziehe
Stay tuned, there's more to come!
vineri, 3 aprilie 2009
miercuri, 1 aprilie 2009
[mazilique] Stiu un loc
Nu eu. Altii mai destepti, care au deschis blogul Stiu un loc, o colectie de pretty places pentru picnic, plimbari prin tara & co.
Deocamdata e abia la inceput, dar cred ca o sa se adune locuri foarte frumoase acolo, numai bune pentru belshugari ca noi (da' cam lenesi lately). For now se gaseste o idee de cazare langa Sibiu si o casuta intr-un copac (must try!)
Deocamdata e abia la inceput, dar cred ca o sa se adune locuri foarte frumoase acolo, numai bune pentru belshugari ca noi (da' cam lenesi lately). For now se gaseste o idee de cazare langa Sibiu si o casuta intr-un copac (must try!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)