[domnu' tata lu' mazi] Venetia

Belshug de canale?
Belshug de podete si gondole? Belshug de faţade scorojite? Belshug de măşti si tablouri? Belshug de artisti sticlari? Belshug de paste si dulciuri? Belshug de lume relaxata? In Venetia, nu te poti hotari ce belshug sa alegi. Toate-ti iau ochii. Belshugul e la tot pasul - sau vâslă, depinde cum te prinde mareea.

Chiar daca e scumpă decât restul Italiei, paradoxal recomand Venetia ca fiind accesibila tuturor. Ia-ti bilete low cost, cazeaza-te la Mestre (cartier vecin lagunei) si hoinareste apoi in labirintul de stradute si paienjenisul de canale, unde sa inspiri "miresme" de Canal Grande si sa pasesti cu grija, sa nu-ti cada-n crestet ceva tencuiala de pe faţate.

Lasa-te violentat de mirajul vitrinelor care culmineaza in piata St. Marco intr-un lux orbitor. Bea cateva beri pe zi şi comite o masa cu fructe din N-V marii Adriatice, ca doar nu esti oricand ziua comesean cu gondolierul.

[mazilique] Otros Aires

Adica muzica pe care eu o asociez cu Barcelona. Deci unul dintre cele mai frumoase lucruri din lume. Concert la Bucuresti, pe 4 iunie (în Fratelli, ce-i drept, da' aia e)


Otros Aires - Rotos en el Raval


Otros Aires - Sin Rumbo

Of, don't you just love obsesiile muzicale?
(George, ai legatura :))

[ceausescu] Epigonisme

Prin titlu ma refer, bineinteles, la bucatarul nostru de exceptie, Mazi, al carei umil epigon, desi ceva mai lenes, ma declar. Asadar, in acest weekend mi-am permis sa prestez niste munca de bucatarie. Nu sunt prea multe de povestit, deci, mai departe, las pozele sa va lase gura apa.

Numero uno: Ostropel de pui Desert: Placinta cu branza dulce (dietetica), stafide si visine

[mazilique] Pregatiri de Sziget

We're on a roll. Ceausescu si-a luat deja cort (si pernutza!) din ala smecher, Quechua de la Decathlon, care se desface singur, in 2 secunde. Mai urmez eu si Gabi (doar nu credeati ca we'll share the tent? haahahaahhaha)

[raluca] Repetitie Oliver

Nu concert, ci repetitie cu public :). Plus poze facute cu telefonul :(

[mazilique] AC/DC anyone?

N-a fost sa fie la Bucuresti, dar cine vrea 1 sau 2 bilete (80 de euro/bucata) la concertul AC/DC din Atena, care-i de azi intr-o saptamana (28 mai), sa dea un semn. We know people ;)

[raluca] LRLRL

Multumita acestui minunat articol, am descarcat de pe site-ul www.coldplay.com albumul live pe care britanicii l-au lansat vineri si pe care il vor da gratuit fiecarui om care va veni la concertele trupei de anul asta.

Dupa ultimul concert din turneu, in septembrie adica, albumul nu va mai fi free la download :). Sa profitam, zic :)

p.s. Si, apropo, imi place la nebunie site-ul lor :)
p.s.2 desigur, au pagina si pe facebook si cont pe twitter; let's be friends :)
p.s.3 tragedia e ca termina turneul cu o saptamana inainte sa ajung eu la Londra :(((((((((

[ioana] program pentru sâmbătă

dacă tot s-a anulat Depeche Mode, cred că nu mai avem nici o scuză să lipsim de aici (scroll down până la al treilea paragraf ca să vedeţi de ce trebuie să fim prezenţi, sâmbătă, de la ora 19.00).

se pare că mazi, pe cale să devină famous, nu doar "almost famous" ca alţi oameni de pe blogul ăsta, va vorbi despre "experienţe şi experimente gastronomice numai de ea ştiute". well, eu am şi mâncat nişte experimente d-astea, au fost super bune, aşa că nu pot să zic decât "go, mazi, go"

@mazi: nu-i aşa că acum ai şi mai multe emoţii? :P

[the belshug team] talks about Delta Dunarii

La ora 17.00, pe terasa fabricii?

RSVP-uiţi in comment box sau dati un semn daca ora nu e buna pentru toata lumea.

[Gu] Descoperind Berlinul pe bicicleta

S-au spus multe lucruri despre Berlin (in special in postarile belshugaresti ale doamnei T careia ii multumesc pentru informatiile utile ce mi le-a dat inainte de plecare) insa ceea ce mie mi-a placut maxim a fost descoperirea Berlinului... pe bicicleta.

Astfel ca, in singura zi cu soare de care ne-am bucurat acolo, am hotarat sa facem un tur al orasului pe bicicleta; primul pas a fost sa aflam care este cel mai apropiat centru de inchiriere de locul unde era hotelul nostru (si l-am gasit la statia de metrou Ostbanhof, prima dupa Alexanderplatz), apoi am facut o rezervare si la ora 12.00 ne-am ridicat bicicletele ce aveau sa ne insoteasca pe tot parcursul zilei !

Era cat pe ce sa pierdem rezervarea pt ca am ratacit putin drumul catre locul inchirierii, confundand strazile si luand-o in directia opusa, dar pana la urma totul a fost ok. Pretul de inchiriere pt 24 de ore a fost 10 euro, ceea ce mi s-a parut mai mult decat rezonabil, avand in vedere ca ziua aceea a fost cea mai ieftina :)

Asadar, am pornit in descoperirea Berlinului pe la ora pranzului si am sfarsit calatoria pe la ora 21.00, dupa ce am considerat ca am vazut destul pentru o zi :) N-o sa insist asupra locurilor pe care le-am vizitat (avand in vedere ca am strabatut Berlinul de la est-vest, nord-sud, est-nord etc, etc), dar am facut o binemeritata pauza intr-o "beer garden" - o terasa imensa in interiorul unui parc si mai imens - unde am degustat mancare traditionala si ne-am odihnit pentru o jumatate de ora. Sunt doar cateva terase de genul asta in oras, asa ca a fost interesant sa descoperim unde isi trag sufletul berlinezii pe timp de vara.

In rest... ziua aceea a fost mai mult decat frumoasa si am fost mandra de mine ca am stabilit un nou record pedaland la bicicleta fara sa-mi dau seama ca au trecut atatea ore :) E adevarat ca a 2-a zi cand a trebuit le returnam nu ni s-a mai parut asa o fericire sa urcam din nou pe biciclete, dar cu eforturi sustinute am ajuns la locul inchirierii de unde ne-am continuat plimbarea prin oras spre aprofundarea obiectivelor turistice - de data aceasta cu pasi mici si siguriJ Pistele lor pentru biciclisti sunt extrem de generoase avand un loc dedicat chiar pe strada astfel incat nu mi-a fost teama nici o clipa ca ar putea sa ma loveasca vreo masina. In Bucuresti pistele pentru biciclisti (de pe trotuare) or fi la fel de sigure? :D

Un alt aspect interesant al excurisiei a fost participarea la un barbeque intr-un parc din oras, in care toata lumea venea acolo cu gratarul si instrumentele necesare intretinerii lui si culmea, in urma lor era totul curat! Ma intreb cum ar arata parcurile la noi dupa un astfel de ospat? Asta desigur daca ni s-ar da voie macar sa calcam iarba ce sa mai vorbim de facut gratare :d

[mazilique] Help needed

Care stie o cazare dragutza si ieftina si centrala si neimaginara in Cluj? Suntem patru belshugari acasa care vrem sa luam drumul Tiff-ului :)

[mazilique] Cateva variante pentru Delta

Stârnită de Alina (Dalba :P), care a miscat primele rotitze in directia Deltei, am cautat cateva variante, pentru diversitate:

In Crisan

Pensiunea La Traian

Aici avantajul e de partea carnivorilor (v-am atras atentia, nu?:) Pentru ca la acolo se poate ajunge cu masina, carnatii si “muschiul de gat” (jargon bulgaresc adus de la Ruse, pour le connaisseurs) pot fi strecurati in traiste de diversi mofturosi care nu mananca peste.

Au camere duble, triple, cvadruple (?), dar si apartamente de 2, 3, 4 sau 5 locuri. Deci putem sta in combinatii multiple :P Also, sunt bai la toate camerele, cu apa calda cu tot.

Preturile sunt de 150 de lei/ zi si includ doua mese, la alegere. A treia masa e optionala si costa 20 de lei.

Din cate am inteles de la domnu’ tata, care a stat pe aici, are cea mai buna ciorba de peste ever, dar si barci cu care ne putem plimba chiar si pana la Sfantu Gheorghe. Noi cica am avea de platit doar benzina. Mai multe detalii aici.

Sfantu Gheorghe

In Sfantu Gheorghe, unde e frumos de pici - ai si Dunare, dar si plaja la mare -, eu am stat la o pensiune care se cheama Inedit Delta . Are camere de 2 si 3 margarete care costa 90, respectiv 110 lei/ pe zi, cu demipensiune. Mancarea mi-o amintesc ca fiind buna-buna de tot. Poate nu suficienta, dar asta cred ca e problema mea :)) Tot de la pensiunea asta am inchiriat si o barca care ne-a plimbat pana pe Sahalin, o limba de nisip where time stands still, dar despre asta nici nu va mai povestesc, pentru ca e too beautiful to share pe blog ;) Poate doar o poza..

De asemenea, tot la Sfantu Gheorghe mai e si complexul Delfinul, cu cele doua posibilitati – Green Village si Dolphin Camping.

In Green Village e frumos spre luxos – 22 de vile de 4 stele, trei restaurante, trei baruri lacustre, centru de afaceri cu sali de proiectii si conferinte, piscina, jacuzzi, sauna, terenul de sport... ati prins ideea. In perioada in care am vrea noi sa mergem, o camera dubla costa 325/375 de lei, in functie de momentul saptamanii (mai scump in w/e). Deci cred ca a iesit din discutiile noastre de criza :P

Dolphin Camping, on the other hand, are 3 stele si ofera doua variante: casute din lemn cu cate doua paturi si loc de camping unde incap 250 de corturi. Casutele costa 70 de lei pe noaptea si ca sa montezi un cort de 2 persoane – 15 lei. Pe langa ping-pong si table, exista si un Internet Café pentru din astia ca George :P Pe de alta parte, pentru cei ca mine, e o alta problema – mancarea. E mai fast food decat mi-as dori in Delta.

La Mareea de care povestea George nu mi-au raspuns la telefon ca sa aflu cat ar costa cazarea, dar la Pensiunea Ovidiu pana pe 30 iunie ar costa 150lei/zi cu toate trei mesele, iar dupa 30 iunie – 190 lei/zi.

O alta pensiune care arata dragutz si curat e Kormoran. Are si camere in vila, dar si casute cu doua paturi, iar preturile sunt de 60 lei/pers in camera si 50 lei /pers la casute. Mancarea e separat. Mi se pare o varianta buna de luat in calcul. Aruncati un ochi.

Dar pentru ca in Sfantu Gheorghe nu se ajunge asa usor, noi am fi conditionati de programul Navrom. Adica plecarile spre SG se fac doar luni, miercuri (nava clasica) si vineri (catamaran), iar intoarcerile - doar marti, joi si duminica. Din ce-mi amintesc, toata plimbarea dureaza cateva ore bune. Cu catamaranul de exemplu, de la Tulcea la Sf. Gheorghe ar fi 3 ore si jumatate, cu un pret de 32 de lei/ tura, iar cu hydrofoil-ul, care ar fi cel mai rapid – 1 ora si jumatate, 50 de lei/ tura. Insa pentru ca ne strangem o gasca (sper eu), ar fi o idee sa inchiriem o salupa. Sa cautam variante, zic.

Anyway, brainstormuriţi si voi. Daca fiecare gasim cateva variante, pana la urma we have to hit a winner ;)

[dalba] In cautarea lansetei lui Doru...

Repede, repede ca deja lumea isi face planuri...

Situatia e in felul urmator:

Varianta 1 - Complex Mila 35 - nu mai e cazul sa va povestesc pentru ca stiti de cat rasfat vom avea parte. Conditiile nu s-au schimbat prea mult, adica 3 nopti si mic dejun -300 ron, oferta valabila doar de duminica pana miercuri. (http://www.mila35.ro/)

Varianta 2 - Vital Chilia Veche - nu am fost pe acolo, dar am auzit numai lucruri bune despre ei. Ca sa avem un termen de comparatie, adica 3 nopti si mic dejun -180 ron, oferta fiind valabila pe tot parcursul saptamanii. (http://www.vital-chiliaveche.ro/). Aici se pare ca vom avea sanse reale de pescuit :)

Mai avem de stabilit si perioada in care vom merge si totul este ca si organizat. Propunerile sunt pentru sfarsitul lui iunie sau sfarsitul lui august.

Dar, pentru inceput, sa alegem locatia...

[mazilique] Leonad Cohen din nou la Bucuresti, pe 4 septembrie

Eu ma bucur mult, pentru ca, in ciuda problemelor de organizare, concertul Leonard Cohen de anul trecut, de pe stadionul Arcul de Triumf, a fost unul dintre cele mai rafinate pe care le-am vazut. In plus, am reusit sa nu ma plictisesc pana la final, ceea ce mi se intampla foarte, foarte rar.

Tura asta vine in Piata Constitutiei. Biletele costa 124, 248 si 399 de lei si se pun in vanzare maine, pe Ticket Point si poimaine si prin alte locuri. Detalii aici.

[mazilique] Adevaratul motiv pentru care am fost la Ruse

Dupa ce Raluca v-a aburit cu rochitze, sa va explic eu adevaratul motiv pentru care sambata am tras o tura belshugareasca pana la RuseDupa cum zicea si George, noi n-am facut belşug, am făcut iureş :)))

[raluca] Capasca by Ruse :)

Eu va spun doar ce mi-a placut foarte, foarte mult la Ruse in week-end (pe langa calatoria belshugareasca, ofc).

Asadar, the peak would be ca mi-am luat rochie de nasa - nu, nu e cea din poza :). Am gasit-o fara s-o caut la un magazinas de pe o straduta din centru, numit Capasca. As fi luat cel putin jumatate de magazin (vorba Ioanei), noroc ca nu era buzunarul destul de gras. Preturile sunt fair enough pentru calitatea hainelor (materiale, croiala si cusaturi), adica de la 50 de leva in sus, ceea ce inseamna cam 25 de euro. In comparatie cu alte branduri, gen Zara, la Capasca materialele si cusaturile chiar sunt bune, nu curge nimic din ele, se vede ca e mai multa grija in "finisaj" si nu sunt facute chiar pe banda rulanta, sa ajunga-n toata lumea.

Vedeti aici cateva lucruri dragute. Si Ioana a gasit si contul lor pe Facebook :). Sunt niste designeri independenti care au lansat acest brand, Capasca, au deschis vreo 5 magazine in Bulgaria si doua la Stockholm si pe care ii vom mai vizita cu siguranta in viitorul apropiat :). Daca stau bine sa ma gandesc, ajung mai repede la Ruse decat la Valcea, so... :)))))))))

[raluca] Dar si Editors merita o poza, zic :)

Prin preajma mai canta si in Croatia. Pe site-ul lor oficial nu zice inca nimic de Sziget, dar am incredere in ce zice Mazi. Iar Lily Allen e un bonus :). Si, cine stie, poate apare acolo si Patti Smith :)

[mazilique] Happy-happy, joy-joy: Lily Allen si Editors la Sziget

Pana acum nu prea ma atragea nimic la line up-ul de la Sziget. Adica erau chestii interesante, care oricum veneau si la noi, si altele vag interesante, care nu meritau oboseala, plus niste lameri care nici nu intrau in calcul. Deci noi mergeam la Sziget doar for the fun of it - in primul rand pentru distractie (bere Arany Aszok, guylas si langosi included :D), muzica fiind doar un bonus de background.

Dar! Astazi, din acesta plictiseala care inseamna 1 mai la birou, intru pe site la festival si vad ca au confirmat si Lily Allen, o don'soara dragutza si impertinenta din UK, despre care Ceausescu a zis ca-i grasa, da' ce stie el :P. Mie Fry mi-a zis ca e ffff dragutza, plus ubercute si naturala, dupa cum povestea el pe Lifesux.

Plus, special pentru a o convinge pe Raluca sa vina cu noi la festival, in lista s-au trecut si Editors.

One more thing, pe World Stage o sa fie si Amadu & Mariam, un cuplu din Mali, produsi de Manu Chao, care canta piesa asta (Je Pense a Toi) de ma topeste pe mine, care-s o sensibila.

Si fuckin' Manic Street Preachers.

Asa ca, acum nu mai asteptam decat sa se afiseze si programul pe zile, ca sa vedem, vorba lu' Gabi, daca n-o punem de-un abonament 12-17 august ;))

Deci. Pe langa ce-am batut campii mai sus, s-ar mai gasi prin ograda Sziget si Snow Patrol, Editors, Manic Street Preachers, Placebo, Tricky, Bloc Party, The Offspring, The Prodigy, The Ting Tings, Die Toten Hosen, Calexico, Armin van Buuren, Birdy Nam Nam, Coldcut, Expatriate, Fatboy Slim, Klaxons, White Lies, Faith No More, Primal Scream, Orquesta Buena Vista Social Club şi alţii.

In final, va trimit inca o data la pozele pe care le-am facut la editia de acu' doi ani, cand inca mai eram tanara si in putere, si zic ca va conving ;)

Later Edit: Raluca a confirmat via sms si a intarit via telefon ca she's in. Uuuha!

Even Later Edit: Mie oricum tot mi-e ciuda ca nu ajung la Exit Fest, ca mai vroiam sa vad o data Arctic Monkeys. Plus mai vine si Korn, si ca sa o agit pe Raluca - si Patti Smith.

Last Edit: faza era ca vine si Miss Platnum la Sziget. Pe Main Stage, that is..

[raluca] Dar si Suzanne Vega la Bucuresti

Pentru ca albumul "Beauty and Crime" este absolut minunat si merita ascultata oricand :). She's lovely! Mai multe aici



p.s. 16 iulie, sala palatului

[mazilique] Duffy la Mamaia

Intrerup programul Pariso-Rădăcinesc pentru un scurt anunt:

Nu mai mergem la Duffy la Lisabona, mergem direct la mare - la Mamaia, pe 26 iunie. Cica pe-o plaja H2O.

Gata. Acum inapoi la povestea de mai jos, in care Gabi isi face debutul belshugaresc pe blog, cu toate ca e alaturi de noi de la infiintare, iar un pic mai jos - pics de la dezmatzul de w/e, de la Radacinesti.

[gabi] Lost in Paris

Dap, am promis ca va povestesc ce si cum a fost cu aventura de Paste. Vineri dimineatza nu aveam inca mai nimic aranjat. Adica erau ceva planuri cu niste prieteni dar parca aveam putin dor de duca, chef de ceva adrenalina… asa ca m-am hotarat sa-mi fac bagajele peste cateva ore si sa plec incognito, la Paris! Bine, e drept, mergeam la cineva in vizita insa pe nepusa masa, fara ca omul sa stie ceva.

Am facut o mica cercetare pe net in cautarea unor bilete cat mai ieftine (deh, e criza si noi calatorim destul de mult) si m-am decis sa plec cu Blueair a doua zi de dimineata. Imediat dupa ce am luat frumoasa hotarare a intrat cineva in birou, apoi, la cateva minute distanta, biletele se scumpisera cu vreo 70 euro. In fine, bombanindu-ma singura le-am luat si asa. M-am gandit ca asta e! Asta sa fie paguba…

A doua zi, pe Baneasa, era lumea ca la coada la carne (in sensul cel mai comunist al termenului, pentru cei care au prins cat de cat si perioada aia). Inghesuiala mare, eu taram un troller cu vreun kil si juma’ peste limita admisa pentru bagajele de mana. M-am bucurat ca mi l-au acceptat si asa si dupa ce m-am imbrancit cu tot felul de cetateni p’acolo am ajuns aproape de controlul de vama. Pentru prima oara in viata mea (subliniez pentru Silvi si Codruta) am pierdut biletul de imbarcare. Usor panicata am iesit din rand si in ultimele secunde am prins inca pe cineva la ghiseu si am reusit sa-mi iau un duplicat. Acestea se intamplau cu cateva minute inainte de decolarea avionului si eu nu facusem inca vama. S-a urlat putin dupa mine prin aeroport, atat cat sa am o motivatie suficienta pt a trece peste cei care stateau la cele 5 cozi compacte de la controlul pasapoartelor.

Zborul nu a avut nimic special, dar pe Beauvais ploua infernal si eu eram in niste tenisi, singura pereche de incaltaminte de la mine. Am ajuns in Porte Maillot dupa o ora si un pic si m-am indreptat cu putina teama spre locul in care trebuia sa fac o surpriza prietenului meu. Ma asteaptam la cam orice, de la sa dorm pe pres (vorba vine) pana la o revedere foarte entuziasta. Am trecut de primul interfon, m-am impotmolit la al 2 lea pentru ca in mod evident n-aveam chei. La un moment dat a venit cineva si a deschis, eu m-am prefacut in stil romanesc ca le caut pe ale mele si in sfarsit am ajuns la usa prea-minunata. Am batut, am batut si nimic. Stiam ca acel cineva e mereu acasa, mereu pe net, mereu cu treaba. Asa ca devenea usor aiurea. Am scotocit dupa telefon si …. ia-l de unde nu-i. Aveam desigur varianta sa stau cu fundul pe bagaje pana ….. nu stiam cand exact sau, desigur, sa incerc sa fac ceva sa repar lucrurile.Fara nici un plan de rezerva, plouata si megasuparata ca imi pierdusem telefonul am plecat iar spre locul in care erau masinile ce veneau de la aeroport. Am observat de la distanta ca nu era masina cu care am venit, dar m-am hotart sa incerc totusi. Aveam o sansa minuscula sa-l fi pierdut in autocar. La ghiseul de informatii era un tip in varsta, de culoare si mic de statura. I-am explicat problema, insa a fost aiurea ca n-am putut sa-i zic cum arata soferul. Ce sa-i spun? “Nene, arata ca tine??” I-am dat datele legate de cursa si am balmajit in franceza o fraza de genul: era un barbat inalt, tanar si cu ochelari. Dupa cateva minute de verificari am primit o replica in engleza “it was a black man….” Usor penibil. A sunat totusi la soferul care avusese cursa cu pricina insa telefonul meu nu a fost de gasit. Apoi a fost suficient de amabil incat sa ma directioneze catre un internet café, lucru foarte rar in Paris. De fapt era un magazin de telefoane mobile ( ce ironie!) cu vreo 4 calculatoare unde puteai sa stai pe net.

Acolo am vazut ca singura persoana online care avea legatura cu MFX era Mazi care nu pricepea ce naiba caut sambata, in zi de sarbatoare, singura prin Paris, fara cazare si de ce nu pot sa iau legatura cu nimeni. Ultima oara vorbisem joi parca si n-avea planuri de duca. Eu n-aveam deloc rabdare plus ca tastatura aia a lor e dubioasa rau dar pana la urma ne-am inteles. A dat de Codruta, smechera de la IT care stie tot, singura persoana care putea sa-mi blocheze cartela si sa imi dea din agenda cateva numere de telefon esentiale. O mica chestie draguta a fost ca Mazi s-a oferit sa-mi faca o rezervare pe booking.com dar cum eu eram deja in pagina respectiva oferta a venit prompt: hai sa cautam pe apartmentsapart.com. Oricat de necajita eram si tot n-as fi inchiriat insa un apartament. As fi luat o camera la un hotel modest si seara m-as fi dus la singura biserica romaneasca de acolo in incercarea de a da de prietenul despre care va povesteam.

Intr-un final Codruta a luat legatura cu cineva de la Orange, a cautat prin desfasuratoarele telefonice vechi, a dat de tipul respectiv si l-a luat la sigur: “Sunt Codruta, colega lui Gabi, tu esti in Paris?” N-a murit omu’ de inima! Mai traieste si acum.

Au urmat cateva zile frumoase in care, printre altele, am ajuns si la muzeul Picasso. Tambalaul s-a terminat pe Beauvais, la intoarcere, cand n-am putut sa trec de detectorul de metale, la vama. Nu stiu cum si de ce ceasul meu cu o curea metalica nu s-a lasat dat jos. Nici macar la insistentele vamesului care a tras zdravan de el. Astept cu nerabdare urmatoarea iesire. Ma mai luati? :P

[mazilique] The Belshug Team @ Rădăcineşti

[the belshug team] Deodata iepurele tasni...

...şi ea puse mana pa' cuţit.
"Stai că te tai", ţipă ea, în timp ce Ceauşescu sorbea din bere curtosy of RazvaNT, care si-a imaginat nazdravaniile din belshug trip inca inainte ca noi sa fi povestit despre ele :p

In curand revenim cu the real pics de la Belshug Trip & Party @ Rădăcineşti

[mazilique] Stiam eu, stiam!

Viena e orasul cu cea mai buna calitate a vietii din lume, iar Barcelona e orasul cu cea mai buna mancare (de fapt Tokyo e pe locul intai, but who cares, ca oricum n-am ajuns acolo, la naiba :P).

In sfarsit am cum sa-mi motivez numeroasele intoarceri la Viena altfel decat prin preturile mici de la SkyEurope :)) La Barcelona n-am avut probleme pana acum. E mult prea frumos.

Dupa Barce, food-wise urmeaza: Copenhaga, Londra si New York.

Singapore a ocupat prima pozitie intr-un alt clasament, bazat pe infrastructura oraselor, care tine cont de de standardele de electricitate, apa curenta, telefonie, conexiunile internet, transportul in comun, aglomeratia din trafic si frecventa zborurilor internationale pe aeroporturile locale. Deci cam boring :P

[george] Belşugul în imagini (reloaded)

Ziua 1,

După primele beri, la Râmnicu Vâlcea în aşteptarea Ralucăi...



Rădăcineşti, seara, după mult mai multe beri şi un castron de friptură. Ies la iveală admiratori nebănuiţi...

Aici postasem un video cu Doru cântând, Mazi fumând la narghilea, Ceauşescu mângâind-o pe păr pe Flori, cu Alex făcând poze cuprins iremediabil de admiraţie faţă de Doru, cu Raluca privind mulţumită din capul mesei, cu un sfert din ochelarii şi jumătate din nasul Ioanei, cu profilele lui Gabi şi al doamnei mama lu' Mazi. Dar m-am răzgândit şi l-am şters.

Ziua 2,

Drumeţia belşugarilor (mă rog, a majorităţii lor) către şi dinspre livada de pruni a Ralucăi.

[raluca] 29 cities I've been to

• Create your own travel map or travel blog


• Travel Info at TripAdvisor

[raluca] Restante berlineze

I-am promis lu' Gu ca dau cateva tips & tricks de la Berlin si nu prea m-am tinut de cuvant. Dar, cum si ea, si Gabi pleaca in curand pe-acolo, zic sa fac o pauza de la Mafia Wars sa se adune banii si energiile si sa bag aici repede :).De departe, cel mai mare tip e sa-ti cumperi un bilet care se numeste Welcome Card, valabil pe 3 sau 5 zile (nu stiu daca au si pe perioade mai mari, ca nu am avut nevoie). Varianta pe 5 zile costa 35 de euro (cea pe 3 zile e mai ieftina, desigur). Ce presupune el:

- calatoresti gratuit cu orice mijloc de transport (U-Bahn, S-Bahn, tramvai, autobuz) in cele 5 zile, oricand, indiferent de zona (Berlin e impartit in 3 zone dpdv transport); asta inseamna ca ajungi gratuit si la aeroport, pe Schönefeld, unde aterizeaza toata lumea care zboara cu germanwings

- ai intrare gratuita la muzeele de stat, inclusiv la cele 5 de pe Insula Muzeelor :)

- ai discount-uri intre 20% si 80% la absolut toate celelalte muzee si locuri de vazut (inclusiv Jüdisches Museum Berlin, turnul TV, Schloss Charlottenburg, in cel mai rapid lift din Europa, muzeul DDR, Checkpoint Charlie sau Dom)

- ai discount de 20% sau 25% si in magazinele cu suveniruri I Love Berlin

- ai discount nu mai stiu in care lant de restaurante

Eu, dupa primele 3 zile, deja "rascumparasem" valoarea biletului de 35 de euro, astfel ca pana la plecare am calatorit practic gratis si am cumparat mai multe chestii :).

Biletul minune se poate cumpara chiar din aeroport si e de preferat sa faci asa pt ca astfel nu-ti mai iei bilet de la aeroport pana in oras. Smecheria e sa il compostezi o singura data, intr-un taxator cu un buton rosu de pe peron si gata. Nu mai trebuie sa-l compostezi vreodata pana la expirarea celor 5 zile :).

Odata cu biletul primesti si o cartulie foarte bine structurata, pe zone turistice, in care sunt detaliate toate discount-urile pe care le ai in fiecare zona :). E bine sa iei cu tine cartulia, caci in unele locuri e nevoie sa se decupeze niste vouchere ca sa poti beneficia de discount-uri.

Sa nu cautati Reichstag-ul in cartulie ca sa vedeti ce reducere e la intrare, ca nu il veti gasi, dintr-un motiv simplu: intrarea e gratuita, de unde si cozile impresionante :).
Daca vreti sa radeti cu lacrimi, mergeti in muzeul DDR, unde veti gasi reconstituita toata atmosfera binecunoscuta si noua inainte de '89. Hartie igienica zgrunturoasa, caiete si manuale de scoala, uniforme, sapun homemade si produse marca RDG, un mic colt in care vecinul te asculta dar si tu il ascultai pe el, statie ca sa asculti Europa Libera, ce mai, totul :)))).

Piesa de rezistenta e un Trabant (Trabi, cum ii zic nemtii), in care te poti urca, il poti porni (ca sa vezi daca chiar porneste, dupa cum scriu acolo chiar cei de la muzeu), afli ca e facut de fapt dintr-un tip de carton si nu din tabla, senzatie!
Eu am murit de ras cand in garsoniera reconstituita am descoperit in bucatarie mobila pe care am avut-o si noi mai bine de 15 ani :))))))))))))) Am tras de toate sertarele, i-am dat roata de nu stiu cate ori si nu ma mai lasam dusa. Va spun, merita!

Checkpoint Charlie e un must-see de asemenea. Pregatiti-va sa stati acolo insa cateva ore bune, caci se intinde pe mai multe etaje si e fascinant sa vezi toate incercarile (reusite si nereusite) de a insela sistemul si de a "fenta" Zidul pentru a ajunge la prietenii si rudele tale de pe partea cealalta.

Si, daca tot am ajuns la Zid, va spun ca nu a mai ramas mare parte din el, gasiti tot felul de bucati false din el in magazinele cu suveniruri, la preturi care variaza in functie de marimea bolovanului. Daca insa chiar vreti sa vedeti ceva si sa va si faceti poza cu ce-a mai ramas mergeti in Potsdamer Platz, o zona reconstruita recent care practic fusese rasa de pe harta si strabatuta de Zid. Nu faceti greseala sa va pozati cu baietii aia simpatici imbracati in ofiteri SS si cu casetofoane din care rasuna muzica doctrinara, pt ca asta nu e gratis :)))))))))) Pe cat de simpatic te invita sa te lasi imortalizat alaturi de ei, tot pe atat de rapid te invita si sa cotizezi pt onoarea avuta :))). Pe noi ne-au intrebat de unde suntem si cand au auzit ca suntem din Romania nici macar nu ne-au mai invitat, gandindu-se poate ca nu pot vinde castraveti gradinarului :))))))))))))
Daca ati ajuns in Potsdamer Platz, merita sa urcati in cladirea maro de langa cea a Daimler-Benz cu cel mai rapid lift din Europa (intrarea e pe sub niste schele, ca se consolideaza acum). Ajunsi sus, aveti o panorama foarte frumoasa a Berlinului. Vedeti foarte bine si cum se munceste in cladirea Sony de peste drum, o constructie spectaculoasa la baza careia se afla o zona de entertainment la fel de spectaculoasa si care necesita cateva minute de cascat ochii. Daca chiar aveti timp, sub toate aceste minunate constructii se afla niste sali de cinema (daca nu se cunoaste limba germana e mai greu, nemtii nu prea au obiceiul sa subtitreze...).

Of, ar mai fi lucruri, dar zic totusi sa mai si descopere fiecare pe cont propriu :). Si nici nu am apucat sa zic ceva de mancare :))))))))))))))

[raluca] Hmmm, ploaia asta de unde a venit?

pentru ca nu prea am avea nevoie de ea azi la munte :(. chiar si asa, putem face focul si sa stam adunati la o narghilea si o (mai multa) bere :).

pana trec cele cateva ore ramase, clatiti-va ochii cu pozele astea facute saptamana trecuta:

Muntele Buila, vazut de la mine din curte (data trecuta nu l-ati vazut ca era ceata)
Muntele Cozia, tot din curte (nici pe asta nu l-ati vazut)
Oua rosii, desigur
Cam cum arata pe unde ne-am plimbat :)
Autorul minunatelor fotografii este Anca Gherasim :) Multumesc!

[mazilique] Targul Taranului Roman, de Paste

Mai aveti timp sa trageti o fuga, e deschis pana diseara, la ARK - Bursa de Marfuri, vizavi de piata de flori Cosbuc.