[ioana] Cum ar putea România să câştige 8 Oscaruri

Duminică, am auzit la un radio o ştire din aia, din cauza căreia încep să bombăn de una singură ca o babă în autobuz; de fapt, nu chiar o ştire întreagă, ci un final de ştire: „Din nou, România nu a obţinut nici măcar o nominalizare la Oscar”.

„Nici măcar”. De parcă România ar putea obţine nşpe mii de nominalizări la premiile industriei americane de cinema, în loc de una singură, la categoria „cel mai bun film străin” (teoretic). De parcă regulamentul premiilor ne-ar permite să propunem la orice categorie am vrea noi câte un film în fiecare an.

Asta bombăneam.

M-am înşelat. Astăzi am aflat că România ar putea obţine nu 2 nominalizări, ci 8 premii Oscar! Cum? Simplu. Face ca India. Se roagă să mai atragă un proiect gen „Cold Mountain” (dar puţin mai bun), infiltrează câţiva profesionişti în echipa filmului (nu neapărat regizor sau scenarist, un director de imagine şi unul de montaj sunt suficienţi), bagă multă figuraţie autohtonă (eventual prost plătită ca să aibă presa despre ce să scrie). Când filmul e gata, se plânge că imaginea României pe peliculă nu e conformă cu realitatea. Că România nu e o ţară a săracilor şi infractorilor, aşa cum reiese din film, ci ţara lui Brâncuşi şi a Nadiei Comăneci. Iar puţin mai târziu, când filmul ia 8 Oscaruri, sărbătoreşte victoria ca şi când ar fi a ei.

În India, „Slumdog Millionaire” a stârnit proteste de stradă pentru că imaginea mahalalelor şi brutalitatea poliţiei nu sunt chiar mesajele pe care ţara vrea să le transmită în exterior. Un regizor de-al locului a răbufnit: „India nu este Somalia. Suntem una dintre marile puteri nucleare ale lumii, sateliţii noştri împânzesc universul” :)) Dar luni dimineaţă, când au aflat că „Slumdog...” a fost marele câştigător la Oscar, indienii s-au bucurat ca şi când filmul ar fi fost opera Bollywood-ului (în realitate, este finanţat de două studiouri americane, regizorul, producătorul şi scenaristul sunt britanici, iar actorul din rolul principal s-a născut la Londra).

Şi uite aşa filmul – care a luat cele mai multe voturi şi de la The Belshug Team & its „stalkers” în sondajul pe care l-am avut până azi pe blog – mi-a devenit şi mai simpatic. Vreau să avem şi noi un „Vabagond milionar”. Să fie şi nenea de la radio fericit, măcar în dimineaţa de după Oscaruri.