luni, 29 septembrie 2008

[george] La concertul lăudat să nu te duci cu sacul sau cum am ajuns sa urăsc portavocele

Ok, nu-mi plăceau portavocele nici înainte. Îmi amintea de colegul Luis Lazarius (pe atunci şi Vincenţiu) alături de care, în anul doi de facultate, mitingeam si protestam ca prostu’ prin Piaţa Universităţii. Însă aversiunea mea s-a consolidat vineri seara, cu ocazia unui concert pe care îl aşteptam plin de nerăbdare.

(Acum o mică paranteză. De ce scriu abia acum despre un concert de vineri? Pai foarte simplu: despre o dezamăgire nu poţi să scrii la cald, tre’ să laşi un pic lucrurile să se mai liniştească. E ca atunci când te înşeală un prieten bun, nu te duci repede să scrii pe blog, ci iţi rumegi puţin tristeţea.)

Cine m-a dezamăgit? Waldeck! Acum o să întrebe lumea cine e Waldeck? E un nene austriac, cu studii de drept şi specializare în copyright, care a părăsit ştiinţele juridice pentru a se dedica primei lui iubiri, muzica. Omul, ca orice vienez care se respectă, luase lecţii de pian de la 6 ani, dar se lăsase brusc pe la 15, după ce a distrus pianul Bechstein pe care îl acorda. Peste ani, la Bucureşti, mi-a distrus mie nervii, dar în mod sigur asta nu-l va face să se lase de muzică.

O să spuneţi ca aşa îmi trebuie, că îmi plac tot felul de ciudaţi, ca fac paradă cu obscurii pe care îi ascult şi că era cazul să o păţesc la un moment dat. Acum ce pot să zic în apărarea mea? A fost dragoste la prima vedere. Eu şi Ioana văzuserăm afişul concertului în B-24 FUN şi ne-a atras atenţia. Am căutat ceva pe last.fm şi ne-a plăcut. Şi cum să nu ne placă după ce am ascultat cum sună.



Aşa că am făcut rost de toate albumele, le-am luat cu noi în maşină şi am contaminat şi alţi prieteni. Prin urmare, împreună cu belşugarii Raluca, Alin şi Mazi şi cu prietenii Rox şi Dan, contra a 45 roni fiecare, eu si Ioana ne-am înfiinţat vineri în club Fabrica.

După întârzierea regulamentară, a început un fel de concert. Vocea trupei care-l însoţea pe Waldeck - o tipă căreia nu i-am reţinut numele şi care pe CD aducea suspect de mult cu Billie Holiday – live suna jalnic. Şi nu era doar vina sonorizării, execrabile de altfel. Oricum, jalnic n-a sunat decât preţ de două – trei piese, restul au fost de-a dreptul îngrozitoare pentru că cea mai mare parte a concertului tipa a preferat să cânte la portavoce în locul microfonului. Ceea ce a fost un fost un fel de sacrilegiu pentru noi, care aşteptam ca piesele să aibă cât de cât o legătură cu ce ascultaserăm deja pe album.

La final am părăsit uşurat sala în care nici nu mai puteai respira de atâta fum (Dragoş mă înţelege…), în timp ce în spate o cunoştinţă îmi striga vindicativ: „Am auzit că eşti mare fan al formaţiei asteia”. Recunosc, afară mi-a fost un pic ruşine faţă de cei care veniseră, din cauza noastră, la această tentativă ratată de belşug.

Singurul lucru pozitiv care s-a întâmplat vineri seara e că Mazi a venit cu ideea trip-ului la Amsterdam…

[mazilique] Amsterdam in ianuarie

Nu stim inca unde mergem in octombrie, despre Revelion nici nu poate fi vorba, dar pot sa va spun sigur ca in ianuarie, undeva prin saptamana 19-25, The Belshug Team merge la Amsterdam.

Am facut un platouas chiar very low cost, ca sa nu ne impiedicam in detalii cum ar fi banii :P

Cum se procedeaza: cumparam acum bilete de avion Bucuresti-Dortmund dus/intors (cu Wizz Air), care costa cam 180 de lei (deci ne miscam repede si cu talent, pana nu creste pretul). De la Dortmund luam un trenuleţ pana la Amsterdam, care e la o aruncatura de băţ. Sau mai schema, inchiriem o masina (sau mai multe, in functie de catzi mergem. sau o duba!!! :))). Acolo putem sta la un hostel in centrul targului, care pare foarte dragutz si unde patul costa vreo 22 de euro, - Stayokay, putem inchiria un apartament sau ne putem duce la hotel. Asta ramane de vazut.

So, pana acum s-au anuntzat Raluca, Bogdan, Dragos, Silviana, Adi & yours truly. Hotarati-va repede, ca sa nu ratam oferta la biletele de avion.

zie je daar

duminică, 28 septembrie 2008

[mazilique] La dolce vita / La multi ani, Marcello

Nu, nu infamul GPS.

Pentru ca azi e ziua lui Marcello Mastroianni ne-am gandit sa o sarbatorim la un restaurant italienesc. Si pentru ca nu sunt eu singura nebuna, mai vine si Raluca, Ioana, George si Alin.

Care mai au chef de la dolce vita (sau dolce tiramisu, dupa caz), dati un semn. Ne vedem diseara, pe la 7-8.

[raluca] Jag älskar dig, Stockholm!

Am asteptat mult, foarte mult... vreo 15 ani. Nici acum nu imi vine sa cred ca totusi mi-am luat bilet. Adica, simply said, intre 12-15 decembrie ma gasiti la Stockholm!!! Am lasat la o parte toate ezitarile, de toate felurile, si m-am "aruncat" in aceasta mini-aventura, singura-singurica, pt ca nu se mai putea!!! Am decis ca, in acest an plin de foarte multe intamplari, sa termin multe dintre lucrurile incepute si lasate balta in ultima vreme, si care de fapt conteaza pt mine.

Astfel, va anunt pe aceasta cale, belshugarilor, ca peste 2 saptamani incep cursurile de suedeza, pe care le-am tot amanat in ultimii 10 ani... Mai bine mai tarziu decat niciodata!

Si cum sa interpretez, altfel decat ca semn ca astrele s-au aliniat, mailul pe care l-am vazut azi-dimineata, in care KLM anunta ca, pana azi inclusiv, are reduceri la diverse zboruri valabile pana pe 15 decembrie? Normal, m-am uitat din prima la Stockholm. Am vazut ca dus-intors e 310 euro (pt ruta asta un pret bunisor, in lipsa de low-costuri) si mai mult in gluma am dat clic din pagina in pagina, pana cand am ajuns la "Plateste".

In acel moment l-am intrebat pe Alin daca vrea sa mergem la Stockholm. Normal ca vrea, insa atunci foarte probabil ca va fi plecat vreo 1-2 luni si el pe alte meleaguri, cu noul job... asa ca mi-am rezervat un bilet si... dragi belshugari, daca vreti la Stockholm, haideti!!!

Cum cele mai bune decizii se iau pe loc (cel putin in cazul meu), acum sunt foarte fericita :). Si era atat de simplu... ca foarte multe lucruri, de altfel.

Vedeti, tacerea mea din ultimele 2 saptamani prevestea ceva, era musai sa se intample ceva :). George, tu ai ajuns la Mega Image intre timp? :)

Pana in 12 decembrie ma asteapta insa Barcelona, pe 12 noiembrie, asa ca voi avea ce sa va impartasesc. Si, oricum, pana atunci trebuie sa facem belshug impreuna, cum a fost vorba, asa ca astept intalnirea de la Mazi, sa dezbatem...

Sweden, here I come!

sâmbătă, 27 septembrie 2008

[mazilique] On topic

Miercuri seara se prevede belshug party-ul cu care va amenintzam, cand va trebui sa hotaram ce facem tura viitoare (si cand va fi aceasta).

[mazilique] Off topic

Intrerup acest program pentru o scurta pauza publicitara :))

Well, daca e sa intorc problema pe toate partile, observ ca totusi are o legatura cu belshugul si calatoriile: cine ma cunoaste, probabil ca-mi stie si carnetul Moleskine (plain reporter notebook pentru chestii de serviciu, o varietate de alte modele pentru leisure) pe care imi notez toate tampeniile. Acesta si nici un alt caiet, carnetel sau agenda mi-e bun pentru cronici de concerte, liste de tot felul, ganduri razletze si planuri minunate. Well, incepand din octombrie o sa se gaseasca si in Romania, la Carturesti. Asta inseamna ca n-o sa mai fie nevoie sa ma duc prin alte tari sa-l cumpar si nici sa-mi trimit prietenii intr-o goana nebuna dupa el, prin diverse capitale europene. Deci ne putem concentra pe alte probleme, mai serioase. Cum ar fi: unde gasim cel mai bun prosciutto/ rozmarin/ parmezan. But then again, odata cu importarea in Romania, n-o sa mai fim o comunitate asa stransa de connaisseuri, care la un moment dat in viata lor s-au intragostit de Moleskine - Ioana, eu, Hemingway, Picasso, Apollinaire, Sartre...

Si pentru cine nu stie de ce bat campii - de la Waldeck si belshug. G'nite

vineri, 26 septembrie 2008

[george] Unde fugim din Bucuresti?... pentru o zi... cu masina...

Desi belsugul este, prin definitie, in multi si foarte multi, si dureaza mai multe zile, exista si belshuguri mai mici asa. Pentru un astfel de belsug cer eu acum sfaturi de la voi, in ideea de a face din acest blog si un loc cu ponturi (nu numai cu poante) despre unde, cand si cum...

Asadar
Se dau urmatoarele date:
- zi libera de week-end
- masina cu rezervorul plin

Se cere
- idee de unde anume sa te duci cu ea afara din Bucuresti, in asa fel incat sa te intorci in aceeasi zi. acolo sa bei / sa mananci ceva, sa vezi ceva dragutz si sa te recreezi timp de cateva ore.
- se cere in mod expres evitarea Vaii Prahovei - toata lumea a fost de cel putin 100 de ori, e aglomeratie la Ploiesti, preturi nesimtite etc etc...

Pana acum am incercat asa:

Targoviste - se ajunge relativ usor, daca o iei prin Chitila si nu prin Buftea cum am facut eu intr-o prima instanta (prin Buftea drumul e plin de gropi si ai senzatia ca mergi printr-un sat prapadit continuu - deci se merge incet. altfel e destul de pitoresc). Cum am fost vara, am gasit in Tragovsite terase dragute si fffff ieftine. Acum nu stiu cum e. Au un parc interesant. Poti vedea Curtea Domneasca (mie mi s-a parut cam prapadita si cam meschina asa, daca ma gandesc la cat de mareti erau domnitorii nostri in manualele de istorie). Mai pe un deal, manastirea Dealu. Cica frumoasa, n-am ajuns sa o vad. Altfel cocalari simpatici si dacii 1300 tunate (pe una dintre ele jur ca scria DORU).

Giurgiu - daca faci abstractie de o bucata de drum bombardata, soseaua pana acolo e numai buna sa-i dai talpa ca sa testezi performantele masinii (caz in care se recomanda in mod expres un antiradar). In Giurgiu n-am vazut nimic. Am baut in schimb o cafea ieftina si o apa minerala si mai ieftina la un bar din centru facut in jurul unui turn, monument istoric. In schimb, supermarketul de langa Teatrul Valah are niste cozonaci absolut geniiiaaliii. Bulgaresti, evident... Si biscuiti caramel pentru cafea. Si cam atat.

Ruse - orasul merita vazut. Spre deosebire de Giurgiu e plin de terase, de magazine de lux, de hypermarketuri, de ce vreti voi. Aia vorbesc romana si abia asteapta sa va ia banii. Si, n-o sa credeti, vi-i iau asa, mai cu bun simt, cu retinere, cu masura. Si dau ceva la schimb - servicii de calitate si marfuri mai ieftine decat la noi. Exista insa un foarte mare inconvenient care descalifica Ruse de la statutul de destinatie de week-end - taxa de pod. Vreo 30 RON dus, cam tot la fel la intors. Asa ca pierdeti cam tot ce ati economisit mancand la bulgari sau cumparand de la ei...

Cam asta e ce am incercat, intr-un fel sau altul, pana acum. Buzaul iese din discutie, ca il stiu mai bine decat pe buzunarul meu. Elimin si Ploiestiul, am tot trecut pe acolo si parca e un oras prea mare si aglomerat pentru o zi linistita si placuta de week-end.

Astep de la voi alte recomandari, utile pentru belshugarul amator

miercuri, 24 septembrie 2008

[mazilique] Belshug de bere

Maine, in Piata Revolutiei, incepe German Fest (a patra editie). Adica ceva ce se vrea a fi un fel de Oktoberfest de la Munchen, doar ca la Bucuresti.

Zic si eu pentru pasionatii de bere ;)

In alta ordine de idei, se prefigureaza un belshug party la inceputul saptamanii viitoare, prilej de centralizat idei pentru urmatorul trip. I'll keep you posted.

duminică, 21 septembrie 2008

[dalba] La masa cavalerilor

Pana va decideti voi care este urmatoarea destinatie, va spun ca am descoperit un restaurant foarte dragut...poate-l stiti deja, poate nu...eu va spun ca mi-a placut tare mult. Se mananca bine, se mananca cu mana si din belshug (mult belshug - vezi foto). Daca vreti putem sa mergem intr-o seara (infometati fiind).

E atmosfera medievala, cu caveleri (stiu, e utopic spus) si domnisoare, cu vin bun, cu meniuri care te imbie... Acum, spuneti si voi ..."Pentru My Lady cu drag" , "Ospatul din ajunul bataliei" sau "La panda am stat, caprioare am vanat" ...va lasa indiferenti?

vineri, 19 septembrie 2008

[ceausescu] Quo vadis, Belshug Team?

Sub auspiciile acestui titlu usor eretic (da, am zis "eretic", nu "erotic", nu mai chicotiti atat) si pentru ca eu cred ca odata cu povestea trollerului s-a cam epuizat subiectul Cozia, propun sa trecem dincoace de plebiscit si sa deschidem un sondaj atat cu privire la urmatoarea destinatie, cat si cu privire la weekendul in care ar trebui sa se intample - ca am inteles ca zanele nu prea sunt disponibile in weekendul cu ziua mea si aia nu mai e Belshug trip fara zane si malitiozitatile lor (desi, din cate am inteles, Mazi le poate tine destul de bine locul >:) ). Dupa cum am promis, indiferent de destinatie si weekend ales (bine, cu o eroare de +/- un weekend), the drink is on me! :)

Deci, asadar si prin urmare, va invit sa propuneti si sa votati destinatii si perioade de deplasare in comment-urile acestui post.

PS: Va rog, evitati sa fiti off-topic, adica fie propuneti, fie votati, ca sa ne fie mai usor de contabilizat! :)
PPS: Zanelor, tot eu va voi invata ca puteti sa si votati/propuneti, dar sa si aruncati replici acide in acelasi comment, si astfel nu veti fi offtopic. :)

miercuri, 17 septembrie 2008

[silvi]: Capitolul X: In care se dezvaluie adevarul despre troller

Da, recunosc, imi place trollerul si-mi pare rau ca am ras si am glumit pe seama lui. Trollerul e bun, minunat chiar si nu, n-am innebunit. De ce ar trebui sa va placa si voua trollerul si sa nu mai radeti niciodata de el? Pentru ca:

1. Trollerul e inocent - el a crezut ca merge la Paris pana in ultima clipa.
2. Trollerul are simtul umorului - credeti ca, daca nu era asa spiritual, ar fi acceptat atatea ironii pe seama lui?
3. Trollerul e activ - a alunecat ca o saniuta peste parleazuri.
4. Trollerul nu se supara - a fost scapat de2 ori la rand, deschis fiind, peste un musuroi de gandaci. Cine nu s-ar fi suparat in aceste conditii?
5. Trollerul e celebru - toata lumea vorbeste despre el.
6. Trollerul e comic - nu-i asa ca reuseste mereu, sa va scoata un zambet?
7. Trollerul se asorteaza cu poseta!- hellooo...daca nu ma credeti, ce spuneti de imaginea de mai sus?

Lista poate continua asa la nesfarsit. Cred insa, ca v-am convins. Tot ce imi doresc pentru viitoarele calatorii, este ca trollerul sa vina iar cu noi.

Va pup acum. Noapte buna!

marți, 16 septembrie 2008

[ceausescu] Drive test cu... Belshug Team

Pentru mine, totul a inceput cand NU am reusit sa particip la precedentul belshug trip, cel luxos, din Delta. Stiam ca o sa imi para rau, dar, dupa ce s-au intors, mi-am dat seama ca evaluasem gresit: ma ofticam la culme. Am refuzat sa ma uit la poze, faceam stanga-mprejur cand incepeau povesti din Delta, ocoleam grupurile de mai mult de doi belshugari (desi, inainte de asta, pe multi ii socoteam mai mult decat colegi), de teama sa nu prind iarasi vreo referinta la excursia in Delta. Da, m-am ofticat foarte rau ca nu am mers (Dalba, Silvi puteti sa chicotiti implinite:) ). Daaaar...

Apoi am fost invitat pentru un drive-test cu Belshug Team la Cozia, in weekendul ce trecu. Restul e istorie si imi permit sa enumar cateva dintre momentele relevante ale excursiei, chiar daca unele au fost deja punctate in posturile precedente: micii de la Dedulesti, pierderea Muse-mobilului la intrarea in Valcea (cred ca Mazi a gasit Kauflandul dupa mirosul de multa bere), concertul Timpuri Noi Unplugged featuring Doru, Adi aka Zmeul Zmeilor & myself din parcarea Kaufland, cu participarile extraordinare ale Silvianei si Florentinei pe post de alergatoare-de-Zuza, calatoria nu-spun-cui cu trollerul prin iarba, peste parleazuri si peste puntea de lemn, concertul, parul Cristinei, inelul, dormitul in casa Ralucai (realizat instant, imediat dupa ce Doru a terminat de spus "Ceausescu, stai jos!"), urcatul pe munte (unii pe jos, eu si Dalba cu Qashqai-ul Codrutei, George, Mazi, Dragos, Zuza si inca cineva - nu mai stiu cine - cu SsangYong-ul), jocul cu Ioana pe post de evil, insidious ninja-killer. Poate mi-au scapat unele intamplari, unele din cauza de absenta din catararea pe munte, altele din cauza de prea mult Becks, Buborg (sau Cuborg?!), Jack, visinata!

Eu vreau sa sar direct la concluziile drive-testului. Cum este Belshug Team? In aceasta calatorie, eu am testat o versiune dotata cu 16 suflete-putere, a lean mean fun machine, cu dotari de top, cum ar fi cutie de viteze in 6 trepte fara marsarier, mp3 player model Doru-cu-chitara, tractiune integrala tip Andreea, GPS seria Alin, si cu Raluca (de data asta) pe post de pilot (the Stig, pentru cunoscatori).

Daca am ajuns protagonist in cele doua filmulete, plus colajul de fotografii, a fost pentru ca Belshug Team m-a facut sa simt ca pot sa trec peste niste inhibitii peste care altfel nu as fi trecut fara sa am un zambet stanjenit a doua zi dimineata. Asa ca simtiti-va responsabili, voi ati creat monstrul! :) And there's no turning back, decat daca nu ma mai luati cu voi.

Azi, la tigara, vorbeam cu Mazi despre cand am putea sa mergem din nou in excursie. "De ce sa nu mergem in weekendul de dupa 16 octombrie (cand se intampla stim-noi-ce)?", a zis ea. "Nu prea pot, sambata, pe 18, e ziua mea", am zis eu. "Pai si ce, nu suntem buni sa ti-o petreci cu noi?", a zambit Mazi spre mine. Am stat si m-am gandit toata ziua la intrebarea asta, iar raspunsul corect este "Sunteti perfecti!". Ce ziceti?

[ioana] Anonima de sâmbătă

Recunosc. Sunt fan Melania Lupu. Înainte să fi apucat să văd vreun episod din Murder, She Wrote, m-am amuzat cu această bătrânică simpatică (asta pe vremea când citeam o carte pe zi şi mâncam un borcan de dulceaţă pe zi, adică în tinereţe). Îmi place personajul născocit de Rodica Ojog Braşoveanu pentru că:
- are un motan impertinent
- pare să aibă nevoie de o bonă, dar de fapt are o mai mare ascuţime a minţii decât toţi poliţiştii la un loc
- e mare amatoare de fondante şi prăjituri sofisticate; i-ar fi plăcut tortul mamei Ralucăi şi poate ar fi ras şi o pungă de „bulgari” cu 7 E-uri

Mi-am adus aminte de ea pentru că, după jocul de la Cozia (btw, Gu, de ce se cheama „Killers in the village”, şi nu „Killers in the city”, dacă „oraşul doarme”?), lumea vorbeşte despre „ingenuitatea mea diabolică”. În doar câteva minute am devenit un „killer profesionist ascuns sub aparenţa celei mai ingenue şi cuminţi prezenţe din grup”. Ceauşescu se lipeşte de perete când trec pe lângă el pe scări şi remarcă ce întuneric e la noi pe hol, iar pe Mazi am uimit-o aşa de tare că va vorbi despre mine în somn.

E atât de generală noua impresie, încât ar fi inutil să spun de o mie de ori că am avut, pur şi simplu, noroc la cărţi şi că s-a nimerit să fiu K la şase jocuri din zece. Aşa că o să vă spun - pe scurt, ca să reuşească şi Doru să citească până la capăt - care a fost mobilul crimelor:
- cetăţeanul foarte onest Mazi – pentru că era atât de înduioşător de sinceră, încât, dacă la tura următoare am fi fost amândouă K, s-ar fi suit pe scaun şi ar fi mărturisit asta
- cetăţeanul onest Alin – pentru că vedea umbrele ceva de speriat...era suficient să mi se mişte un fir de păr din breton şi el vedea umbra
- cetăţeanul la fel de onest George – pentru că ştiam că, de fapt, vrea să fie narator şi să ne pună pe toţi să dezbatem în 2 minute fix, ca la seminariile de la Filosofie
- cetăţeanul mai puţin onest Doru – pentru că era chitit să distrugă monstruoasa coaliţie a fetelor de la HR, iar eu eram întotdeauna în echipă cu un flagel (Flori) sau altul (Gu)
- cetăţeanul şi mai puţin onest Irinel – pentru că este un fel de maior Cristescu; singura diferenţă faţă de literatură este că în realitate maiorul Cristescu n-a avut niciodată coşmaruri din cauza Melaniei Lupu, ci mai degrabă invers :)

luni, 15 septembrie 2008

[the Belshug team] cele o mie de fetze ale lui Ceausescu

Si cu asta cred ca putem incheia subiectul (ca bine zis overrated :)) si sa trecem la chestii mai interesante, cum ar fi belshugul cozian, the supreme killer si se mai stiu ei :p

[irinel] Killer: Cetatenii onesti Doru si Irinel au murit

Pentru ca, din motive foarte obiective, n-am reusit sa ajung la munte de vineri seara, ca toti ceilalti, am ajuns sambata la amiaza, direct la Cozia la cabană. (Multumesc, George, sa stii ca n-am uitat ca ti-s dator).

Asa ca, se povesteste, am ratat cele mai palpitante momente ale excursiei, despre care mi s-a amintit continuu: „schimbatul” berilor in mers pe autostrada, micii mari, viteza lui Ceausescu, uitatul cheilor Ralucai, trollerul Alinei, lipsa de curent, o parte dintre cântări, narghileaua, dormitul rustic, urcatul pe munte „pe picioare”...(Pentru detalii vezi postarile de deasupra si de sub) Deh, cand am ajuns eu o parte dintre colegi erau deja osteniti dupa toate greutatile celor 24 de ore de cand plecasera din Bucuresti. Veti vedea, nu indeajuns de osteniti.

Dupa ce am facut o tura scurta pana-n varful muntelui, impreuna cu Alin, Codruta si fiica ei, dupa ce am baut si vreo cateva beri, m-am lasat atras de Bogdan intr-un joc de societate mârsav care a scos la iveala raul din noi :) - Killer!

Monstruoasa coalitie a fetelor de la HR, calculele Codrutei, ingenuitatea diabolica a Ioanei, atentia lui George, probabilitatile Alinei, soliditatea cuplului Sorana-Mario, tacerea lui Alin, sinceritatea Ralucai si a Cristinei Mazilu, toate s-au adunat impotriva celor doi din coltul mesei: Doru si povestitoru’. Degeaba a incercat Doru sa explice ca nu sunt atat de rau pe cat incercau fetele de la HR sa explice, degeaba am venit cu argumente solide ca Ioana este killer tot timpul, degeaba a aratat Bogdan într-o tura cum se manipuleaza corect... rolurile noastre erau clare, doar ca uneori inversate: fie muream "cetateni onesti", fie la vot (asa-zis) democratic. Am incercat toate variantele, am tacut, am fost vehementi, am ras, ne-am gandit chiar sa ne si ascundem, singurele sanse le-am avut atunci cand am primit carti bune. Adica de criminali! Poate cineva sa explice, vorba lui Doru, "Dar de ce noi!?"?

PS: Îmi dau seama ca cine nu stie juca Killer n-o sa inteleaga prea mult din aceasta postare, insa avand in vedere ca cititorii suntem tot de-ai nostri, imi permit. Cine vrea regulile, sa apeleze cu incredere la Bogdan. E clar ca Ceausescu a fost vedeta excursiei, priviti de cate ori i se pomeneste numele!

PS2: Asteptam ca Ioana aka The Ultimate Supreme Killer sa elucideze misterele si sa ne spuna varianta ei!

duminică, 14 septembrie 2008

sâmbătă, 13 septembrie 2008

[george] Radacinesti - a doua oprire

Dupa micii de dimensiuni cabaline si cu iz canin purceseram spre Ramnicu Valcea. Cum era de asteptat, la intrarea in oras am pierdut-o pe Mazi. Noi am luat-o pe scurtatura, ea nu stiu pe unde a luat-o. Cu toate astea, ea a ajuns prima la Kaufland sa faca alimentarea cu bere. restul gastii a ajuns la resedinta Ralucai, dar cam fara rost pentru ca ea uitase pur si simplu cheile la Bucuresti.

Intr-un final, blindati cu bere, apa minerala (la ce ne-o trebui?!) si materii prime pentru sandvisuri luate de la hypermarket, ne-am urnit spre Radacinesti, locul unde urma sa inoptam.
Eu, in Ssang Yong-ul de teren, am ajuns cu bine, ceilalti mai greu, care mirosind a ambreiaj incins, care cu mici sincope pe traseu.

Aici a inceput distractia. Dupa ce am parcat masinile a trebuit sa parcurgem vreo 400 metri pe o poteca peste cateva mici dealuri, prin livezile satenilor. Pe intuneric. Pentru unii, intunericul a fost neplacut, pentru altii providential. Nu cred ca Dalba, de exemplu, ar fi vrut sa o vedem si sa ne-o amintim de acum incolo cum tragea ea trollerul prin lastaris si peste parleazuri.

Ajunsi la resedinta de la tara a Ralucai, epuizati (chiar asa, cum D-zeu or sa urce astia 6 ore, maine, pana la Cozia, cand au obosit dupa 400 de metri!?) ne-am dedat, evident, la belshug. Multumim pe aceasta cale mamei si unchiului Ralucai pentru masa copioasa (fripturi la gratar, evident).

Acum Doru si Bogdan Ceausesu canta, prin urmare va explicati de ce eu stau si scriu pe blog.
Daca nu o sa mai apara nimic, nu e pt ca nu ne distram, ci pt ca nu mai am baterie, iar o pana de curent care tine de cand am venit, ma impidica sa-mi incarc telefonul.

... Doru si Bogdan canta in continuare "Perfect", in ciuda ploii care a inceput...

vineri, 12 septembrie 2008

[George] Dedulesti - prima oprire

Dupa ce Bogdan ne-a dat rusine tuturor pe autostrada si dupa cateva incercari nereusite de a transborda beri dintr-o masina in alta, la 100 km/h, ne-am oprit la Dedulesti.
Alin sustine ca aici micii sunt cat... Intr-adevar, sunt f mari si au un miros corespunzator. Inca studiem daca ceata de caini de langa popas e crescuta pt paza sau in alte scopuri.

later edit: Ajuns acasa, dupa alte numeroase peripetii pe care o sa le cititi in curand aici, m-am pus pe descarcat poze. Pe primele le aveti aici. Scuzati calitatea lor, dar imi tremura mana pentru ca eram la primul meu live blogging. Oricum, nu calitatea lor e importanta, ci ceea ce exprima. Si, mai ales, introduc un nou personaj: Ceausescu!


... şi micii de dimensiunile amintite mai sus:

joi, 11 septembrie 2008

[mazi] Panica

Eu deja intru in panica pentru ca nu stiu ce urmeaza dupa Cozia.
Deci ce faceeeem?

marți, 9 septembrie 2008

[raluca] Cozia - The Final Countdown to Belshug

Dragii mei belshugari, revin cu informatii pretioase despre traseul minunat care incepe vineri dupa-masa. Dupa ce am plecat din agentie pe la 22.30, plina de prospetime am ajuns acasa si l-am bagat putin pe Alin intr-un brainstorming despre cum sa facem traseul astfel incat sa ma ridic macar la nivelul Alinei, stapana organizatorilor de excursii cu clasa.

Prin urmare, a iesit un plan pe cat de complex (o sa vedeti cat o sa ne miscam dintr-un loc in altul), pe atat de multpreaminunat (planul, desigur, restul vom vedea la locul faptei).

Sa incep cu inceputul. Am pus numele tuturor pe hartie si mi-au dat 13 la numar, fara Codruta pe care o astept maine (adica azi) cu un raspuns. Iata-ne, intr-o ordine dezordonata: Raluca, Alin, Alina, Silviana, Adi, Bogdan, Doru, Mazi, Flori, Cristina-Marta, Sorana, Ioana si George.
Sunt de acord cu Bogdan si George sa plecam vineri pe la 3, ca sa avem cat de cat o sansa sa ajungem pe lumina la mine la tara (satul Radacinesti, comuna Badesti - probabil n-a auzit nimeni).

Avem pana acum 4 masini: Bogdan, Mazi, Doru si George.

Dupa o convorbire cu ma mère, a reiesit astfel: plecam din Bucuresti, cel mult ne oprim la Dedulesti putin (Bogdan tine sa mancam niste mici acolo), apoi o tinem intins pana la tara. Acolo, dupa cele promise, ma mère ne va astepta deja cu gratarul incins si salata. Vom manca in voie si, pt cine vrea sa doarma, exista la dispozitie 4 camere si multe plapumi si saci de dormit care vor tine loc de pat :). Pentru senzatii tari, exista chiar si un fanar in care se poate dormi fara griji, a fost incercat deja :)))).

Sambata dimineata plecam sa cucerim reduta. Pornim cu toate masinile de la mine si mergem la Turnu. Acolo este manastire mare, deci cred ca cei care nu vor sa urce cu masinile lor pana sus le pot lasa acolo pana la coborare.

La Turnu incep traseele si pe unul dintre ele vom merge si noi :). Cei care vor urca pe drumul forestier cu masina se vor intoarce apoi putin, dupa ce ne lasa pe noi si, impreuna cu un ghid (ma mère sau unchiul meu) vor ajunge pe drumul forestier. Dupa cum scrie aici, sunt 15 km de drum forestier, asadar va lua sub o ora. Cine ajunge primul isi alege camera (cu exceptia lui George, dupa cum am spus, care are deja cea mai tare camera, din oficiu).

La intoarcere procedam la fel: cine vrea sa coboare pe traseu o va face (eu si Alin, de exemplu), cine vrea cu masina urca in masina. Odata ajunsi jos, acestia din urma vor merge inapoi la Turnu, sa recupereze masinile lasate acolo, dupa care ne vor pescui pe noi, cei care coboram pe jos. La intoarcere, traseul ajunge in Caciulata, nu in Turnu :).

Pana atunci insa hai sa ne hotaram ce si cat cumparam. Cum nu a mai ramas decat o zi si ceva, trebuie sa ne hotaram azi ce vrem :). Bagati aici si vedem cum impartim bogatia.

Cine urca pe traseu ar trebui sa aiba incaltaminte adecvata, adica nu sandale, papuci, pantofi etc. Recomandati, ca sa nu ne luxam glezne si altele de genul asta, sunt bocancii. In extremis pot fi luati si "adidasi", insa vor aluneca destul de mult (prima data cand am urcat pe Cozia - in clasa a 9-a - eram in adidasi si nu am patit nimic :) ). Daca aveti si cate o pelerina de ploaie, cu atat mai bine. E bine sa fim prevazatori :). Nu uitati ca la munte e frig seara, deci luati-va si ceva gros de imbracat, oricum le cara masinile.

It will be so much fun!!!

[the Belshug Team] Belshugul s-a nascut in Moldova

Mai exact la "doamna-mama-lu-mazi" acasa, unde in weekendul trecut s-a descoperit ca rosiile nu cresc la Mega Image, ci in gradina. Si au un gust care nu e o combinatie intre cauciuc si carton.

In plus, in gradina fermecata s-a mai gasit o galetusa de zmeura aromata.
Probabil ca ar fi si cateva poze doveditoare, insa nu suntem siguri daca mazi nu le-a mancat si pe alea.

In schimb, cine a fost cuminte, ar putea primi o bezea adusa din locul imbelshugat. Nu sunt crescute in gradina, ci la o cofetarie din apropiere. Equally yummy.

vineri, 5 septembrie 2008

[the Belshug team] Crazy little thing called blog

In urma unui scurt dar eficient brainstorming, Raluca & Mazi au ajuns la concluzia ca poate minunatul nostru blog, la doar zece zile de la nastere, este gata pentru o noua platforma. Adica .ro sau .com. Mai permisiva, mai creativa, mai devreme acasa.

Astfel, belshugarii de pe coloana din dreapta - si toti care arunca un ochi pe aici - sunt rugati pe acesta cale sa lase in comment box variante de nume care ar putea fi potrivite pentru this magical, magical place. De asemenea, feel free to drop in new ideas, pareri si sugestii despre ce ar trebui sa se mai intample la noi in ograda.

Deadline-ul este joi seara, urmand ca vineri sa avem o "sedinta". Nu va fie frica, e cu bere ;)

P.S. - intre timp, abordati-o pe "tartora" blogului, sa va povesteasca ce trafic neasteptat a inregistrat belshugul nostru de pana acum :)

[raluca] Cu masina pe drum forestier sau cu picioarele proprii pe traseu?

Mai e putin, mai e un strop... pana la Cozia!!!

In acest moment, avem rezervate 4 camere (2 camere de cate 2 persoane - una e pt Ioana&George, no offence, dar George trebuie sa aiba intotdeauna cea mai buna/mare/interesanta/luminoasa etc. camera - o camera de 4 locuri si una de 6 locuri). Prin urmare, grupati-va dupa preferinte :)))).

Propun ca plecarea sa se intample vineri dupa-masa (pe la 4, de exemplu), ajungem la Valcea pe la 7, mancam pe undeva, apoi, in 45 minute, ajungem la mine la tara, unde putem continua sa mancam :)))))))))). Sambata dimineata vedem Cozia din curte, mancam iar si plecam spre destinatia finala. Aici intervine o alegere: cei care vor sa faca traseu si cei care vor sa mearga cu masina/bicicleta pana sus, pe drumul forestier. Eu zic sa dea reply fiecare cu ce vrea sa faca, astfel incat sa ma gandesc si eu la un traseu. Cei care opteaza pt urcatul cu piciorul (va reamintesc, vreo 5 ore) vor (vom) pleca de la Turnu, un loc minunat, unde e un schit foarte frumos, suim la manastirea Stanisoara, iar un loc foarte frumos, si apoi ajungem sus. Nu va faceti griji pt ghidul de pe traseu, suntem pe maini bune :).

Asadar, urnele sunt deschise. Reconfirmati ca veniti si votati :).

p.s. Mazi, Ioana, ne bagam iar la cumparaturi? :)
p.s.2 orice sugestie de traseu, mancare, masini etc. e binevenita

joi, 4 septembrie 2008

[the Belshug team] Countdown Cozia - AMR 7 zile

Declar oficial deschisa numaratoarea inversa pentru urmatoarea aventura - Cozia, 12-14 septembrie 2008. Yupee hurrey!

Propun sa va treceti cu totii ideile, sugestiile si intrebarile in comment box si sa supunem dezbaterii.

De exemplu: mai cumparam mancare si alcooale? Ne lasam in voia sortii si a cabanierilor sau ne faurim singuri destinul (adica umplem portbagajele)? :)

[mazi] Din seria "daca doriti sa revedeti"

Pentru cine duce dorul serii dansante din Delta, aflati ca Nana, interpretul german de origine ghaneză este capul de afiş al Festivalului Văii Gurghiului. Care v-a venit cheful, comuna Ibanesti din judeţul Mureş e destinatia pentru weekend :))) *

*(mazi se tavaleste pe jos de ras)




NANA - He's comin'
Asculta mai multe audio Muzica »

miercuri, 3 septembrie 2008

[ioana] povestea promisă despre dezamăgiri

Pe Marcel l-aţi cunoscut deja. Iar din comentariile post-ului am aflat că sunt moral îndatorată să vă povestesc despre i-oana. Adică despre Marcel înainte de operaţia de schimbare de sex.

Pe i-oana o iei cu tine în vacanţă în speranţa că, acolo unde indicatoarele cu caractere chirilice îţi vor îmbârliga neuronii, ea te va lumina. Că acolo unde bulgarii nu vorbesc română (destul de puţine locuri pe litoral), ea te va ajuta.

Am avut încredere în ea. M-a păcălit cu vocea ei de profesoară care atunci când spune „Vi-raţi-u-şor-la-dreap-ta” pare să vorbească unei clase de elevi neştiutori. Dar i-oana are multe lacune.

De exemplu, nu ştie sensuri unice, aşa că la graniţă te face de râs şi îţi arată drumuri pe care ai un semn „Acces interzis” atât de mare, încât e vizibil şi din România, şi din Bulgaria. În plus, i-oana are cu totul alte păreri în privinţa ieşirii dintr-un oraş spre un alt oraş decât autorităţile locale care au montat indicatoare prin urbe: în timp ce şeriful din Silistra te îndrumă s-o iei la dreapta pentru a ajunge la Dobrich, i-oana te pune să mergi înainte u-nu-vir-gu-lă-u-nu-ki-lo-me-tri. Altminteri, se supără şi începe să reconfigureze traseul suficient de mult timp cât să cobori din maşină şi să întrebi un taximetrist pe unde s-o iei.

Şi dacă cele de mai sus n-au fost de ajuns, i-oana o mai dă în bară o dată, într-un oraş de peste 100.000 de locuitori, unde ar fi trebuit să avem maşini zburătoare pentru a urma ruta indicată de ea.

Nu-i de mirare că i-oana a trăit vreo şase ore, după care doctorul Cătălin a transformat-o în Marcel, undeva în Nessebar, în drum spre plajă. De la Marcel ştiam la ce să ne aşteptăm. Dacă ne punea s-o luăm la dreapta, făceam stânga. Dacă ne soma să ne întoarcem, mergeam înainte liniştiţi. Deşi spunea numai prostii, Marcel a fost un ghid mai bun pentru că nu ne-a spălat creierii nouă, celor din yaris (aka beleaua portocalie), aşa cum făcuse i-oana. Smartul tunat cu Muse poate depune mărturie.

luni, 1 septembrie 2008

[raluca] Cum sa ajungi de la Mega Image la Vama Veche si inapoi intr-o singura seara

Se ia una bucata intentie de a face mancare, complet inopinat.
Intentia se amesteca bine cu ceva retete din revista preferata, Good Food - varianta englezeasca :)))))).
Se constata ca e nevoie de ingrediente mai ciudate, gen lapte de cocos.
Se face planul de mers in Mega Image.

Desfasurator:
Duminica, 31 august
ora 17.35 - Alin se uita pe net si zice ca la Mega Image inchide la 18.30
ora 18.05 - ajungem la Mega Image (din Ghencea in 1 Mai, cu micul monstru) si e inchis; Alin zice ca e posibil sa nu fi vazut bine pe net
ora 18.10 - nedumeriti de unde sa luam ingredientele minune, cu intentia deja compromisa de a face mancare
ora 18.15 - in continuare pe trotuarul din fata Mega Image, decidem ca nu mai facem mancare, insa trebuie sa mancam undeva
ora 18.15 (bis) - tot inopinat propun sa mergem undeva (sic!), insa nu sa ne plimbam prin Moghioros (chiar, cum se scrie?), ca m-am saturat de parcul ala, ci in alta parte
ora 18.15 (bis 2) - tot eu, inopinat in continuare: de ce sa nu iesim din Bucuresti? de exemplu, de ce nu am merge la Vama Veche?
ora 18.16 (dupa toate probabilitatile) - lui Alin ii cade fata, zice ca e mishto pe-afara din Bucuresti, dar totusi, pana la Vama si inapoi ar fi vreo 8 ore si e deja tarziu
ora 18.16 (in continuare) - insist ca ar fi super sa mancam in noaptea aia peste in Vama, mai ales ca nu ne-am gandit deloc sa facem asta
ora 18.16 (tot in continuare) - Alin insista ca e prea departe si e prea tarziu
ora 18.17 (dupa probabilitatile mele) - de parere ca nimic nu e prea departe si nici prea tarziu, exclam "Dar scriu pe blog!" si intru hotarata in micul monstru, avand in minte sa ma dau jos abia la Vama
ora 18.18 - intr-un final (dupa cel mult un minut), Alin este si el de acord ca nimic nu e prea departe si nici prea tarziu si plecam spre Vama, cu un zambet pana la urechi
ora 18.40 - iesim din Bucuresti, in continuare cu zambetul pana la urechi; pe drum o sun pe Mazi sa-i spun ce se pregateste
ora 22.00 - era sa dam peste un caine in 2 Mai
ora 22.05 - ajunsi in Vama, frig de ingheata pietrele; eu si Alin in tricou (fiecare cate unul :) ), ca doar plecaseram la Mega Image
ora 22.15 - cina la "La Frontiera"; am decis sa nu mai mancam peste, ni s-a parut cam dubios; congelat pe terasa
ora 22.45 - mers pe malul marii, bagat cateva degete in apa; apa calda, ne-a parut rau ca nu facem baie, dar ne-am fi congelat iremediabil
ora 23.05 - plecat din Vama, unde nu am mai fost de 3 ani, si pe care ma bucur ca nu am vazut-o nici acum, din cauza intunericului
ora 23.10 - era sa dam peste un alt caine in 2 Mai

Luni, 1 septembrie
ora 00.15 - de la Constanta, sunat si trezit din somn Doru, pt ca e deja ziua lui si nu are decat sa se supere ca-i spun La Multi Ani! (mi-a zis ca nu s-a suparat)
ora 03.45 - din nou in Bucuresti, rupti de oboseala, dar tot cu zambetul pana la urechi
ora 03.55 - Alin gaseste puterea sa mai dea niste comenzi pe Tribes, in timp ce eu ma lupt cu niste comenzi pe http://www.laredoute.fr/ pt Alina (lasate in suspensie de la pranz si nefinalizate nici pana in acest moment)
ora 04.30 - adorm repede, gandind ca asta nu a fost deloc un mod nasol de a incepe toamna
ora 09.50 - ajunsa incredibil de repede la job, totul mi se pare mai frumos; am ochii rosii, ma dor, insa a fost o zi/noapte frumoasa

Ceea ce va doresc si voua! :)