sâmbătă, 28 februarie 2009

[mazilique] Caut sofer

Oare sa incep postul cu o introducere lunga si plictisitoare, in care povestesc cum eu la ora 14.00 am plecat de la birou, m-am dus sa ridic niste poze din Romana, m-am intors acasa pentru ca imi uitasem rochia minunata, la ora 15.00 eram la Obor si la 15.30 trecusem de Afumati, sa o mai taraganez un pic si sa va descriu legaturile cu ceapa rosie de apa pe care le vindeau omuletzii in strada, undeva dupa Buzau, sa cresc suspansul amintind de faptul ca nu-mi merge un far la masina si ca din cand in cand mi se aprinde un martor in bord (chiar daca aceste aspecte n-au nici o importanta)?

Sau sa trec direct la subiect?

Well, tineti minte cand am castigat procesul cu politia? Iata ca din nou mi s-a ridicat o minge la fileu, pentru ca mi-au suspendat permisul 30 de zile. Cu marlanie si nesimtzire, in baza unui amanunt tehnic, in care teoria nu avea nicio treaba cu practica.

Dar, revenind la chestiile importante, pentru ca nu am chef de inca un proces, mai ales de unul care s-ar desfasura la Focsani, soferul pe care-l caut trebuie sa fie inalt, atletic, sa citeasca New York Times si FT, dupa care sa-mi faca un rezumat, sa fie in stare sa monteze mobila de la Ikea (but c'mon, cine nu poate?!) si sa poata taia foarte marunt patrunjel, ca sa-mi faca tabouleh.

P.S. - Yo' loosers, daca tot vroiati sa ma ardeti pentru ceva, sa stiti ca in afara localitatii mergeam cu 170km/h. Nu mai mult, ca mi-s tocite cauciucurile pe spate.

joi, 26 februarie 2009

[mazilique] Revenind la bunele obiceiuri

Tarta de ciocolată cu portocale, cardamon si migdale, de la Violeta's Vintage Kitchen, ofc :)
Ar fi fost si o placinta cu somon langa o salata verde cu pere, avocado, rodii, seminte si parmezan, da' cine a mai avut timp de poze cand toata ziua am fantazat din scaunul de birou cu gandul la meniul de pe site.

miercuri, 25 februarie 2009

[the belshug team] Cica sa ne votati

Ne-am trezit pe lista de nominalizati la RoBlogFest. Noua probabil ca nu ne-ar fi trecut prin cap sa ne punem pe lista, dar daca cineva s-a gandit sa ne incrie, propunem atunci sa ne si voteze.

Asa ca, miscati mouse-ul mai la dreapta si click pe butonul din capul coloanei. Dupa aia nu uitati sa va faceti cont, ca doar asa se pune ca n-ati votat. Remember - in caz de castigam, facem belshug ;)

P.S. - KFC sponsorizeaza categoria de blog colectiv, cea la care suntem noi nominalizati, alaturi de alti 146 de candidati. Deci Belshug cu aripioare picante :))

[mazilique] Clatitele perfecte

Vad ca nu prea m-am inteles cu voi la poll. 15 ati votat ca pentru a face 40 de clatite trebuie folosite 4 oua, iar restul de 14 care am votat 10 oua am fost invinsi. (cei care au avut alta optiune deja nu mai conteaza :))

Ca sa clarificam lucrurile, un matematician englez a gasit formula perfecta a clatitelor:

100 - [10L - 7F + C(k - C) + T(m - T)]/(S - E)

Adica "L" inseamna numarul numarul cocoloaselor din compozitie, iar litera "C" este consistenţa acesteia, "F" reprezinta numarul miscarilor de amestecare a compozitiei, "k" este consistenta ideala, iar "T" este egal cu temperatura tigaii, care este data de litera "m", "S" reprezentand intervalul de timp petrecut de compozitie in aer liber inainte de a fi pusa în tigaie, iar "E" este timpul petrecut de clatita preparata inainte de a fi mancata. Cu cat scorul obţinut este mai apropiat de 100, cu atat clatitele sunt mai bune.

Clar, nu? Doh :)) Puteti aprofunda aici

In alta ordine de idei, Good Food vine in sprijinul teoriei mele cu 10 oua, in retzeta de Perfect Pancakes (ati retinut, da? P-e-r-f-e-c-t). Unde spune ca, pentru 8 clatite se folosesc 2 oua. Potrivit regulii de 3 simpla invatzata in primara si uitata in generala (si in general...), rezulta ca:

2 ........ 8
x ........ 40

X = (40*2) / 8 ==> X = 10
pam pam

marți, 24 februarie 2009

[mazilique] Look what a pretty cookie

Chocolate chip cookie, non the less, donata de un coleg care nu ma mai suporta tanguindu-ma "Mi-e foameeeee", de dimineata pana seara. Caci seara am ajuns la VVK, unde s-a intamplat o supa crema linte roşie cu boia dulce, menta, coriandru si ienibahar. Mmm, so yummy. No pics though, am papat tot :P Si Robert la fel, doar ca supa de ciuperci :)

[george] Unii mai belşugari decât noi…

Sursa foto http://poraquiporalla.com/

Şoferul autobuzului (cel mai mare autobuz din lume) care te ia de la avion a fost cândva bancher în Colorado şi, după o escapadă în Guatemala, a ajuns aici. Grădinarul care cultivă roşii sub lămpile cu ultraviolete e un lingvist absolvent de Harvard. Doi biologi, trecuţi de 45 de ani, dau câte un concert rock pe acoperişul barăcii, în faţa unei asistenţe inexistente, de fiecare dată când descoperă o specie nouă. Mai întâlneşti un descendent al familiei regale maiaşe sau un individ care are tot timpul pregătit un rucsac de 20 de kg cu un kit complet de supravieţuire.

Nu, nu e la ospiciu, e în Antarctica. Pe toţi aceştia şi pe mulţi alţii îi puteţi vedea în documentarul lui Werner Herzog, Encounters at the End of the World (nominalizat la Oscar anul acesta).



Nebunia care i-a adus aici e aceeaşi care, pe vremuri, i-a făcut pe unii să caute, peste Atlantic, „Indiile de vest”, pe alţii să facă pentru prima dată înconjurul lumii sau să urce pe cel mai înalt vârf de munte. Azi, într-o lume scanată de sateliţi, explorată şi exploatată pe fiecare cmp, unde măsura curajului a ajuns să fie Guiness Book, cei măcinaţi de nevoia de aventură şi de dorinţa de a descoperi locuri şi vietăţi nevăzute de nimeni până acum şi-au dat întâlnire la marginea hărţii, în singurul loc unde le-a mai rămas ceva de nou de găsit.

Ok, e o aventură extremă, la care noi, belşugarii, oameni obişnuiţi, cu job-uri, familii (unii), viitori părinţi, nici n-am îndrăzni să visăm pentru mai mult de câteva secunde, între un film la televizor şi o carte citită sau un joc pe calculator. N-aş fi scris nimic despre film, dacă un link peste care am dat întâmplător în această dimineaţă nu m-ar fi făcut să înţeleg că aventura este mult mai la îndemână.

E povestea unei familii de origine română, el arhitect, ea desenatoare, cu 3 copii ( de 7 ani şi jumătate, 4 ani şi jumătate şi, respectiv, un an şi două luni) care într-o dimineaţă s-au urcat într-un camper şi… au plecat în jurul lumii.

Aşa-i că vă pare o nebunie fără sorţi de izbândă?! Aflaţi că au plecat în călătorie în ianuarie 2007, iar acum sunt în Ţara de foc (da, aia unde ajunsese şi echipajul din „Toate pânzele sus”). Întreaga poveste, fascinantă, o găsiţi aici (cred că ar trebui să fie lectura obligatorie pentru fiecare belşugar). O să fiţi mai miraţi dacă o sa aflaţi că bugetul previzionat la plecare, pentru o lună, era de 2000 de euro în SUA şi Canada şi doar de 1000 euro în America Latină şi Asia (o sa citesc cu atenţie dacă s-au şi încadrat în el).

La finalul acestei postări kilometrice (infinit mai scurtă decât o călătorie în jurul lumii), pentru cei care atunci când se gândesc la Antarctica se gândesc automat la pinguini, câteva secvenţe teribil de emoţionante (că doar e vorba de pinguini) din filmul lui Herzog. Eu le-am văzut şi ca o metaforă a "nebunilor" despre care e filmul…




[mazilique] Cand mergem?

E la Liberty Center si mie mi s-a facut pielea de gaina uitandu-ma la trailer. Dar asta doar pentru ca-s very lame :))

[mazilique] The summer of the Golden Skanks

You can forget your future plans - si Klaxons la B'estfest.


Si la Placebo cica s-ar fi vandut 2.000 de bilete, so far.

luni, 23 februarie 2009

[ioana] Cum ar putea România să câştige 8 Oscaruri

Duminică, am auzit la un radio o ştire din aia, din cauza căreia încep să bombăn de una singură ca o babă în autobuz; de fapt, nu chiar o ştire întreagă, ci un final de ştire: „Din nou, România nu a obţinut nici măcar o nominalizare la Oscar”.

„Nici măcar”. De parcă România ar putea obţine nşpe mii de nominalizări la premiile industriei americane de cinema, în loc de una singură, la categoria „cel mai bun film străin” (teoretic). De parcă regulamentul premiilor ne-ar permite să propunem la orice categorie am vrea noi câte un film în fiecare an.

Asta bombăneam.

M-am înşelat. Astăzi am aflat că România ar putea obţine nu 2 nominalizări, ci 8 premii Oscar! Cum? Simplu. Face ca India. Se roagă să mai atragă un proiect gen „Cold Mountain” (dar puţin mai bun), infiltrează câţiva profesionişti în echipa filmului (nu neapărat regizor sau scenarist, un director de imagine şi unul de montaj sunt suficienţi), bagă multă figuraţie autohtonă (eventual prost plătită ca să aibă presa despre ce să scrie). Când filmul e gata, se plânge că imaginea României pe peliculă nu e conformă cu realitatea. Că România nu e o ţară a săracilor şi infractorilor, aşa cum reiese din film, ci ţara lui Brâncuşi şi a Nadiei Comăneci. Iar puţin mai târziu, când filmul ia 8 Oscaruri, sărbătoreşte victoria ca şi când ar fi a ei.

În India, „Slumdog Millionaire” a stârnit proteste de stradă pentru că imaginea mahalalelor şi brutalitatea poliţiei nu sunt chiar mesajele pe care ţara vrea să le transmită în exterior. Un regizor de-al locului a răbufnit: „India nu este Somalia. Suntem una dintre marile puteri nucleare ale lumii, sateliţii noştri împânzesc universul” :)) Dar luni dimineaţă, când au aflat că „Slumdog...” a fost marele câştigător la Oscar, indienii s-au bucurat ca şi când filmul ar fi fost opera Bollywood-ului (în realitate, este finanţat de două studiouri americane, regizorul, producătorul şi scenaristul sunt britanici, iar actorul din rolul principal s-a născut la Londra).

Şi uite aşa filmul – care a luat cele mai multe voturi şi de la The Belshug Team & its „stalkers” în sondajul pe care l-am avut până azi pe blog – mi-a devenit şi mai simpatic. Vreau să avem şi noi un „Vabagond milionar”. Să fie şi nenea de la radio fericit, măcar în dimineaţa de după Oscaruri.

duminică, 22 februarie 2009

[mazilique] Dinner for friends (4) ... de fapt desert :)

Ca sa incununam o saptamana de succesuri, azi a fost ziua desertului. Care a inceput de fapt cu niste bruschete (busuioc si ustoroi versus rozmarin si atat :) Asta pentru ca renuntasem la idea de a face nu unu, ci doi pui la cuptor. Eh, noroc ca mi-a venit mintea la cap si am zis sa nu coplesesc belshugarii si mai ales sa nu-i invat prost (btw, the cooking frenzy mai tine o saptamana)
Cat despre clatite, pot sa va spun doar ca nu o ma mai iau dupa sfaturi multiple, mai ales cand e vorba despre o retzeta care-mi iesea impecabil inca de acum 15 ani, ffs! Nu intru in prea multe detalii, ca doar n-o sa-mi dau cu firma-n cap, dar cert e ca au iesit un pic mai clatite americane decat crêpes. Si ca sa le fac, am folosit un total de patru tigai. Asta pentru ca am constatat ca toate-s proaste (wow, ce probleme am ajuns sa am :))))

Ca sa nu ma mai intind cu amanunte despre consistenta aluatului sau dezbateri vizavi de folosirea laptelui sau a apei minerale in compozitie, I give you clatite: (cu gemuri si dulceturi, cicolata, banane si nuci)
P.S. n-a mai ramas niciuna ;)

[raluca] 4 martie 2009: Tina Turner, Londra

Am comis-o (din nou) si, ca sa profit la maximum de cele doar doua zile de stat in Londra, am gasit si un concert la care sa merg.

Pe 4 martie ma gasiti asadar la O2 Arena, unde Tina Turner va sustine un concert istoric. Daca vreti sa o mai apucati pe Tina prin Europa, unde sta pana la sfarsitul lui aprilie, cand termina turneul, cel mai apropiat loc este Praga, pe 27 aprilie :). Altfel, mai sunt sanse la Munchen, Paris, Antwerp, Manchester, Dublin, Stockholm, Sheffield, Arnhem, Birmingham, Oslo si Helsinki :).

Pe 26 noiembrie, Tina implineste 70 de ani!!!

[mazilique] Violeta's Vintage Kitchen - one year and many happy returns

Suntem intre prieteni si ma cunoasteti bine. Stiti cat de mult apreciez o mancare bine facuta, cat de mult caut the perfect bite, asa ca o sa ma credeti pe cuvant cand va spun ca ce am mancat in seara asta la Violeta's Vintage Kitchen, care a implinit un an de la deschidere, a intrat in Top 10 Best Things I Ever Had. Si in acest moment, sincer, nu-mi amintesc ce ar fi pe celelalte pozitii :)). Intr-adevar, borşul de cartofi cu patrunjel şi leustean de la mama de acasa e ceva ce nu as imparti decat cu prea multa lume, dar asta e alta poveste. Poate o spun w/e viitor, daca cineva va fi binevoitor ;)

Revenind. Pentru cine nu stie, Violeta's Vintage Kitchen e a magical, magical place, unde mancarea capata gust, totul e proaspat si armat cu mirodenii surprinzatoare. Si ca sarbatorim anul care a trecut, in de-a lungul caruia pauzele de masa (cine le-a avut... :p) au fost mult mai frumoase, sambata seara am facut o vizita si uitati ce ni s-a intamplat :)

Sa incepem cu painea. E paine de casa, din faina integrala cu chimen si seminte. Era fierbinte cand am pus mana pe ea si nu m-am mai putut opri.

Fasole batută si carnati de caprioara

Ciuperci umplute cu unt, branza Cheddar, cimbru si tarhon

One of my personal favourites this evening, o salata minunata, cu conopida, rodie si alte bunatati.

Salata de vinete cu dovlecei

Salata de icre de crap, cu ceapa verde, ulei de masline, patrunjel, ridichi si lamaie

Placinta cu telemea de capra, branza dulce, busuioc si smantana

Salata verde cu rata fripta, ardei gras, chili, coriandru si patrunjel
Biscuiti cu prune si smochine

Cremă de brânză dulce cu morcovi, ceapa verde, marar, ridichi, unt şi smântână
Tarta de mere (si ceva curmale)

Tort de (atentie!) fasole, cu ciocolata, cognac si migdale. Nimeni n-a banuit ca tortul delicios de fin ascundea asa ceva. Nu ca s-ar fi plans cineva :))

Dar astea nu au fost toate minunatiile cu care Violeta ne-a alintat. Ce n-am mai prins, pentru ca eram ocupata cu chestii mai importante (like errrh.. eating! :)) au fost pateul din ficat de pasare, cu ciuperci, vin rosu, cognac si portocale (si nu mai strambati din nas gandindu-va ca sunt combinatii nepotrivite. nimic n-a fost in plus. just purrrfect), salata verde cu telemea de capra, struguri si menta, compot de stafide ....mmm-am pierdut :)

Dar pe langa toate astea, Violeta a fost atat de dragutza incat ne-a primit, pe mine si pe Raluca, in bucataria ei, unde am vazut cum face minunatie de tort cu mere. Asa ca am luat-o la intrebari despre ce-i prin castroane, de unde a invatzat sa bucatareasca asa frumos si cand ma invata si pe mine :)) Am aflat astfel ca-n plan exista si un workshop de papa bun, unde pentru inceput ea o sa invete oamenii sa gateasca pantagruelic :)

sâmbătă, 21 februarie 2009

[raluca] Draga Mos Craciun, vreau niste Editors, Travis si MGMT la B'estfest :)

Draga Mos Craciun, stii ca gandesc pe termen lung, deci nu ar fi nicio problema daca ti-as spune de pe acum ca la B'estfest vreau sa ii vad in carne si oase pe Editors, Travis si MGMT!

Uite, pun si niste link-uri, sa vezi mai bine despre ce e vorba, nu de alta, dar cred ca de atata bere (sau vodca, ma gandesc ca pe-acolo pe unde stai tu e cam frig)ai ratacit ceva lucruri si de asta nu ii vad eu pe cei mai sus-numiti in playlist-ul de festival.

Nu te supara ca te scot din mahmureala, dar cred ca trebuie facut ceva, si repede! Cat despre ce mi-ai aduce la Craciun, avem timp si pentru asta, nu te ingrijora :). Bine, as putea fi de-a dreptul extravaganta si sa te rog sa ii pui din nou pe cei de la Noir Désir sa cante (au si facut vreo 2 piese dupa ce Cantat si-a ispasit pedeapsa) si, desigur, sa vina la B'estfest :))))

&ampamp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;a href="http://www.joost.com/135agfo/t/MGMT-Electric-Feel"&ampamp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;MGMT - Electric Feel&ampamp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/a&ampamp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;




[mazilique] Dinner for friends (3)

Bruschetta cu rosii, busuioc, patrunjel, ulei de masline si usturoi
Pui la cuptor
Muraturi in saramura
Deja celebrul vin

joi, 19 februarie 2009

[mazilique] Dinner for friends (2)

Febra nu mi-a treacut. Ce-i drept, asta nu a fost decat in încropeala de somon cu sos gravlaxsas si lamaie, paine integrala, salata verde cu rucola, spanac si valeriana, plus cartofi cu rozmarin, la cuptor, bine rumeniti. But uuuh, it was good.

[mazilique] Madonna update & other music shiz

Madonna. 26 august. Sticky & Sweet Tour. Parcul Izvor. Bilete de 120, 160, 600 si 800 de lei, incepand cu 23 februarie pentru cei cu telefoane rosii. Restul care au portocaliu & stuff, asteapta pana pe 3 martie.
***
Duffy a luat trei bucati de premii la Brits, but more important, Kings of Leon (recenta mea obsesie - sorry Matt, sorry Brandon - kissez Caleb :) au luat cel mai bun album si cea mai buna trupa internationala. Asta ca sa nu fiu degeaba cu "Only By The Night" ascultat on a loop deja de prea mult timp. Which brings me la cealalta problema, de care ma plang deja de trei ani, si anume ca Werchterul e in acelasi timp cu B'estfestul. Pfff. Si nu ca nu as iubi divertismentele locale, cuz I do, da' ar fi frumos sa nu se mai suprapuna. Nu de alta, da' belgienii au anul asta (so far) Kings of Leon, Oasis, Coldplay, Bloc Party, Dave Matthews Band, The Streets, Amy McDonald, Metallica, Limp Bizkit, Elbow, plus The Killers, Placebo si Franz Ferdinand, cu care o sa fim si noi binecuvantati peste vara. Awww, the sweet sound of mainstream :))
***
Si in incheiere as mai avea un of: Vonda Shepard - inca ceva care va zbura din orice playlist prezent sau viitor la mine-n boxe. Decizie definitiva si irevocabilia, indiferent de cat de hooked on a feeling as fi dupa cateva pahare-n plus. Oficial, ea va intra pe lista neagra alaturi de Gloria Gaynor cu "I Will Survive", Aretha Franklin cu "Respect" si alte climacterii feminine. Daca-mi trebuie tandreţuri blonde la pian, throw some Diana Krall at me. Thanks.

miercuri, 18 februarie 2009

[mazilique] Chocolate fondue in search of fire

Am vasul de fondue, am cumparat si ciocolata, dar imi lipseste jucaria care face focul si topeste minunatzia carameloasa. Asa ca am nevoie de ajutor. Stie cineva unde pot gasi focul? :)

Ayo si The Charlatans la B'estfest

Ayo e don'soara tanguitoare care is begging on her knees.
The Charlatans sunt domnii pe care ar trebui sa-i stiti daca ati fost la Rolling Stones acum doi ani.
Si sa se consemneze ca in timp ce The Belshug Team era la Madrid, s-au mai bagat in line-up Franz Ferdinand, Moby, The Ting Tings, The Faint, Orbital, si Patrice. Care e sotzul lu' Ayo. Heh :)

marți, 17 februarie 2009

[raluca] "Where the fuck is Bruges?" Si noi de ce nu mergem acolo?



Asa, primavara spre vara, cand e soare si pomii sunt infloriti :).

Evident ca dupa ce am vazut "In Bruges" vreau sa ma duc acolo - nu pentru ca am vazut un film si hop si eu, ci pentru ca intr-adevar nu m-as fi gandit niciodata sa merg acolo. Deci ce loc mai bun de mers decat unul la care nu te-ai fi gandit vreodata?

Da, da, votul meu merge la "In Bruges" (ce scenariu, ce muzica, plus ca are si ceva Bosch pe-acolo, care ne-a placut noua mult la Prado). Pacat ca are atat de putine nominalizari, dar e adevarat ca nu am vazut "Slumdog Millionaire"... Hai si India!

So, "if I grew up on a farm and I was retarded, Bruges might impress me!". Bruges did impress me so I guess I am kind of retarded, hahahaaaaaaaaa :))))))))))))

luni, 16 februarie 2009

[mazilique] Gospo's dinner*

Recunosc, am gatit.
Si pentru cine a ajuns aici din greseala si nu intelege despre ce-i vorba, ei bine, e un eveniment special, ce se produce la fel de rar ca o eclipsa.

Ca sa nu-mi ridic singura statuia, I’ll stick to the facts.

Belshugarii Raluca, Alin, Ioana, George si Easy-Peasy-ii (adica Cookie si Mishu si Bursucu') au fost convocati sambata, la ora 20.00, la Casa di Mazi.

La ora 13.00 eu eram inca la birou. Începand cu 13.30 am alergat sa fac cumparaturile. Tip for the readers: mergeti la cumparaturi din timp, altfel riscati sa va imbolnaviti de nervi. Patru supermarketuri, o bacanie, trei mini-marketuri si doua chioscuri mai tarziu, eu nu gasisem creveti decorticati. Asa ca s-au luat fructe de mare la inghesuiala, belshug sa fie.

Apropo, stiti ca biscuitii populari nu sunt de fapt asa de… populari? Am gasit abia in ultimul loc in care am intrat..

Ma rog. Si ajung acasa. Si aveam de executat urmatoarele: salata, prosciutto cu pere si rucolla, penne arrabiata, cartofi taranesti cu bacon, ceapa si boia de ardei, fructe de mare la cuptor, carnaciori prajiti. Si ma pun pe zdrobit biscuiti, prajit nuca, curatzat ceapa, usturoi, ardei, ras parmesan, totul tocat, amestecat, condimentat.

Cam la momentul in care The Easy Peasies parcau in fata blocului, eu eram deja stropita din cap pana-n picioare de ulei incins si suc de rosii, aveam doua degete taiate si un sos dubios mi se scurgea din tigaie pe aragaz, pe cuptor, pe jos…

Dar situatia a fost pusa sub control, farfuriile umplute, paharele la fel.

Si ca tot am adus vorba de pahare, are domnu’ tata un’ vin... mmmm. Merita o poveste separata. Si vinul asta, s-a baut ce s-a baut, pana ce s-a terminat. Apoi am trecut la alta sticla, dar care – surpriza – era mai negru si mai tare. Iata unde zacea blestemul parintesc :)) Seria a doua de vin a fost cea care m-a trimis la culcare inopinat, tzac-pac.

Asa ca, dupa tricoul cu "sunt o betziva ordinara" (dublat de cadoul de la Ceausescu :X), urmeaza cel cu "sunt o gazda nesimtzita".

Eh, dar una peste alta, dupa ce mai invatz niste maniere, va mai chem pe la mine :))

P.S. – restul belshugarilor si a prietenilor care nu au apucat prima tura, sa stiti ca vor fi si altele. I love cooking for friends si imi pare rau ca nu am un living suficient de mare cat sa va strang pe toti :) asa ca astept in continuare inscrieri, precum si cooking dares & requests :)

P.S.2 - pozele-s cam rosiatice pentru ca ceva dubios cu calculatorul. da' rezolvam.
*(pentru cica-s o gospodina undercover. under the cover of the porn shoez :))

duminică, 15 februarie 2009

[raluca] Mazi the Cook

Casa nu a luat foc, nici macar tavanul nu era negru, niciun pic de miros de ars, geamurile la locul lor, nici chiar tigai, cratite sau tavi aruncate haotic prin casa, nimic, nimic!

In schimb, prosciutto cu pere si rucola, apoi cartofi taranesti cu sunca, spaghete si carnaciori, pentru ca piesa de rezistenta, dupa reteta domnului-tata-lu-mazi, sa incheie apoteotic meniul.

Sper ca domnul-tata-lu-mazi sa nu se supere cand voi spune ca produsul marca Mazi cred ca a iesit chiar mai bun, pentru ca, pe langa creveti (pe care, apropo, eu una nu i-am gasit :))) ) a mai pus belshug de lighioane acvatice gen scoici, ceva cu tentacule si asa mai departe. Daca nu as fi fost absolut indopata cu de toate, probabil as fi mancat ceva mai mult din specialitatea asta :).

Sa nu sarim din meniu nici desertul, un ditamai salamul de biscuiti care pe buna dreptate a fost asemanat cu un parizer urias. Bun, bun, ne-am infruptat si din el, la fel ca si din vinul tot de la domnul-tata-lu-mazi, care s-a dovedit insa fatal chiar pentru gazda.

Asa se face ca Mazi ne-a parasit prematur, in jurul orei 23, pentru a dormi (cred) in timp ce noi ne infierbantam cu Wii. Pe la 1.30, dupa ce am facut curat la locul dezmatului culinar iar Alin a reparat chiuveta (Mazi, trebuie sa dai dusul pe chiuveta din nou), am parasit incinta dupa ce ne-am asigurat ca gazda era destul de lucida cat sa incuie usa dupa noi.

And there is more to come :) (cine a facut poze e invitat sa impartaseasca)

vineri, 13 februarie 2009

[mazilique] De w/e

- pe timp de criza financiara, vanzarile la alcool si ciocolata au crescut. doh! ce altceva ai mai bun de facut cand esti deprimat?
- am gasit un site cu un fel de belshug, This Is Why You’re Fat. aici se gasesc mars-uri prajite, hambugeri facuti in gogosi, un pui intr-o ratza intr-un curcan invelit in bacon (!!!), deep fried Coca-Cola, o chiuveta plina de inghetzata… ma rog, ati prins idea :))
- am mai aflat ca atractia fata de mancarea gen fast food a aparut in urma cu 2 milioane de ani, cand stramosul homo-whatever a dezvoltat un gust special pentru hrana bogata in calorii. si asa a ramas :D

joi, 12 februarie 2009

[george] Informaţiile despre moartea filmului sunt un pic exagerate

Poate mi se pare doar mie, dar parcă atât de multe filme bune ca anul astă, de mult nu au mai fost pe la Oscar. Am văzut câteva şi, deşi nu pot spune că vreunul e o capodoperă cutremurătoare, destul de multe dintre ele sunt peste media filmelor din ediţiile trecute.

Dacă mă înşel, băgaţi comentariu. Ce v-a plăcut, votaţi în poll-ul de pe coloana alăturată. Atenţie, suportă răspunsuri multiple aşa că, dacă v-au plăcut mai multe, votaţi mai multe.

(Şi dacă vă întrebaţi care a fost criteriul după care am făcut poll-ul, am luat în seamă toate filmele care au fost nominalizate la cel puţin o categorie importantă, nu numai la cel mai bun film sau cel mai bun scenariu, ci şi cel mai bun rol sau rol secundar etc.)

Ps. Titlul e furat. L-am găsit pe un blog de pe afară şi l-am tradus aici.

miercuri, 11 februarie 2009

[domnu'-tata-lu-mazi] Libaneza home made

Dragi belshugari, vad ca cu voi nu-i de glumit. Asa ca v-am pregatit niste arăbisme. Take a look
- tahini (pasta de susan )
- humus (portia mare - pasta de naut)
- falafel (chiftele prajite din naut si legume)
- tabbouleh ( salata din patrunjel cu rosii)Recunosc o urma de piraterie de la Picollo Mondo si accentuata tragere cu privirea pe internet, dar ce sa fac daca-s bune. Si unde mai pui ca asigura o silueta de atrage o gramada de priviri :))

Plus bogat in fibre si minerale.

marți, 10 februarie 2009

[mazilique] The gift of a lute makes Sting party like it's 1599

M-am asteptat sa vin plictisita franjuri de la concertul lui Sting turned lautar de curte, dar iata ca am supravietuit, si inca bine.

Mi-a placut ca a fost scurt. 75 de minute. O adunatura de tânguieli elisabetane despre unrequited, courly love de la 1600 toamna, intr-o voce de tenor usor atehnic. Dar si ceva ca sa nu zicem ca am venit degeaba - "Roxanne", "Every Breath You Take", "Fragile", "Fields of Gold". You know the drill. Ok, acum imaginati-va la lăută :))

"Behing this beard is Sting", s-a prezentat el. "I lost my razor". Hihi. Ca pentru cine nu stie, Sting are acum barba de bunicutz, dar s-a vopsit brunet si s-a spalacit saten. Weird, ce sa zic. Dar in final nu pot decat sa urez tuturor barbatilor importanti din viata mea sa se conserve la fel de bine ca domnu' (*yumm*drooling*rrrrr*)


Alte detalii aici
*pics by Gabriel Olteanu for Emagic

[mazilique] The food aficionado season is open

Dupa cum poate stiti, poate nu – in functie de cat de bff suntem :)) – eu cam o data pe an am o febra si ma apuc de gatit. Da’ asa, turbat – cu pui la cuptor, cartofi taranesti, placinta cu mere, paste, peste, porci, fursecuri, mic dejun cu all the works, prajiturici si nenumarate alte balarii. Plus ce chestii interesante mai gasesc prin Good Food, mai ales ca am auzit ca e pe maini bune ;)

Asa ca let the games begin. Folositi comment boxul pentru your special food wish. Si daca chiar e adevarat ca a inceput sezonul de cooking frenzy at Casa di Mazi si nu e alarma falsa, maybe I’ll make wishes come true. Of, sunt o zana :))

luni, 9 februarie 2009

[mazilique] Muse Muse Muse

Ma scuzati ca derapez, da' cineva de la Warner Music a zis ca Muse scoate album nou in septembrie si face turneu european. Piticului care implineste trei dorinte ii cer trei bilete de concert la pachet cu biletele de avion :))

Gata acum, inapoi la crevetii lu' domnu' tata.

[raluca] Va amintiti de Mega Image?

Nu, nu am ajuns din nou la Vama Veche plecand de la o banala vizita la Mega Image, dar am fost foarte, foarte aproape.

Totul a inceput cu publicarea unui nou post pe acest minunat blog: "India din ce in ce mai aproape". Cred ca am fost inspirata de lucrurile de care am scris, ca apoi m-am dus la sala si apoi la film, la "Revolutionary Road" (film recomandat in special celor care cred ca sunt in siguranta emotional vorbind).

De acolo, a venit inevitabil intrebarea: "unde mergem acum?", pt ca nu aveam nici eu, nici Alin chef de mers inapoi acasa, ci mai degraba de colindat aiurea in masina. Dupa ce varianta Sinaia a cazut, ne-am hotarat sa mergem la Valcea...

La 7 seara ieseam din Bucuresti, la 9.30 ajungeam la tara, la Radacinesti, unde mirosea a iarba de primavara :). Am aflat ca incep sa dea papadiile, peste 2 saptamani apar ghioceii :).

Duminica la 1 dupa-masa eram inapoi in Bucuresti, pana la 4 in vizita la Oana, dupa 4 in vizita la Simona, de la 8 la Ioana & George unde am vazut "The Wrestler" si am baut un Mojito buun-bun, chiar daca nu a fost ca si cel de la Madrid :).

Hai noroc inca o data!

duminică, 8 februarie 2009

[domnu'-tata-lu'mazi] Creveti turcesti-belshugaresti

Dragi beshugari,

la presiunile greu de suportat ale copilului, iata-ma metemorfozat in retzetar.

Asa ca va prezent ceva ce-am furat de la turci: una din nenumaratele lor mancaruri cu fructe de mare. Se intampla in Istanbul, la o terasa incalzita intr-un final de decembrie, acum 5 ani :) A fost atat de gustoasa, incat am incercat s-o memorez, simtind ca va fi reprodusa peste ani pe popular blog romanesc ;))

Ca o paranteza, indemn belshugarii sa dea navala pe teritorii turcesti, asta insemnand sa calatoriti cu masina, traversand Turcia. Veti ramane surprinsi de maretia imperiului, de volumul impresionant de investitii in infrastructura, de grandoarea proiectelor intalnite, de potentialul lor turistic, care acopera deja sute de kilometrii de coasta litorala si nu in ultimul rand de ospitalitatea lor, accentuat servila, care da foarte bine la impresie, ca am avut tot timpul sentimentul ca sunt nush ce padisah care le-a calcat pragul. Nu m-am simtit niciunde in Europa mai important ca turist decat m-au pacalit turcii astia, ca am ajuns sa le trec granita de vreo 6-7 ori. Pfff.

Revenind si recuperandu-ma de pe campii, stimati belshugari - se pun pe masa bunastarii urmatoarele ingrediente :
- 500 gr de creveti
- 3 cutii de ciuperci feliate
- 3 cutii de rosii (sunt ok cele deja taiate )
- 1-2 capatani usturoi taiat marunt
- 8-10 ardei iuti turcesti (din cei lungi si verzi )
- 200-300 gr parmezan ras
- o lingurita eros pista (pasta ungureasca de ardei iute, se gaseste la Real), sau altceva care iuteste

Si fiti atenti - se pun crevetii si ciupercile la calit intr-o tigaie incapatoare. Ciupercile vor fi bine scurse, iar daca sunt prea mari crevetii, ii taiem. Adaugam usturoiul martuntzit, taiem ardeii in fasii si-i sectionam la lungimea de 4-5 cm,.Punem totul in tigaie.
Din propria-mi experienta sugerez sa scurgem zeama din cutiile de rosii, pentru a beneficia de un gust cat mai natural.Toate acestea se calesc circa 15-20 min, timp in care se adauga dupa gust si inspiratie : eros pista, oregano, piper, maghiran, rozmarin, condimente pentru peste, sare... Se amesteca des, se gusta la aproximativ 15 min pentru a-i stabili gradul de picant (reteta are farmec maxim daca e picanta).

Amestecul se pune intr-un vas de preferinta ceramic (vas roman - Cristina a intrat deja in posesia unuia ;)
In continuare, se se rade parmezan deasupra, acoperindu-l in totalitate
...si se introduce la cuptor cam 20 min. Urmarim sa se topeasca parmezanul si cand s-a rumenit, putem sa-l scoatem din cuptor. Si, daca aveti suficient curaj, chiar putem trece la consum :))Mentiuni: reteta este pentru 4 belshugari flamanzi si poate fi upgradata. Eu, de exemplu, am introdus in compozitie si fructe de mare taiate. N-a fost rau deloc :D

Atentie!

A se consuma de catre belshugari
Se asorteaza cu un vin alb sec sau multe beri blonde reci ( am spus bine, cristina ? ;)
E o mancare afrodisiaca, nu se consuma la restaurant, ci se serveste pe-nserate
Nu dauneaza sanatatii, da chef de viata
Da dependenta :))

Pofta buna.