marți, 30 decembrie 2008

[Ceausescu] Povestea lu' tricou'-lu'-Mazi

Really, nu e mare lucru, decat daca va povestesc cu detalii (va asigur, picante:D) ce s-a intamplat in noaptea care a generat acel tricou. Dar nu, Mazi poate sa stea linistita, sunt un gentleman, deci plicticos.

Povestea cu tricoul a inceput, of course, de aici. De fapt, Mazi a fost cu ideea si a fost si o muza excelenta, eu participand doar cu o sclipire de geniu, daca imi dati voie sa fiu un pic modest. Asa ca, luni seara, 23 decembrie, ma prezint la locul de imprimat tricouri de la parterul Unirea Shopping Center. Evident, coada ca la nebuni, doar era inaintea Craciunului. De fapt, nici macar nu era coada, era un amalgam de oameni care se tot infigeau aleatoriu in fata tejghelei, imediat ce se elibera un slot. Unde mai adaugam ca si fatucile de acolo sunt si ele niste ametite, nu faceau niciun efort sa pastreze o oarecare ordine. Fiind un baiat cu mult bun-simt, am asteptat rabdator vreo 10 minute sa ajung la tejghea si apoi inca vreo 20 sa fiu bagat in seama. Ba chiar, in timpul asta, a venit o fata care a intrebat unde coada, i-am spus ca undeva in spatele meu pe cel mai galant ton posibil (era draguta :D), dar a reusit sa fie servita tot inaintea mea.

Ma rog, intr-un final ma baga si pe mine cineva in seama. Cred ca era chiar sefa sau patroana, ceva, se vedea dupa siguranta de sine si dupa felul cum se lipeau de pereti fatucile cand venea EA. Imi zic: "Buuun, a meritat asteptarea, voi fi servit in mod prompt si ireprosabil, doar e sefa sau patroana!". Scoate un mic formular, ce semana a chitanta, dar care servea, se pare, si ca suport de texte si ma intreaba, profesionist, detalii tehnice: ce culoare, ce marime, ce sex, cu ce culoare sa scrie, de-astea. Raspund si eu prompt si profesionist. Apoi, evident, ma intreaba de text. Ei bine, aici au inceput sa scartaie lucrurile in relatia noastra efemera de patron/sef-client. Se pare ca nu i-au placut foarte mult stilul meu, mesajul meu sau poate doar fata mea, pentru ca imediat ce am spus ce vreau sa scrie pe tricou, a ridicat dezaprobator din spranceana... stanga, a zambit ironic si m-a intrebat daca sunt sigur. Eu zic ca da, ca m-am gandit bine, totusi, si nu era ceva ce creasem stand la coada (desi aveam timp...). Ma intreaba apoi cum sa fie aranjate randurile. Ii explic frumos cum ar trebui sa fie si, bineinteles, ea scrie altfel. Cred ca incerca sa ma convinga sa scriu alt mesaj. La care eu, tupeist cum ma stiti, ii spun ca nu a inteles corect si ca trebuie sa fie altfel.

Cred ca asta a fost picatura care i-a umplut paharul, pentru ca nu a mai suportat nesimtirea mea! A scos de sub tejghea o alta chitanta/borderou de comanda, mi-a trantit-o in fata (impreuna cu un pix, ce-i drept!) si mi-a strigat sa imi scriu singur cum vreau eu, pentru ca ea nu are timp de asa ceva. Stiti cu totii ca sunt o persoana calma, relaxata si ca atunci cand cineva tipa la mine, eu in nici un caz nu tip la acel cineva. Asa ca, dupa doua secunde de stupefactie (in care apucasem sa iau totusi pixul si foaia in mana), ma uit peste umar la tipa dragutza care comandase inaintea mea, ea imi zambeste stanjenit like "io nu ma bag, astept sa imi dea comanda inapoi, altfel poate o patesc si eu", trantesc si eu pixul si hartia pe masa fac stanga imprejur si plec.

Stiu ca nu e foarte amuzant ce v-am povestit pana acum, but wait, there's more!

Ajung acasa, hotarat sa il pun pe guglea sa ma trimita in alta parte. Ei, as! Ghiciti care era primul link la cautarile dupa "personalizare tricouri", "imprimare tricouri" si alte sintagme similare. Ei da, acelasi magazin dragutz. Restul erau firme care onorau numai comenzi mari si in niciun caz in timp atat de scurt. Ce puteam sa fac? Simteam ca e o idee geniala si ca s-ar putea sa mai treaca inca 30 de ani pana sa imi vina alta la fel de tare, TREBUIA sa concretizez.

Asa ca, a doua zi, pe la pranz, ma prezint din nou la locul cu pricina, spasit, dar si cu speranta ca doamna respectiva nu isi va aduce aminte de mine sau ca, pur si simplu, nu va fi acolo. Din nou, ei, as! Cand eram la doi metri de tejghea, rasare mirobolant de undeva fix interlocutoarea mea de cu o seara inainte. Zic "Ei lasa, din cati au fost aici aseara, nu ma mai tine ea minte!". (ma gandesc ca nu sunt o persoana chiar asa de memorabila daca nu imi spun numele de familie...). Da' de unde! Ma recunoaste din prima, imi zambeste suav si are loc urmatorul dialog:

EA: "M-ati cam lasat cu ochii in soare aseara! De ce ati plecat asa, val-vartej?"
EU: "Pai ati tipat la mine!"
EA: "Eu? Poate am tipat la fetele astea, ca uneori e bine sa mai si tipi la ele ca sa se miste!" (aici am fost sigur ca facusem o deductie corecta si ca era sefa/patroana)
EU: "Nu, sigur ati tipat la mine!"
EA: "Ei, dar si dumneavoastra asa de usor va enervati de obicei?"

Am schimbat subiectul, mi-am scris cuminte textul in mod corect, restul e istorie!

[mazilique] Cazare la Budapesta

Cine stie o cazare la Budapesta, care sa fie centrala si eventual moka? :)) No really, care aveti idee?

Si cine-mi imprumuta un GPS pentru vreo saptamana? Eventual unu' pe care sa nu-l cheme nici Marcel si nici I-oana :))

[mazilique] Revelion de pensionari (on an alcohol drive)

Dupa planul esuat (dar pus la sertar) cu Istanbulul, nu am hotarat inca ce execut pe 31/1, dar se pare ca vor fi niste sarmale productie supermarket si o tura prin carciumile care m-or primi. In Bucuresti, that is. Nimic spectaculos (asta daca nu amestec bauturile, of course!).

Fashion dilemma: tricoul adorabil de la Ceausescu sau my lucky little black dress, the one with the sexy, but not in an obvious way, "oops, I had no idea that was unbottoned" cleavage? :))

Oh, and if lucky, prima zi din anul nou va fi marcata de traditionalul meu pui la cuptor, insotit de traditionala mamaliga à la domnu'-tata-lu'-mazi, alaturi de vinul productie proprie de la aceeasi sursa mai sus mentionata si de nelipsitul mujdei "te-doare-bila-pana-a-doua-zi-seara" (asta pentru ca muraturile s-au terminat la belshugul anterior :))

Una peste alta, horoscopul arata lucruri mai interesante incepand cu primul weekend al noului an, care se pare ca va fi inaugurat cu un road trip prin la vecini (ultima data la Viena, jur! adica... cross that. o sa ma duc in fiecare luna, si-n pauza de masa, si cand o sa spun ca ma duc la toaleta, eu tot la Viena o sa ma duc. nah!), (da' macar acum bag vreo doua zile si Budapesta. daca ma enervez, si Linz, care-n 2009 e capitala culturala europeana)

And one more thing before I go - ca de sfarsit de an, cred ca imi voi varsa tolba de poze belshugaresti care n-au intrat in posturile de mpana acum, dar care nu merita trecute cu vederea.

[the belshug team] Ce fac belshugarii de revelion si alte chestii administrative

Cum odata cu Craciunul ne-am imprastiat cu totii pe unde a fost porcu' mai gras si cozonacu' mai pufos, rog belshugarii sa-si prezinte fiecare intentiile pe care le are de Revelion, macar sa stim unu' de altu'.

*E valabil si pentru lenesii care, in ciuda faptului ca au cont, nici macar un comentariu nu-s in stare sa mai scoata. Va cunoasteti voi :))

** Ceauseascule, tu esti dator cu o poveste the making of tricoul-adorabil-a-lu'-mazi

sâmbătă, 27 decembrie 2008

[mazilique] A-d-o-r-a-b-i-l-a

Uite ce-au primit de Craciun copiii care n-au fost cuminti :))
N-am zis-o eu, da?! A zis-o Ceausescu.

Insa dat fiind valul de intamplari recente, ce includ o sticla de vodca si mai multe de beri, precum si o recidiva cu 2 litri de vin (si ceva in plus, but who's counting?), cred ca imi inchei activitatea, in glorie, pana la vinul de Porto si Vinho Verde.

...sau poate o sa ma antrenez cu supraveghetori. whatever :))

[raluca] Ca sa pastram aceeasi nota...



...si sa intram in atmosfera fado :)



...si inca...

[raluca] Mos Craciun prefera tarile calde

Caci altfel de ce mi-ar fi adus aceasta minunata carte despre Portugalia?

Dand cu flit crizei, s-a gandit sa ma pregatesc de pe acum pentru belshugul monstruos din vara, caci dupa el cu siguranta va fi o pauza luuuuuuuuunga, cat doua crize cel putin, pentru refacerea bugetului adus mai mult ca sigur in sapa de lemn.

Pana atunci, m-am plimbat deja virtual din Lisabona la Porto, prin Santarém, Leiria, Figueira da Foz, Coimbra, Viseu si Aveiro, si de acolo mai departe, catre nordul extrem, cu Guimarães, Braga si Viana do Castelo. De altfel, inteleg ca pe aici, prin nord, prin Minho si Trás-os-Montes s-au pastrat cel mai bine traditiile. Eu zic sa verificam :).

Am ajuns si in Madeira si Azore, care am aflat ca se auto-guverneaza, dar si ca distanta pana la aceste din urma insule reprezinta o treime din distanta totala de la Lisabona pana la New York (cu alte cuvinte, cat ne-ar lua pana la Statuia Libertatii? :))))))) ).

M-am linistit total cand am citit si despre doua dintre particularitatile poporului inrudit: atitudinea relaxata in raport cu timpul (care determina, invariabil, intarzieri, indiferent de tipul intalnirii pe care ai fi programat-o) si stilul "smuls" din trafic, care include, la oferta, viteza excesiva si ambuteiajele atat de dragi noua. Basca temperaturile de peste 30 de grade de la vara, eu zic ca ne vom simti ca acasa.
Daca reusim sa facem si un itinerar astfel incat sa ne si intalnim unii cu altii pe acolo, deja zic ca Portugalia nu va mai avea absolut niciun secret pentru noi... Belshugari, pregatiti-va de lupta!

miercuri, 24 decembrie 2008

[raluca] Jurnal de bord IV: Stockholm - Bergman - The End

Ca sa nu ma apuce Craciunul cu restante, zic sa termin jurnalul de bord legat de minunata calatorie a Ralucai Teodorescu in Suedia :).

Nu am zis nimic de muzee, asa ca trebuie sa raspund intrebarilor publicului :). Mi-au placut atat de mult, incat intr-unul era sa raman incuiata la etajul 4... Furata de priveliste si ascultand la casti povesti despre sámi si cantece traditionale ale lor (apropo, pe aceasta cale va anunt ca nu mai este politically correct sa spui "lapon" de vreo 60 de ani, termenul corect care desemneaza aceasta minoritate este sámi), nu am auzit cand s-a anuntat inchiderea muzeului (era vorba despre Nordiska Museet, dedicat modului de viata suedez). Desi nu mai era nimeni pe langa mine iar luminile se stinsesera, nu mi-a trecut prin cap ca la ora 14.00 s-ar inchide muzeul. O doamna nervoasa cu un walkie-talkie in mana m-a gasit si mi-a spus ca daca nu cobor imediat cu liftul, ma vor inchide acolo :))).

Motivul inchiderii asa de timpurii la Nordiska Museet a fost ca in acea zi era Sankta Lucia (13 decembrie), o zi sarbatorita cu mare fast in Suedia, dedicata luminii (dupa cum ii e si numele), cand se organizeaza concerte, procesiuni pe strada, se aprind lumanari, femeile se imbraca in alb si isi pun coronite de lumini pe cap, intruchipand-o pe sfanta. Se spune ca Sankta Lucia merge din loc in loc, in noaptea cea mai lunga (conform calendarului iulian nereformat), si lasa cate un cadou pentru fiecare care a fost cuminte :).

Asadar, nu e de mirare ca am prins intuneric in cea mai mare parte a timpului... Rasplata a fost ca am vazut, cu toate acestea, un oras plin de veselie si lumini, cu sfesnice aprinse in absolut toate ferestrele, cu oameni cantand pe strada, cu decoratiuni fabuloase de sarbatori.

Intorcandu-ma la muzee, ceea ce este senzational la ele este ca au fost transformate dintr-un loc relativ inchis, de contemplare oarecum, in care rolul vizitatorului este mai degraba pasiv, intr-un spatiu public, in care oricine poate interactiona cu lucrurile din expozitie, vine la concerte la muzeu, se plimba prin saloane vechi de sute de ani, reconstituie fara cusur, in asa fel incat nu se plictiseste citind despre niste lucruri cu care nu mai are nicio legatura, ci ia parte, ca intr-o piesa de teatru, la realitati ale stramosilor lor.

Salile de proiectii sunt deja ceva super folosit in muzeele suedeze. Numai in Nobel Museet, care e micut, erau 3 (cel putin atatea am vazut eu). Si, daca tot ne aflam la Nobel, sa spun ca, pe langa expozitia permanenta, mai era acolo si una temporara, dedicata lui Ingmar Bergman. Numita "Bergman i bild", expozitia facea un fel de retrospectiva in imagini a pieselor puse in scena si a filmelor laureatului Nobel, insa cu instantanee surprinse in culise sau in spatele camerei de luat vederi. Am profitat de expozitie si de reducerile de 50% si mi-am luat 2 dvd-uri ("Smultronstället"/"Wild Strawberries" - 1957 si "Sommaren med Monika"/"Summer with Monika" - 1953) si o carte ("Den Goda viljan"/"The Best Intentions" - 1992). Toate sunt in suedeza, ca sa ma motiveze pe mine sa invat atat de bine si cat mai repede, incat sa le pot vedea/citi :). Pentru cine stie norvegiana, daneza sau finlandeza, ii pot da filmele, pt. ca au subtitrari in aceste minunate si necunoscute limbi :))).

Am vizitat si Primaria, unde se dau in fiecare an premiile Nobel, ocazie cu care am constatat ca suedezii au un simt al umorului dezvoltat si mai ales sunt ironici la adresa lor, ceea ce mi-a placut foarte mult. Ca sa va convingeti, trebuie sa mergeti acolo neaparat si sa ascultati povestea cladirii Primariei... veti avea o imagine mult mai apropiata de adevar in ceea ce priveste acest popor despre care "stereotipiile" spun ca este rece si retras.

Despre standardul de viata cred ca a mai reiesit cate ceva din ce am scris pana acum in acest foileton. Lucrurile sunt frumoase, scumpe si utile. De altfel, acesta este si specificul poporului: daca un lucru nu este util si functional, atunci probabil ca el nu se gaseste in Suedia. Dar daca este, atunci el arata minunat.

In Ajunul Craciunului inchei si eu calatoria, spunandu-va God Jul och God Helg (Craciun Fericit si Sarbatori Fericite)! Ne auzim maine, cand va spun ce cadouri minunate mi-a adus Mosu'...

[the belshug team] Oficial, e Ajunul Craciunului :))

duminică, 21 decembrie 2008

[mazilique] Inca unu' ma duc

De Craciun, cred ca cel mai potrivit ar fi sa primesc un tricou.
Nu ma intrebati, ca nu stiu.

vineri, 19 decembrie 2008

[mazilique] Draga Mosule, credeai ca te-am uitat?

Evident ca nu. Si cred ca nici tu pe mine. Poti sa-ti mai treci pe lista si that little blue box* that makes countless women squeal with joy. Only I’m more into key rings then other kinds. Or a little silver spoon :)) *pour les connaisseurs

joi, 18 decembrie 2008

[mazilique]'s Otomania

Nici nu stiu de unde sa incep, pentru ca Istanbul, ca si Paris, o stare de spirit.

Din doua vizite, ambele petrecute in urma cu suficienti ani incat sa uit tot ce nu mi-a placut, am ramas cu senzatii. Cum e cea de ratacire in Grand Bazaar, alergând prin tuneluri de aur galben, parca fugarita de vanzatorii care vor sa-mi vanda ceva, orice. Apusul auriu peste Golden Horn, minaretele ascutite cu muezini tanguitori, terasa palatului Topkapî, o cearta in mijlocul strazii cu un vanzator - cu mine eu satula de targuieli la care ma pricep. Peste tot - farmecul decadent al orientalilor de la marginea Europei.

De fiecare data cand am reusit sa ies din Grand Bazaar am spus ca niciodata nu o sa mai calc acolo. E imens. Peste patru mii de standuri, mult peste patru mii de vanzatori care fie te farmeca, fie te sperie, dar, oricum ar fi, vor sa cumperi ceva cu (mult) mai multi bani decat face. Bineinteles, m-as intoarce.

Dar daca vreti sa veniti inapoi de la Istanbul cu suveniruri adevarate, nu doar cu magneti de frigider, o geanta contrafacuta, o carpeta dubioasa si un ghiul, uitati de Grand Bazaar, mama si tata tuturor capcanelor pentru turisti. Mergeti, în schimb, pe stradutele din cartierul Cukurcuma, pentru antichitati adevarate, unde se poate cumpara mai orice, de la o şa de cămilă la ornamente de alama care la un moment dat impodobeau o baie turcească.

Traversati continentele in 15 minute, intr-o plimbare cu ferryboat-ul. Bosforul trebuie strabatut neaparat la apus, cand minaretele Moscheei Albatre (Suleymaniye), Turnul Galata, domul impresionant de la Hagia Sophia, zidurile palaturilor Topkapî si Dolmabahce sunt luminate. Până ajungi pe partea cealaltă, deja te vei simti mai putin occidental.

Bamya Ekşis, Nizip, Güveç-Diyarbakır, Elazığ, Bozbaş si lista poate continua. Nu stiu ce inseamna, dar mor de curiozitate sa aflu. La Ciya Sofrasi pare ca se afla cam tot ce ar fi interesant in bucataria nationala, pentru ca proprietarul tuco-kurd a adunat ce-a fost mai din toate provinciile si bucatariile turcesti. Plus ca eu n-am baut niciodata suc de tamarin (!) si nici n-am mâncat dovleac glasat. Un meniu complet costa cam 30 de lire turcesti (aprox. 50 de lei).

Si lista poate continua, iar eu pot halucina pe tema asta mult si bine. Ca doar de aici a si pornit ideea (care s-a transformat in obsesie) cu Istanbulul - intr-o seara imi era o foame turbata si mi-am adus aminte de-o ratza crocanta cu sos teriaky pe care-am mancat-o la Viena, in Naschmarkt, ba si de-o gasca cu salata de sfecla rosie (dulce, calda, cu chimen). Cati kilometri-s pana la Viena? 1150. Da' pana la Istanbul sunt mai putini. Ready, steady, go.

[the belshug team] Hai, încolonarea

ia lasati comentariile, fofilarile, tergiversarile si amanarile. Maine intra prima de Craciun, sambata hai sa iesim sa mai belshugarim ceva. Ca nu se mai poate.

Propunerile in comment box. De confirmari n-am nevoie, stiu ca o sa veniti. Or else!

miercuri, 17 decembrie 2008

[raluca] Jurnal de bord III: Belshug de mancare ioc la Stockholm


La Stockholm, e bine sa te duci cu sandvisuri dupa tine. Nu pt ca mancarea locala nu ar fi buna, dar este atat de scumpa, incat deodata aerul prinde si gust.

Exemplificare: in prima zi cand am ajuns, m-am dus sa ma plimb prin Gamla Stan, care este orasul vechi si centrul totodata. Multi turisti, multe restaurante, multe buticuri cu suveniruri.

M-am uitat cam pe unde ar fi preturi cat mai mici si am intrat. Am mancat cea mai bestiala supa ever - nu pot sa spun prea multe despre ea, pt ca nu stiu decat ca era cu broccoli si bucati de branza si avea un aspect de supa-crema. Cred ca suedezii nu sunt prea obisnuiti cu supa, deoarece chelnerul nici nu stia ca exista in meniu pana nu am cerut eu :))))))). In fine, supa a fost urmata de cel mai bun tiramisu pe care l-am mancat vreodata si de o Cola (din pacate, aici lucrurile nu se schimba niciodata). Nota de plata: 20 de euro. Este adevarat ca din partea casei au fost apa si painea.

A doua zi a fost mai intunecata din punctul asta de vedere. M-am limitat la micul dejun de care spuneam ieri (6 euro pe barca, indestulator). Dupa-masa, pentru ca ma aflam in Vasa Museet (o sa va povestesc si cum a fost cu muzeele) si muream de foame, mi-am luat de la restaurantul de acolo un sandvis cu branza si o iarba, o prajitura gen panacota cu fructe si un suc de al lor gen Cola neacidulata (a se vedea in poza), special de Craciun. total: 14 euro. Recunosc, au fost bune :).
Maxima incercare a cordului a fost duminica seara, cand din nou ma aflam in Gamla Stan incercand sa identific un restaurant rezonabil. La Stockholm, cuvantul rezonabil are cu siguranta alte intelesuri, pt ca altfel nu imi pot explica felul in care am platit 50 de euro pentru o singura masa...

Si deci masa asta avea urmatoarele:
- Bruschetta på färska tomater, vitlök, örter och parmaskinka – adica Bruschetta with tomatoes, garlic, herbs and parmaham (nu stiu ce e asta) (98 Kr)
- Grillat lax och scampispett med chili och citrusslungat linguine samt kräftaioli – adica Grilled salmon with a king prawn kebab flavoured with chili, served with linguine and cray fish aioli (nu m-am prins la ce se refera cand spun kebab, ca nu era asa ceva in farfurie) (258 Kr)
- Pecannötstårta serveras med blåbärslikörsgrädde – adica Pecan nut cakewith blueberry cream (95 Kr)
- Clasicul Pepsi (28 Kr)

Toate lucrurile alea au fost dementiale. Nici macar nu pot spune ca nu mi-a placut ceva. Si aici, din partea casei au fost painea si o pasta de peste. Locul cu pricina se numeste Agaton si puteti vedea ce minunatii mai fac aici :).

Ultimul belshug de mancare pe pamant suedez a fost in aeroport, luni, unde, pe langa salata (superbissima, se vede si in poza) si Cola pe care le-am comandat (18 euro cu totul), am mai primit si un cos cu popcorn :).

Chestia asta mi-a placut foarte mult. Adica, desi tot dai o gramada de bani, totusi nu te lasa indiferent faptul ca, pe langa ceea ce comanzi, esti intr-un fel rasplatit ca ai ales sa mananci la ei. Iar chelnerii nu se stramba la tine cand ii intrebi orice.

Pentru mai mult belshug suedez la preturi romanesti, mi-am luat in schimb cartea asta din poza, din care voi experimenta probabil de Craciun. Sper sa gasesc si cobai :))).

p.s. Nu am uitat de cum era sa raman incuiata in muzeu :). De fapt, acolo (adica in Nordiska Museet), era o expozitie numita "Table Settings", in care erau reconstituite saloane din ultimii 500 de ani si ne aratau cum se punea masa pe vremurile alea in Suedia. Ramasesem cu gura cascata la cele 7 feluri de biscuiti care erau obligatorii la o masa cu pretentii pe la sfarsitul lui 1800, serviti conform unui ritual foarte strict (jesus christ, cine ar avea rabdare?). In fata unui astfel de belshug, va spun eu ca oricine ar fi uitat de sine :)))))))))).

[mazilique] Frenezia Istanbul continua

Pentru cei care nu au cum sa ajunga cu masina la Istanbul sau sunt in the mood for Orient Express (like) exista si varianta de mers cu trenul, care nu e rea deloc (mai putin în cazul ti s-a taiat de trenuri pentru ca ai fost acum doi ani la Sziget si ai intepenit intr-un compartiment supra-incalzit si supra-aglomerat).

So, din Bucuresti pleaca la Istanbul in fiecare noapte cate un tren (ce decadent suna :)), la ora 00.16, si ajunge dimineata, la 8.19. Biletul cel mai ieftin, cel de la cuseta, costa 248 de lei. Cel de intors habar n-am cat e, ca am uitat sa intreb :)) Dar my guess e ca-i tot pe acolo.

Hai siktir git, bira, şarap beyaz, ca altceva nu stiu in turca.

Later edit: Sper sa nu fie cazul, da' parca si vad vreo doi belshugari petrecandu-ma la gara fix de miezul noptii :)) Oricum n-ar fi primul revelion petrecut in tren. Asa ca sper ca, de fapt, voi fi intr-un hammam, inconjurata de cativa tellak-i at my own disposal and service. Muhahahahah

marți, 16 decembrie 2008

[raluca] Jurnal de bord II: La Stockholm, "iarna nu-i ca vara"



Inainte de toate, trebuie sa fac o precizare: pozele de mai sus sunt inselatoare, pentru ca arata un Stockholm frumos, cu mult soare (cand nu e noapte, normal :)))))) ), cand de fapt eu am prins noapte si ploaie...

Intalnirea mea cu mult-visatul Stockholm m-a contrariat oarecum: cum adica, ies din aeroport la ora 15.00 si e aproape noapte? Si mai si ploua cu galeata? Pana am ajuns in oras, era bezna de-a binelea, ceea ce m-a descumpanit intrucatva, pt ca nu era ca si cum as fi stat acolo un milion de ani si as fi avut timp de primavara, vara, toamna si iarna...

Trei zile amarate, puse cap la cap, in care sa prind macar un colt de Stockholm, in care sa-mi dau seama cum se traieste acolo, cum se mananca etc., un pic, un pic.

Ce poate vedea un turist care nu-si permite mare lucru? In primul rand, poate sa stea unde am stat eu, pe barca Den Röda Båten (The Red Boat), in conditii excelente. Chiar daca e vorba de hostel, cu 40 de euro pe noapte in camera single e cea mai buna solutie de departe, mai ales ca se afla chiar in centru, langa Gamla Stan (orasul vechi). Asta scuteste de bani pe transportul in comun, pt ca nu prea are rost sa iei autobuzul/metroul toata ziua buna-ziua dintr-un loc in altul. Daca depasiti criza si aveti mai multi bani in buzunar, barca asta are si camere in regim de hotel, cu baie proprie, foarte curate.

Nu, barca nu se misca, e ancorata foarte bine. Iti dai seama de miscare doar daca te uiti la candelabre cu atentie, se balanseaza putin... E inedit, e curat, e in centru, e cel mai ieftin. Si tot pe barca poti sa iei si micul dejun, din nou e cel mai ieftin, 65 coroane, adica aproximativ 6 euro, daca il platesti cu o zi in avans. Daca il platesti in dimineata respectiva, face 75 coroane.

De fapt, m-am prins ca suedezii (cel putin in Stockholm) au un sistem foarte tare. Te fac sa platesti cat poti in avans. Ceea ce nu e un lucru foarte rau, pt ca intr-un fel te asiguri ca ajungi la aeroport inapoi, ca nu faci foamea in ultima zi si ca mai prinzi si cate un muzeu pe ultima suta de metri...

Dar sa explic: am luat bilet la KLM in septembrie; cand am ajuns pe aeroportul Arlanda, mi-am cumparat bilet de autobuz catre oras si inapoi (199 coroane); mi-am cumparat card pe 3 zile, care iti da acces la toate muzeele si sa te plimbi cu ferryboat-ul si cu mijloacele de transport in comun prin oras (580 coroane); mi-am platit micul dejun in avans.

Asadar, eram oarecum asigurata ca, chiar daca raman leftera, inca mai pot supravietui decent pana la plecare. Totul este insa relativ, desigur, pt ca aceasta siguranta te poate face si sa cheltuiesti absolut tot ce poti cheltui, tocmai in ideea ca ai cu ce ajunge inapoi la aeroport (lucru care evident ca s-a si intamplat).

Trecand insa peste propriile nefericiri, daca va duceti iarna si stati doar 3 zile, nu merita sa va luati cardul pt Stockholm, pt ca nu aveti timp sa faceti atat cat sa acoperiti valoarea lui. Fiind mai mereu noapte, muzeele si magazinele inchid destul de devreme, iar calatoriile cu ferry-ul, incluse pe acest card, nu se intampla decat vara. Fizic, nu ai cum sa mergi in atatea muzee (decat daca te duci sa bifezi) in atat de putin timp.

Ma opresc aici cu Jurnal de bord II, ca se lungeste cat o zi de post. Revin maine cu restul, ca mai e de povestit :).

p.s. nu, nu am vorbit o boaba suedeza, in mica parte pt ca mi-era rusine si intr-o coplesitoare parte pt ca nu pricepeam o iota din ce spuneau cetatenii aia :)))))))

[mazilique] Did I mention Istanbul? :))

In continuare insist pe ideea de la Istanbul, iar acum ca Raluca s-a intors (btw, unde-s povestile de la Stockholm?!) cred ca o sa-mi gaseasc ceva mai multi sustinatori :)

Si pentru ca in dimineata asta am aflat/stabilit ca nu mai merg la Groningen, plecand la Istanbul fac practic o economie! (da, am niste abordare proprie a vocabularului si a conceptelor economice :))

In alta ordine de idei, click pe carte ;)

luni, 15 decembrie 2008

[mazilique] Pentru ca acolo sunt 15 grade si se sta la terasa

707 kilometri
cam 9 ore

Plecam din Bucuresti, iesim din tara pe la Giurgiu, trecem de Ruse, o tinem tot asa pe E85 pana ce undeva mai jos de Stara Zagora o luam pe E80, apoi A1 si intram in Turcia pe la Edirne. O mai aburim vreo 300 de kilometri prin Turcia, pe autostrada, si ajungem la Istanbul, rugandu-ne sa nu prindem ambuteiaj (ei, pe draq. bineinteles ca prindem, ca asta-i specificul local-urban :)

Si nici macar nu zic ca tre' sa mergem de Revelion. N-are rost :). Mai bine sa fentăm valul de turisti disperati dupa chilipiruri in Marele Bazar si sa ajungem undeva pe 2 sau 3 ianuarie, adica vineri sau sambata.

Pentru trei nopti, un hotel de cinci stele - Sireki Konak Hotel -, cel mai bine cotat pe Trip Advisor, costa 528 de euro. Adica 88/noapte de persoana, in camera dubla. Dar pentru bugetele de criza ale unor oameni care-n ianuarie mai trebuie sa faca ceva plimbari, cred ca putem gasi ceva mai blând. Cum ar fi Hotel Grand Mark - 22,5 euro de persoana, in camera dubla. Si vad ca pe net se lauda c-ar fi aproape de mai toate atractiile turistice importante din Istanbul - Palatul Topkapî, Moscheea Albastră, Bazarul, Haghia Sophia etc.

Asa ca, avand in vedere ca pretul benzinei a scazut, drumul iese usor in 400 de lei/masina dus- intors. Daca e sa facem un buget de criza, de persoana, la 200 de lei benzina se adauga un 260 de lei cazarea si un decent 200 de lei pe zi (50 de euro), sau mai putin daca va pricepeti la negocieri ;) Si asa faci un drum la Istanbul cu 1.000 de lei. Asta ca sa nu prind pe cineva pe Valea Prahovei!

P.S. - daca se hotaraste cineva, sa-mi dea un semn. sunt gata imediat, nici nu tre' sa-mi fac bagajul :))




THEY MIGHT BE GIANTS - ISTANBUL
Asculta mai multe audio Muzica »

vineri, 12 decembrie 2008

[raluca] Jurnal de bord I: Pentru cei carora le-a placut "Dumnezeul lucrurilor marunte"

"For the desk of:
His Excellency Wen Jiabao,
The Premier's Office,
Beijing,
Capital of the Freedom-Loving Nation of China

From the desk of:
The White Tiger
A Thinking Man
And an entrepreneur
Living in the world's centre of technology and outsourcing
Electronics City Phase 1 (just off Hosur Main Road),
Bangalore, India.

Mr Premier,
Sir.
Neither you nor I can speak English, but there are some things that can be said only in English.
My ex-employer the late Mr Ashok's ex-wife, Pinky Madam, taught me one of these things; and at 11:32 p.m. today, which is about ten minutes ago, when the lady on All India Radio announced, 'Premier Jiabao is coming to Bangalore next week', I said that thing at once.
In fact, each time when great men like you visit our country I say it. Not that I have anything against great men. In my way, Sir, I consider myself one of your kind. But whenever I see our prime minister and his distinguished sidekiks drive to the airport in black cars and get out and do namastes before you in front of a TV camera and tell you about how moral and saintly India is, I have to say that thing in English.
Now, you are visiting us this week, Your Excellency, aren't you? All India Radio is usually reliable in these matters.
That was a joke, sir.
Ha!
That's why I want to ask you directly if you really are coming to Bangalore. Because if you are, I have something important to tell you. See, the lady on the radio said, 'Mr Jiabao is on a mission: he wants to know the truth about Bangalore.'
My blood froze. If anyone knows the truth about Bangalore, it's me."

ARAVIND ADIGA - "THE WHITE TIGER"

Asa cum am amenintat de cand m-am intors din Barcelona, va fac pofta de aceasta carte minunata punand aici primele paragrafe ca teaser :). Daca vreti sa stiti care este cuvantul acela in engleza, daca v-a placut atat de mult "Dumnezeul lucrurilor marunte", incat sa mai vreti sa descoperiti India "behind closed doors", atunci aceasta este cartea. Ironie neagra la maxim, poveste care te duce sus de tot pe val si nu te mai lasa pana la final... Domnul scriitor este castigatorul de anul acesta al "Man Booker Prize", daca este nevoie de recomandare. Pentru mine, nici numele lui, nici premiul nu au insemnat ceva atunci cand am cumparat-o, insa am citit paragrafele de mai sus si am zis ca trebuie continut cumva "Dumnezeul...".

Vineri, 12 decembrie 2008, Aeroportul Otopeni

joi, 11 decembrie 2008

[mazilique] Targuri de weekend

Daca in weekend ramanem in Bucuresti, nu nu plecam ca altii la Stockholm :)), propun vizite la targurile de bunatati.

Incepand cu un gulyás de la Şoni, la Centrul Cultural al Rep. Ungare, pe Batistei, unde o sa mai gasim si carnaciori, pastrav afumat, racituri, paine de casa, zacusca, turta dulce, gem de rubarba, miere nefiltrata, cas dulce sau afumat, vin fiert, palinca si afumatura.


...continuand in Rahova, langa piata de flori, unde s-a mutat Targul Taranului Roman, cu tot cu carnati cu usturoi, cu busuioc, afumaturi, toba, caltabos, pastrama, jamboane, slanina si sorici (mmmmm), cozonaci, paine de casa, horinca si multe dulciuri (aviz Ioana :)
Apoi sa ne incalzim la Carturesti, unde completam cadourile de Craciun cu carti, muzici, filme, ceai, jucarii, abtibilduri, dulciuri, turta dulce (Ioanaaaa :), cozonaci in forma de bradut, agende pentru notat dorintele de Craciun (aviz mie :P).

Daca tot nu ne-am plictisi, mai putem trece si pe la Serendipity (o ceainarie pe str. Dumbrava Rosie), unde se intampla Iarnarocul, din cate inteleg un targ de cadouri lucrate manual (bijuterii, portofele crosetate, genti, decoratiuni, icoane mici pictate manual, brose, margele, fesuri etc). Aici avem o taxa de intrare de 10 lei.

Ah. Si sa nu uitam de targul "de la Viena" de la Obor. Plus ca am inteles ca intre Unirii si Constitutziei se intampla o chestie similara.

Atat :)

[mazilique] Lust for life (la B'estfest!)

Ce sa mai zic... Ne vedem acolo.

[mazilique] Draga mosule, stii ce-ai de facut... (4)

Un abonament la NME, te-as ruga. Nu e nevoie sa gasesc revistele sub brad - o data pe saptamana, la birou, e ok :)

marți, 9 decembrie 2008

[alina]...Poc! cu capul de pragul de sus

Stiti bancul acela cu taranul care-si duce vaca la targ? era cam asa:

Un taran isi duce vaca la targ. Vine primul cumparator:
-Ia zi mosule, da mult lapte vaca dumitale?
-Nu...deloc. Abia daca da un litru de lapte pe zi.
-Dar macar de carne e buna?
-N-are nici carne buna, ca e batrana.
-Dar macar pielea e buna de opinici?
-Nici macar...
-Pai atunci...de ce-ai mai adus-o la targ?
-Ei bine, ca s-o fac de rusine!

Ei bine, cam acesta ar fi si scopul postarii mele. Vreau ca la sfarsit sa-mi fie atat de rusine, incat sa ma invat minte si...dar mai bine sa va povestesc...

Eu. Ajung in multpreaminunatul cartier Militari in jur de ora 19.30. Ma gandesc sa merg sa vad ce mai face masinuta mea draga pe care o parcasem la strada, pe bulevard, aproape sub geamul meu :). Trec pe langa locul in care eram convinsa ca o lasasem, mai dau o tura in sus si alta in jos...nimic. Masina nu era. Panica! A fost furata (primul gand)...ce sa fac? (al doilea gand)...iar panica! Imi amintesc ca am vazut zilele astea niste masini care ridicau alte masini, necorespunzator parcate. Ma gandesc ca este o varianta mult mai plauzibila decat primul gand. Iar Panica!...ce sa fac? unde sa sun? (noroc cu Alex) 19.45. Sun la politie. Mi se spune, dupa indelungate discutii, ca masina mea este la sediul lor si ca o pot ridica pana la 20.30, altfel voi plati inca 200 ron pentru o zi de stationare, pe langa cei 500 ron pe care trebuie sa-i platesc in mod normal. Mi se mai spune ca trebuie sa ajung pe o strada la iesirea din Bucuresti...undeva la intrarea in localitatea Rosu. 19.50. Aici s-a cam rupt filmul pentru ca nu-mi amintesc foarte clar cum am ajuns acasa sa iau banii, cand am gasit un taxi, cand am ajuns la sediul politiei...imi amintesc doar..panica!

20.15 Ajung la sediul politiei din sectorul 6 (acolo unde sunt duse toate masinutele parcate ilegal pe strazile din sectorul 6...erau destul de multe!). Faptul ca nu ma puteam opri din tremurat, ca abia articulam cuvintele si ca eram alba la fata (si asta n-are nici-o treaba cu albacazapada) le-a inmuiat probabil inimile politistilor de la sediu, care au fost foarte draguti si amabili. Ba chiar, spre deliciul lor, s-au amuzat copios pe seama mea cand le-am spus ca nu conduc decat de 3 saptamani. Mi-au spus ca sunt prea cuminte si ca, daca toata lumea ar vorbi asa frumos ca mine, s-ar rezolva mult mai repede toate problemele ;)...plus ca m-au iertat cu taxa de 200 ron pentru stationarea de o zi, plus ca nu mi-au dat amenda de 219 ron, plus ca s-au facut ca uita de cele 3 puncte de penalizare...si daca mai pun la socoteala cele 3 numere de telefon ale politistilor care m-au asigurat ca pot sa-i sun oricand mai am probleme in trafic...ce mai, pot sa zic ca sunt norocoasa!

20.55 Nu stiu cum, dar am ajuns iar in multpreaminunatul cartier Militari, de data asta...cu masina...am parcat in spate la Mega Image...sper ca maine dimineata sa o gasesc tot acolo.

[mazilique] Draga Mosule nr. 3

Adu-mi si o masina de scris veche, poate-mi vine inapoi cheful de scris.

[mazilique] Belshug in criza

Remember cand v-am spus ca o sa mancam cartofi pana la sfarsitul crizei? Well, un nene din Liban (stiam eu ca libanezii-s cei mai tari!) a gasit la el pe tarla un cartof de unşpekilejumate'. Va dorim pofta buna :)

[mazilique] Party de criza

OK, I know! Daca-i criza, atunci ne conformam si reorientam :) Facem un belshug-party de criza.

First of all, everybody should name their poison.
Si dupa ce ne-am mai inveselit, ne putem apuca sa facem niste bani. Avem nevoie doar de creioane colorate :)
Iar la desert aveam un survival kit cu ciocolata:
Hai ca trecem si de criza asta :)

[mazilique] Lente?

Voi ati fost aici? Se pare ca-i foarte aproape de noi (pe Praporgescu) si ca-n fiecare joi, de la ora 20.00, canta Luiza Zan.

Putem merge si sa comandam apa de la robinet :))

luni, 8 decembrie 2008

[mazilique] Mai belshugarim si noi ceva?

Parca o luna si aproape jumate, cat a trecut de cand am fost la UpTown, mi se pare suficient.

De exemplu, maine seara, in jur de vreo 20.00, nu vi se face asa o pofta de mancare chinezeasca?

Va duc intr-un loc "cinstit", cu fete de masa cam murdarele, cu lampioane rosii, cu tablouri kitschoase, dar cu cele mai bune chinezarii, dovada fiind domnii cu ochi oblici care populeaza carciuma la orice ora.

Deci Qian-Bao, anyone? Ioana si George, cu care-am mai fost acolo, va pot garanta ca mancarea yummy merita :)

Aaaa, si o sa putem sta la mese din alea rotunde, care au o tablie pe care se pune mancarea si care se roteste, sa ajunga la toata lumea :))

Ah, si sa nu uit! Ca sa stiti cum sta treaba, la chinezi doar bolul de orez e al tau. Restul felurilor se mananca la gramada :) Plus ca furculita si cutitul sunt considerate arme, nu tacâmuri, dar asta deja e treaba voastra si nu ma priveste :p

Deci maine, da?

P.S. Undeva prin spatele strazii Lascar Catargiu am gasit un restaurant japonez care nu arata ca si cum ti-ar lua 100 de euro din portofel pentru un maki, un sushi si-un sashimi. Se va investiga. Revin cu detalii.

[silvi] Draga Mosule,

Draga Mosule,

m-am tot gandit si razgandit, dar in final iata ce vreau sa imi aduci:
Gandeste-te numai, cum vom mai gati noi cele mai bune si mai gustoase bucate si gogosi si torturi si creme de zahar ars si multe alte prajituri deosebite:D. Aaa...si iti vom da si tie la anu.

Multumesc anticipat!

sâmbătă, 6 decembrie 2008

[mazilique] Draga mosule

Inca un cadou pentru mine
Mosule, pentru ca merit.

[george] Dacă n-aţi văzut-o pe Róisín la Bucureşti, o puteţi vedea la Bruxelles


Întrerup seria de scrisori către Moş Crăciun pentru un anunţ important.

Nu, nu este o invitaţie la un nou „belshug trip”, ci o informaţie atât pentru cei care nu au văzut-o pe Róisín Murphy la Bucureşti, cât şi pentru cei care vor să o revadă. Acum este posibil! Mai mult, e posibil fără să cheltuiţi nimic pe bilete de avion şi de concert, pentru că Róisín vă va intra singură în casă. Wireless sau pe cablul de reţea – pe ce are fiecare la îndemână.

De câteva zile, pe site-ul oficial al cântăreţei e disponibil concertul de la Bruxelles, din 23 noiembrie anul acesta. Setlist-ul aproape identic cu cel de la Bucureşti, dresslist-ul si el cam acelaşi. In plus faţă de concertul de la noi – o scenă ceva mai mare (nici nu era greu), visualuri mai alaborate, mai multe lumini şi o perdea... :)

Eu am conectat laptopul la televizor, am scos sunetul in sistemul 5.1şi chiar am retrăit ceva din atmosfera de la concert.

În cazul în care vreţi să-l vedeţi, ar fi bine să vă grăbiţi pentru că, din păcate, înregistrarea nu va rămâne mult timp pe site.

vineri, 5 decembrie 2008

[raluca] Dear Santa, bring me some murders, pleaaaaase, pleaaase!

Booooooooon. Consider ca in ultimele nopti am dormit mai mult decat suficient (chiar si 8 ore pe noapte!!!), prin urmare zic ca e cazul sa revin la bunele obiceiuri. Asa ca, decat sa ma omoare Mazi maine (virtual, pe mess, desigur) ca nu scriu nimic, iaca, la ceas de noapte, some dark wishes for Santa :).

As vrea sa am toate seriile "Crossing Jordan", "Midsomer Murders", "CSI", "Murder, She Wrote" :). La ele s-ar putea adauga mormanele de romane de Agatha Christie (doar 80), povestirile cu Sherlock ale lui Arthur Conan Doyle (sunt deja pe cale sa termin colectia pentru dragul meu frate :) ) si altele asemenea. Prefer insa "clasicii" genului, ii gasesc mult mai amuzanti, mai inventivi si mai simpli totodata, iar povestile lor mult mai plauzibile. Sa zicem ca mi se par umani. Umorul intr-un film sau carte mystery mi se pare ca poate scoate povestea din noianul de scenarii mediocre de gen, tocmai de asta imi plac cele enuntate mai sus ("CSI" cam iese din schema, insa mai poti gasi din cand in cand cate o gluma buna).

Pastrand nota, va recomand, de sezon, "Murder Most Merry" (ce frumos joc de cuvinte :))))))))) ), o colectie de 32 de povestiri cu crime de Craciun, scrise de cei mai tari in domeniu. Eu am primit-o de la mon frère anul trecut de Craciun, desigur. Ganditi-va cat belshug de popcorn, gogosi si clatite s-ar manca la o citire/vizionare...

Reading Most Merry!

miercuri, 3 decembrie 2008

[ioana] ce sa (nu) primesc de la mosul

e cute, silly & unuseful, deci se potriveste perfect cu descrierea data de mazi pt. cadourile de craciun despre care sa scriem aici.

e un dar cu care ma tot ameninta my better half, numai ca intotdeauna exista mai multe dar-uri ce continua propozitia: "ar fi dragutz sa avem un pisic".

asadar, mazi, sa nu-ti vina ideea unor cadouri miscatoare. altminteri, povestea zuza va avea o noua versiune. miauneasca.

[george] Cu ce ar putea contribui Moş Crăciun la belşugurile noastre, dacă ar fi un moş de treabă

Pentru ca Mazi a insistat să postez, ameninţându-mă cu bătaia, dându-mi câteva zeci de buzz-uri pe zi şi burzuluindu-se din jumătate în jumătate de oră, iată că mă conformez.

Mărturisesc, când am auzit-o că trebuie să bag pe blog ce aş vrea să-mi aducă Moş Crăciun, m-am pregătit să deschid folderul în care colecţionez poze cu Play Station 3. Parcă citindu-mi gândurile, a adăugat imediat: „Şi să nu te prind cu Play Station că-ţi editez postarea”. Evident că ulterior m-am aflat într-un vid total. „Ce Dumnezeu vreau eu de Crăciun?”.

Pentru început am visat la apartamentele care se construiesc vis-a-vis de blocul nostru. Dar mi-am dat seama că ăsta nu e dar pe care să-l poată aduce nici 500 de Moşi Crăciuni la un loc, iar Mazi m-a sancţionat rapid că vrea ceva drăguţ, nu prostii din astea, deşi i-am arătat că apartamentul are până şi dressing.

Mai rumegând eu problema, încă marcat de apartamentele de peste drum, mi-am zis că mult mai la îndemână pentru Moş ar fi un micuţ şi drăguţ instrument prin care să verific, fie şi de la distanţă, confortul apartamentelor stil acvariu care urmează să fie terminate în blogul ce se vede perfect de la fereastra noastră. Când i-am comunicat lui Mazi, a conchis că-s irecuperabil şi nu a mai insistat să scriu.

Într-un final, însă, când nici nu mă mai gândeam la cadou, dar nutream puternice sentimente ostile la adresa belelei portocalii (aka Yarisul meu şi al Ioanei), mi-am dat seama ce ar fi foarte drăguţ să-mi aducă moşul (deşi sunt conştient că nu o va face niciodată).

Iar cine întreabă la ce ne-ar folosi, să-i fie ruşine! Înseamnă că nu se gândeşte la belşuguri în gaşcă.

Sursă foto

[alina] Draga Mos Craciun

Anul acesta nu-mi doresc decat o Sperietoare. Stiu ca tu crezi ca ma descurc destul de bine si fara ea, dar mi-ar fi de mare ajutor in toate planurile pe care mi le-am facut pentru anul urmator.

Multumesc!

marți, 2 decembrie 2008

[mazilique] Draga Mos Craciun

Vreau un carusel**in niciun caz nu e un apropo. dar pe acesta cale deschid seria de Scrisori catre Mos Craciun, unde putem toti sa-i cerem cate ceva :) nu pace pe pamant si sanatate - this goes without saying -, ci ceva dragutz, in general nefolositor, un capriciu.

Belive it or not, anu asta chiar nu boicotez Craciunul!

[mazilique & silvi] Nu stim ce facem de Craciun, nici de Revelion...

...dar stim ce facem între! :))

Mergem la Galati, la mama Silvianei ca sa luam muraturi si cozonaci. Cozonacii ne vor astepta calzi, o sa mancam vreo trei fiecare, o sa ni se lipeasca de stomac si tot drumul inapoi o sa vomitam prin toata masina. Zuzi poate sa conduca :))

No really, voi chiar aveti planuri de Craciun si Revelion? :-/
Si daca da, ce?

[mazilique]: Una peste alta, what party can I crash? :))

[mazilique] Madrid in 36 de ore (restul care ne raman vor fi echitabil impartite intre carciumi si magazine ;)

Madrid, cel mai spaniol dintre orase, cum spunea Hemingway.

Sectiunea de Travel de la New York Times are one of the best tips & tricks. Enjoy recomandarile despre Madrid and get ready.

P.S. - a se remarca countdown-urile din sidebar :)

[mazilique] Daca n-ati ajuns la Viena, macar pana la Obor poate va invredniciti

Pentru cine n-a reusit sa ajunga la Viena sa vada minunatia de targ de Craciun despre care n-am apucat inca sa va povestesc (imi pare rau, imi pare rau, nu dati!):

Târgul de iarnă de la Viena a ajuns în sectorul 2

Vraja Sărbătorilor de Crăciun, cu aromă de cozonaci şi vin fiert, turtă duce şi multe jucării, decoraţiuni diverse şi suveniruri de sezon, vă aşteaptă să le descoperiţi în Parcul Obor din faţa Primăriei Sectorului 2 începând de joi, 4 decembrie a.c.

Now's that's funny :)))) Pana una alta, eu recomand targul de la MTR, care se deschide vineri :)

luni, 1 decembrie 2008