[raluca] Barça sau Madrid?

Desi nu sunt sigura ca e corect sa fac o comparatie intre cele doua, fiind atat de diferite. E adevarat, in prima zi as fi tins categoric catre Barcelona, insa catre finalul sederii in Madrid am inceput sa gust si din farmecul capitalei spaniole.

In Madrid este evident "spiritul" imperialist, de colonizator, al spaniolilor, reflectat cel mai bine in arhitectura cladirilor impunatoare. Elementele maure sunt si ele la tot pasul, iar cand spun "la tot pasul" exact asa este: mi-au placut cel mai mult mozaicurile din faianta care poarta numele strazilor :). Magazine, restaurante, locuri publice poarta si ele insemnele trecerii arabe prin Peninsula Iberica.

Prin comparatie, Barcelona reflecta mult mai putin (sau deloc) acest spirit de cuceritor al Madridului, insa si-a construit propria identitate manifest diferita de "scaunul" madrilen. Mi-au placut relaxarea si bunavointa oamenilor, care sunt mai greu de intalnit in Madrid, la fel si caracterul boem al locurilor.

Un lucru este totusi comun celor doua orase: restaurantele, cafenelele, barurile, bodegile sunt la fel de "traditional jegoase", de unde trag concluzia ca spaniolii nu pot savura o paella decat daca misca ceva prin farfurie sau asa, in general, ideea e sa miste (si aici Mazi si Ceausescu pot detalia), si se guverneaza dupa filosofia ca nu are rost sa faci curat azi, din moment ce maine va fi la fel :)))).

Va las sa savurati din pozele de mai jos (daca dati dublu click pe ele le puteti vedea mai mari :) ).

[ioana] Marţi – cele 3 ceasuri bune

Mă întorc de la Madrid şi citesc că Muzeul Prado a confirmat oficial că nu Goya a pictat „Colosul”, ci un asistent al lui. Prin urmare, muzeul va înlătura de lângă exponat plăcuţa care i-l atribuia lui Goya. Anunţul a fost făcut, se pare, marţi, exact în ziua în care ne-am rupt şi noi picioarele şi spinările prin Prado.

Well, marţi, tabloul era încă într-una dintre multele camere dedicate lui Goya. Şi nici pe audio ghid nu apucaseră oamenii să facă vreo schimbare, aşa că, în loc de noile concluzii potrivit cărora culorile sunt „terne”, liniile „ezitante”, iar proporţiile greşite, am ascultat o lecţie despre măreţia tabloului. Şi mă bucur că a fost aşa – nu de alta, dar aş fi trecut de partea lui Ceauşescu în disputa de la Museo del Jamon :)

So, asta a fost, de fapt, prima coincidenţă de marţi - ziua în care, spre seară, ne-am nimerit în aceeaşi bodegă cu Udrea, în oraşul european cu cele mai multe bodegi.

Mă întreb în ce taberna ar fi trebuit să intrăm ca să dăm nas în nas cu Tom Cruise, care - guess what - avut nişte treabă prin Madrid tot marţi (când a declarat ceva f drăguţ despre fosta lui iubită Penelope Cruz).

[mazilique] Madoona in Romania, la vara

Intrerupem programul cu povestiri de la Madrid pentru a continua belshugul de concerte. Daca timp ce am fost plecati s-au confirmat Franz Ferdinand si Moby la B'estfest, iata ca vestile continua cu

Madonna in Romania, in 2009

doamna de 50j de ani isi continua turneul "Sticky and Sweet" cu o serie de concerte, care, potrivit si BBC News Online, vizeaza si Romania. Având în vedere traseul artistei, ea se va afla în Europa Centrală şi de Est în luna august. Deci poate atunci si pe la noi. Detalii aici.

"The tour also takes in stadium dates in Milan, Barcelona and Munich, as well as dates in Oslo, Helsinki, Hamburg, Prague and Warsaw, with further dates planned in Bulgaria, Hungary, Russia, Romania, and Serbia".

[raluca] Hotdog cu ceapa caramelizata si vant in buzunare

Hotdog-ul cu ceapa caramelizata de la Chicago Hotdogs a fost ultimul lucru minunat pe care l-am mancat la Madrid. Se intampla in urma cu aproximativ 3 ore, cand inca mai aveam 2,95 euro... Inainte de asta au mai fost, invariabil, tapas cu jamón, paella cu fructe de mare, apoi ciorba de naut, friptura de porc cu smochine, caise si vin, patatas brava :).

Fara indoiala, "highlight"-urile au fost inghetata de castane si serbet de caise, cu nuci caramelizate, de la Häagen-Dazs, dropsurile de violete, ceaiul tot de violete si caramelele cu lichior de - ati ghicit - violete :), cartofii dulci (care as fi jurat ca sunt dovleac turcesc) luati de la o toneta pe marginea strazii.

Nota: la Madrid am descoperit ce inseamna Daiquiri si Mojito (incercate si categoric cautate si de acum inainte) si, cu vreo 5 pahare de sangria la activ, mi-am ridicat cu cel putin 1.000% propria stacheta in ceea ce priveste licorile lui Bachus, hahahaha!!!

Nota 2: in timp ce scriu, ceilalti povestesc diverse, in asteptarea plecarii - ce tristete!!! - catre aeroport, la 4 dimineata. Am adunat cu greu 14 euro cu totii (se va vedea cum s-a numarat ban cu ban), deci se bea in continuare sangria, se mananca sticks-uri si altele asemenea. Norocos!

[mazilique] Care sunt sansele...?

Sa mergi la Madrid si sa te intalnesti cu Elena Udrea? Well... se pare ca mai mari decat cele de a te intalni cu Javier Bardem :-/ (sau Penelope Cruz pentru Ceausescu).

Pentru ca noi, ca tot turistu', ne-am dus sa vedem un spectacol de flamenco. Si iat-o acolo si pe Nutzica, proaspat venita la un targ de turism.

Detalii si poze cand ne revenim din mahmureala/betie/somn/lene etc.

[mazilique] Prima noapte pe strazile madrilene

[mazilique] Belshug madrilen

...adica tapas :)
plus cateva cervesaz care n-au mai apucat lentila aparatului ;)

[mazilique] Bucuresti - Madrid

Dupa o chiuiala in parcarea fabricii, undeva in jur de 9.45, ne-am regrupat la 10.34, la Otopeni. O ora mai tarziu, dupa un suc, o apa, un sandwich si un ice tea uberpriced, am facut boardingul la cursa spre Madrid.

12.40 - Decolam, iar eu una imi dau seana ca sunt o proasta - in timp ce Ceausescu se joaca pe laptop, George se uita la un film pe Playstation, Ioana & restul citesc, realizez ca mi-am uitat si cartile, si iPodul (laptopul nu aveam nici o pasiune sa-l car...). Iar Redbull-ul de dimineata chiar nu ajuta la motzaiala...

In alta ordine de idei, EasyJet e cea mai spalata companie low cost cu care am zburat pana acum. And the cute boy-stewards are definetly a plus :))

16.20 - Am coborat din avion. Alina a fost insa prima care a calcat in picioare pamant iberic, pentru ca asa i-a venit randul la verificarea pasapoartelor :P

Dupa o plimbare de vreo zece minute intre terminalul 1 si 2, am ajuns la metrou.

Inainte sa ajungem la apartamentele unde aveam rezervari, Ioana si George s-au despartit de noi, ca sa faca rost de chei. Noi am schimbat cateva linii de metrou si am reusit sa fentam niste hoti de buzunare... Long story short - un baietas frumusel si curatel, cu haina pusa peste mana, mi-a deschis putin geanta cu tzoale. Ca sa-mi ia insa un hanorac, un tricou sau ceva... ar fi fost cam greu. Chit ca mie mi s-a parut ceva in neregula, nu m-am sesizat... Raluca a fost insa zmeul, vocea salvatoare, care l-a apostrofat pe tanarul si mi-a zis sa-mi trag jucariile in sight. De asemenea, si buzunarul lui Gabi a fost usor violat, dar fara repercursiuni.

So. Acum suntem in Madrid. Am baut cerveza con caña. si am mancat tapas. George si Ioana poate vor binevoi sa poveseteasca aventura pe care au avut-o ei obtinerea cazarii. Daca nu, sa stiti ca noi ne suntem bine, sanatosi si voiosi si ne ducem in inspectie. Con cerveza. Con caña...

[raluca] Madrid Londra Berlin Fabriano

Care va sa zica pornesc trasee imaginare pana la momentele cu pricina, in timp ce I'll cook better than my mom :)))))))))

Traiasca Moleskine Londra si Berlin pe care mi le-a adus Alin si care fac sa treaca mai repede timpul pana la Madrid :), traiasca si minunatul carnetel Fabriano in care o sa scriu retete minunate de mancare (mi-e o foameeeeeee).

Alte minunatii Fabriano gasiti aici, desi e periculos :))))

[raluca] Romania poate fi si frumoasa...

...prin ochii strainilor care tin cu orice chip sa vada numai partile bune ale ei :).

Comanescu are o postare care m-am gandit ca se potriveste foarte bine cu blogul nostru. Cine vrea DVD-uri cu seria "New Europe", nu uitati ca le pot lua de la Londra la inceputul lui martie. Puteti face inscrieri (eu sunt deja pe lista) :).

[the belshug team] Vremea la Madrid

¿estás listo para la fiesta?

[mazilique] The Killers $%=&*(*&!!!!

Pe 1 iulie. Ziua Zero la B'estfest.

Detalii aici.

Asta in conditiile in care acum doua zile vroiam sa fac o propunere belshugareasca pentru un concert The Killers prin martie, pe la Barcelona, Milano sau Berlin. Iata ca, in conditiile de criza, am fost scutita de golirea contului :))

In alta ordine de idei, la orizont sunt si alte confirmari interesante ;)

[the belshug team] Vama Veche wtf

Se asfalteaza-n Vama Veche, povesteste Feeder.
Dupa ce termina autostrada de la Soni la Spice, banuiesc ca au in plan si o parcare sub si supraterana, cu plata, jetoane si carduri.

Faceti-va bagajele, plecam la Sinemoretz.
(poze tot de la ei)

[the belshug team] Convocare

Subsemnatii care se stiu cu bilete la Madrid sa se prezinte joi seara, dupa ce suna ţignalul la uzina, la o carciuma cu bere ieftina, unde sa o punem de un pre-belshug, sa stabilim eventuale detalii pentru trip, sa intocmim listele pentru Prado si listele cu cei care o vor ajuta pe Mazi sa-l captureze pe Javier Bardem, iar pe Ceausescu s-o gaseasca pe Penelope Cruz.

Hai cu confirmarea in comment box!

P.S. In alta ordine de idei, avem si un loc liber in grupul nostru exclusivist. Mesaje cu mailuri in care ne implorati sa veniti cu noi in aventura madrilena se primesc pe adresa thebelshugteam (at) gmail (punct) com

[mazilique] Reducere de Valentine's Day la Sky Europe

Simplu - daca pana duminica inclusiv cumperi de la SkyEurope doua bilete de avion, pentru perioada 3 februarie - 31 mai, unul dintre ele e moka.

Ca sa va reamintesc, de la Bucuresti SkyEurope (impreuna cu MyAir) zboara spre: Viena, Catania, Bari, Roma, Napoli, Bologna, Venetia, Paris, plus orice alte legaturi mai vreti voi sa faceti :)

(nu, nu ma plateste nimeni de la Sky, I'm just a fan :)

[mazilique] Sziget. 12-17 august. Cine mai vine?

Ca eu ma duc! Chiar daca nu s-a anunţat încă line up-ul, n-are ce sa fie rău. La Sziget gasesti întotdeauna ceva sa-ti placa ;)

Pentru ca anul trecut regret ca am ratat REM, Sex Pistols, o a doua intalnire cu Kaiser Chiefs (băieţii ăia englezi care au avut inspiratia de a spune Hello Bucharest! cand se aflau pe scena de la Budapesta :p). Roisin Murphy şi The Killers, acum sunt hotarata sa nu mai sar momentul.

De ce sunt pro-Sizget cand toata lumea spune ca s-a fâsâit, ca nu mai e ce-a fost etc etc? (pentru ca si eu as fi mers fara sa clipesc la Rock Wechter, in Belgia, dupa cum v-am si propus anterior, insa, in mod traditional, s-a suprapus la B'estfestul de la noi. deci no, can't do)

Pai pentru ca e cea mai ieftina varianta posibila. Mai ieftina si decat pocnitoarea de Stufstock, din Vamă. Si noi doar suntem in criza, cu bugete pe masura :))

Deci te urci in masina (eventual cu cativa prieteni, ca sa imparti distractia si benzina), mergi vreo 800 de kilometri (8-10 ore, cum ti-e norocul si soferul). Ajungi, cauti loc de parcare (atentie, ca daca nu esti conform, te ridica si deja nu va mai fi cea mai ieftina varianta posibila), dai un ban la intrare, in functie de cat ai chef sa stai, pui cortul unde ti se ca e umbra mai buna si te duci sa faci turul de recunoastere. Desigur, poti sa stai si la hotel, but where's the fun in that? :)) Plus ca nu e practic. La gradul de alcoolemie care se inregistreaza la sfarsitul zilei (practic a doua zi dimineata), cat de comod crezi ca e sa te târasti pana la un hotel din Budapesta? Fie el si doar peste pod de insulă..

(inside tip: daca esti fumator, ascunde-ti bine tigarile prin rucsac atunci cand treci de filtru de intrare, pentru ca nu ai voie sa intri decat cu vreo patru pachete de tigari. nush de ce, da' asta e treaba).

Toata distractia se desfasoara pe o insula pe Dunare, dupa cum mai toata lumea stie. Sunt acolo o gaşcă ordonată de scene si corturi cu muzici si diverse alte activitati cum nu am mai auzit sa fie pe la niciun alt festival de prin Europa. Adica la restul bei bere si te uiti la artist, fara sa ai posibilitatea unui masaj tailandez, asa cum gasesti la unguri ;)

Plus ca, eu m-am impacat foarte bine cu oferta culinara si spirtoasa :)) Bere peste tot (Arany Aszok), cocktailurile se fac in (nu glumesc!) niste galetuse cam cat alea cu care ne jucam noi in nisip cand eram mici :)), iar mancarea -... oh, macarea!...- cazane cu guyas, papricas, mancare chineazeasca, indiana, supe, ciorbe, gratare, kebab, gyros. Si cel mai important - totul foarte ieftin.

Ca sa fiu mai explicita, eu acum doi ani cand am fost, am cumparat din gara (btw, nu mai merg niciodata cu trenul distante mai mari decat pana la Brasov!) niste forinti, ca sa am ceva maruntis pana ajung in Budapesta si schimb acolo euro. Ei bine, cele doua milioane de lei transformate in forinti mi-au fost suficiente de sambata dimineata cand am ajuns si pana miercuri dimineata cand am plecata. Si asta fara sa-mi refuz nici macar o bere (cei care ma cunosc stiu ca nici n-as fi rezistat altfel :). Deci ieftin. Putem compara cu jegul din Vama Veche, unde fara 2 milioane pe w/e nici nu poti sa mananci. Si chiar daca dai banii aia, tot absolut horror e. Mda, asta e alta poveste.

De bilete n-am apucat sa zic: pentru 2009, abonamentele pe toata perioada costa 150 de euro cu camping inclus si 100 de euro - fara. De asemenea, in curand se vor pune in vanzare si biletele de cate o zi (dupa anuntarea line up-ului), care costa in jur de 20 de euro, as far as i remember :)

Si daca nu v-am convins, mai jos gasitit niste poze ca sa intelegeti cum e cu atmosfera de festival (da, seamana cu Glastonbury cand vine vorba de noroi, dar asta doar daca ploua. Da' nu e cazul - la vizita mea a fost o exceptie :P)

[mazilique] All set?

Pentru cine nu s-a saturat aseara de citit ghiduri despre Madrid si are chef de o documentare mai aprofundata, puteti arunca un ochi aici, pe un ghid oferit de Easy Jet.

De asemenea, nu uitati programul pe care il propune sectiunea Travel de la New York Times, si despre care am scris mai jos.

[mazilique] Belshug de filme la Berlinală

Anul acesta, pentru a treia ora, Festivalul de Film de la Berlin prezinta o sectiune cel putin interesanta - Culinary Cinema.

Ce se poate vedea acolo? Cinci lungmetraje, cinci documentare si patru scurtmetraje acompaniate de discutii culinare, dar si de delicii de gen, la restaurantul "Gropius Mirror", dotat cu ceva stele Michelin.

Si iata filmele: (din toata lista pot sa va spun doar ca "Dieta mediterránea" e despre un triunghi amoros, actiunea are loc intre dormitor si bucatarie si toata treaba are legatura cu un fel de mancare afrodisiac, cu midii :) - asta ca sa nu comenteze nimeni ca ne-am pierdut our porno edge :P)

"Antique Republic of Korea", de Min Kyu-Dong

"Dieta mediterránea", de Joaquín Oristrell

"Food, Inc.", de Robert Kenner

"Haiti Chèrie", de Claudio Del Punta

"Pirate for the Sea", de Ron Colby

"Pranzo Di Ferragosto", de Gianni Di Gregorio

"Snijeg (Snow)", de Aida Begic

"Terra Madre Italy", de Ermanno Olmi

"Nos enfants nous accuseront (That Should Not Be – Our Children Will Accuse Us)", de Jean-Paul Jaud "What's on Your Plate?", de Catherine Gund

"Buono come il pane", Giancarlo Matcovich

"La Cuisine", de François Vogel

"Lo que trae la lluvia (Along came the rain)", de Alejandro Fernández Almendras

"Pasta Connection", de UniSG

"Plac (Der Markt)", Ana Husman

"Silent Snow", Jan van den Berg

P.S. - daca sunteti cuminti, George o sa va povesteasca despre Vicky Cristina Barcelona, pe care l-am vazut acum cam o luna, doar ca el nu s-a invrednicit sa ne incante cu un review pana acum :P

[raluca] Emmanuelle Béart sau comedie cu... adevaratii pantofi porno?

"Le heros de la famille" se numeste filmul cu Emmanuelle Béart si Catherine Deneuve la care va propun sa mergem duminica in gashca. Motivul pentru care m-as duce la filmul asta e ca joaca Béart, una dintre actritele mele preferate, insa daca asta nu va atrage iata si o scurta descriere, asa cum apare pe Sapte Seri

"La Nisa, la o mostenire de familie a carei miza este un cabaret "Papagalul albastru", membrii acesteia se vad reuniti fara sa vrea. A venit ora explicatiilor, reglarilor de conturi, marturisirilor, aliantelor insolite, a sertarelor secrete pe care le deschizi fara sa stii ca inauntru se afla putin chiar din propria-ti viata..." - Scala: 12:30, 15:00, 17:30, 20:00

Daca vi se pare neinteresant, in concordanta cu postarea anterioara, exista oricand "Zack si Miri fac un film porno", o comedioara cu siguranta inocenta, daca simtim nevoia de mai multe insight-uri legate de pantofi porno :))))) (a se vedea si poza) - Movieplex: 12:30, 14:30, 16:30, 18:30, 20:30, 22:30; Hollywood Multiplex: 13:30, 17:45, 20:15, 22:45

Eu prefer Movieplex, in cazul in care Emmanuelle Béart e overrated pentru unii :)))

[mazilique] A fi sau a nu fi porno

Acesta-i intrebarea legata de pantofii astia :))

[raluca] My ever favourite of all times: Jeff Buckley

Pur si simplu mi-era ingrozitor de dor de Jeff Buckley si de piesa asta. Mi se mai intampla cateodata, cand ceva imi declanseaza/reactiveaza spiritul fatalist/nihilist. Trecuse ceva vreme...



There's the moon asking to stay
Long enough for the clouds to fly me away
Though it's my time coming, I'm not afraid, afraid to die
My fading voice sings of love,
But she cries to the clicking of time,
Of time
Wait in the fire...

And she weeps on my arm
Walking to the bright lights in sorrow
Oh drink a bit of wine we both might go tomorrow, oh my love
And the rain is falling and I believe
My time has come
It reminds me of the pain I might leave
Leave behind
Wait in the fire...

And I feel them drown my name
So easy to know and forget with this kiss
But I'm not afraid to go but it goes so slow
Wait in the fire...



Daca ar fi stiut el, atunci cand a scris Grace, ce il asteapta. There's no greater Grace than this...

[ioana] Top Places to Go in 2009

NY Times face o compilaţie cu „the 44 places to go in 2009”.

Pe locul 1 în recomandările ziarului este – surprinzător pentru mine – Beirut. Motivaţia: Beirutul este „un fel de Paris al Orientului Mijlociu” (mă întreb dacă formularea asta e la fel de celebră la ei pe cât e „Bucureşti – micul Paris” la noi).

Berlinul în care se va duce Raluca în curând e undeva sus, pe locul 4, Viena – doar pe 8 (sorry, mazi), iar Kazakhstanul – ceva mai la coadă (dar oricum este în top, spre deosebire de RO). N-am parcurs tot topul pentru că am rămas blocată la un loc din Italia, Maremma, în mare vogă după ce a călcat măria-sa George Clooney pe acolo.

Partea bună e că jucăria este interactivă, aşa că orice cititor poate vota destinaţiile preferate, contribuind astfel la un top diferit de cel al redactorilor NY Times. Enjoy!

[mazilique] Spalatorie de masini

Stiti cum iau eu premiu intotdeauna pentru cea mai murdara masina, cum toti porumbeii (acesti flying rats) din parcare se gasesc sa-mi decoreze caroseria si cum, in general, eu am impresia ca n-am timp pentru spalat masina?

Se pare ca a aparut ceva care sa ma faca sa-mi inghit scuzele si motivele. Blink Wash, o spalatorie care zice ca vine la tine-n parcare si-ti face masina curata-curata si tu nici macar nu tre' sa stai la un semafor pentru asta. Doar sa-ti misti degetul pe cateva taste de telefon, la o21.202.32.13.

Doar ca, deocamdata, zic ei, nu-si misca galetile si carpele decat daca suntem cinci masini. Care mai vrea? :))

Interior + exterior = 27 de lei
+ ceara = 32 de lei

[the belshug team] What would Mazi do?

Decisions, decisions... Facem si un poll? :))

[mazilique] Draga oricine

Buy me beautiful stuff :))
(Armada Skis)


In mod special modelul AR6

"AR6 e un fel de godfather a slopestyle-ului. E genul de schi care poate duce multe - railuri si tot felul de chestii care ar face praf un schi obisnuit. Nu e cazul aici. AR6 e construit pentru tavaleala si scandal. Important: exista si versiunea feminina, se numeste ARw si este mai usor decat AR6. Si mai roz :). Desi e un schi de parc, poate fi un excelent schi all-mountain. Sau chiar de tura." - spune derdelus.ro

(p.s. - va rog, nu roz!)

[mazilique] Ultimele voastre sanse la Sting :))

Cica sunt 100 de bilete care se dau prin concurs. Incepand de maine, pe Enel, ca-s sponsori. Hai, succesuri va doresc.

[mazilique] Promotii la biletele de avion SkyEurope si German Wings

Incepand de astazi, SkyEurope şi German Wings au promotii pentru biletele de avion - incepand cu 19 euro segmentul.

SkyEurope are o oferta valabila pentru zboruri in perioada 1 februarie - 24 octombrie. Destinatiile directe sunt Viena, Paris, Venetia, Milano, Bologna, Roma, Napoli, Bari si Calabria
(eu una nu ma mai duc la Viena decat daca mai baga oferta aia cu 1 euro segmentul, care cu taxe ajunge 4 euro si cu tot cu taxa de plata cu cardul ajunge fix 10 euro drumul dus-intors. pai cum sa te abtii de la asa ceva? plus ca ma gandesc serios la varianta zbor pana la Viena si tren de trei ore pana la Praga :)

Pe de alta parte, German Wings au 1 milion de bilete incepand cu 19.99 de euro. Incercati trasee pana la Berlin, Munchen, Hamburg, Stuttgart... (aviz amatorilor ca Raluca: au si o varianta de zbor la Stockholm cu escala pe nush unde. deocamdata nu au orarul disponibil, dar cred ca merita investigat ;)
Have fun

[mazilique] Pentru ca n-am dormit azi noapte

Are cineva idee cum si unde pot gasi "Accidentul" de Mihail Sebastian, varianta de teatru tv? De vreo 11-12 ani am piticu' asta pe creier.

Later edit: dupa intense gugăluiri, varianta pentru TV se numeste "Vacanta de Craciun" si e cu George Alexandru (amanuntul asta e singurul pe care mi-l aminteam, in afara de doua cadre - in tren si la cabana) si Teodora Mares.

Even later edit: si am trimis mail la TVR Media, care editeaza chestii de la Teatrul Naţional Radiofonic. Keeping my fingers (and toes, cum m-a invatzat Phenobarbiedoll) crossed.

[alina] In cautarea junghiului

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cu siguranta nu as putea trai la munte, cel putin nu iarna. Tot ce tine de zapada, vant, ger, haine groase, imi provoaca o stare de disconfort si ma enerveaza atat de tare, incat pot sa si plang :D ...jur!

Acum sper sa intelegeti si ma intelegeti prin ce chinuri (da, sunt o victima :)) am trecut in acest weekend cand am ajuns pe la cota 2000 unde erau mai bine de -20 grade; asta ca sa nu va mai povestesc cum e sa te plimbi iarna cu telescaunul...minunat. Pentru ca in prima zi am incercat (inconstienta fiind) sa schiez si am fost un pericol public, mi-am zis ca pentru ziua de duminica prefer un program linistit, de refacere. In timp ce restul lumii s-a echipat si s-a aruncat in lupta cu gerul, eu mi-am ales o masa linistita de la cabana Miorita, o cafea cu lapte si o carte de poezii de Marin Sorescu. Si era atat de frumos...muntii se vedeau albi peste tot unde priveai, iubitul meu..Soarele.. ma alinta, caloriferul de care eram lipita era fierbinte...minunat!

Acum o sa trec la un alt capitol si o sa va povestesc cum imi place mie sa cred ca stiu destul de multe remedii "naturiste" pentru boli. Evident, idee inoculata de bunica mea cand eram mica, care ma punea sa memorez descantece si tot felul de leacuri tamaduitoare. Cu aceeasi convingere am "vindecat-o" , acum cativa ani, si pe o prietena care mi s-a plans ca are...un junghi! Potrivit traditiei, persoanei in cauza i se sparge un ou crud pe spate si se plimba in sus si in jos pana se sparge galbenusul, acela fiind locul in care salasluieste junghiul. Apoi se maseaza bine locul cu tot felul de ierburi. Iarasi evident, mie nu mi-a iesit atat de bine, oul a ajuns prin pat, iar prietena mea n-a mai vorbit cu mine cateva zile bune...iar junghiul, cred ca-l mai are si azi :P

Ca sa nu va sperii prea tare (desi mi-ar placea) si sa ma ocoliti de acum inainte cand ma vedeti, dar si ca sa fac legatura cu primul capitol al povestirii...cititi mai jos ce scrie Sorescu:

"E dandana mare cu copii mici cand se-mbolnavesc,
Ca nu stiu sa spuna
ce-i doare, unde-i doare,
Se sting ca lumanarea, te uiti sa caste de
trei ori sa le iasa sufletul,
Mama-sa da sa-si smulga parul din cap, cheama lumea,
Dar cele mai batrane: Stai, fa, ca trebuie sa-i gasim
Junghiul
Si dupa ce-l scalda bine, ii sparg un ou proaspat pe piept,
Aleg galbenusul, si-l tot imping cu destiul,
Pi colo, pi colo' pe
piept.
Si unde se sparge galbenusul, inseamna ca e junghiul
Si da-i, trage copilul.
Se ia la urma o foaie de tutun si una de mustar, ceapa si ulei,

Se face un bleasc
Si se pune pe locul ala, sa traga durerea.
Copilul atunci incepe sa rada, ca simte cum ii trece.
(...)"

Mare mi-a fost mirarea, regasindu-ma-n poezie...:)

[raluca] Capitolul 5: In care se arata ca lucrurile in Brasov nu sunt ceea ce par a fi

Hmmm, cred ca ce era de spus s-a spus deja, si chiar prea bine. Daca e sa zic strict cum a fost sa "organizez" deplasarea multpreaminunata, e simplu: cautat pe Gogu "hostel brasov", gasit cateva site-uri, intrat pe ele, gasit hostel Mara, cautat apoi site-ul propriu al hostelului, sunat contact :).

Inainte de asta, sigur ca l-am incurajat pe George sa nu dispere ca Ioana nu mai vrea sa stea in week-end la Bucuresti; la urma urmei, era chiar mai bine sa nu se astepte la nimic :)))).

Cred ca lumea a venit la Brasov pentru ca si-a dorit intr-adevar asta, nu pentru ca i-as fi convins eu de ceva. Altfel, cu siguranta ca nu ar fi iesit la fel de minunat.

Iar cazarea sper eu ca nu a fost prea rea pana la urma. Ceva surprize si pentru mine, pentru ca ma asteptam sa gasim o parcare, ceea ce nu a fost cazul, fiecare lasandu-si masina fie in fata unor garaje (vezi Alina, dar ea avea deja experienta cu masina ridicata din locuri interzise pentru parcare), fie pe trecerea de pietoni (Ceausescu). Brasovenii sunt insa oameni mai intelegatori decat bucurestenii, pentru ca nu s-a intamplat nimic rau nici cu farurile, nici cu oglinzile, nici cu stergatoarele si nu a aparut niciun graffiti facut cu cheia pe portiere.

Desigur, si cuvintele "incalzire de la centrala" au un alt sens pentru brasoveni, pentru ca in camera in care am stat era, intr-adevar, o centrala, insa nu existau calorifere, dupa cum mi se spusese :)))). Era doar pentru apa calda. Nu am inghetat de frig multumita celor 2 calorifere electrice (si nu 3, dupa cum s-a spus) care existau totusi acolo.


Altfel, camera frumoasa, aflata intr-o cladire veche, si ea frumoasa, cu o poarta mare de lemn, de langa Piata Sfatului (si NU in Piata Sfatului, dupa cum scrie pe site) :)))))))).

Faptul ca toate cladirile acolo aveau porti mari de lemn aproape la fel nu ne-a ajutat prea mult, caci altfel nu am fi intrat cu tupeu pe la oameni straini prin casa, din cauza de confuzie crasa :)))). Ce inocenta si surprinsa a raspuns Alina, de exemplu, cand a intrat, impreuna cu mine, in camera si o babuta care se uita linistita la televizor a intrebat-o speriata ce cauta in casa ei...

Babuta (speriata): Cine sunteti, ce cautati aici?
Alina (sigura pe ea): Am venit la hostel.
Babuta (nu intelege cuvantul "hostel"): Unde? Pe cine cautati?
Alina: Pai la hostel.
Raluca: La hotel. Aici nu este hotel? (Raluca mai fusese o data in camera de la hostel, dar nu isi mai amintea cum sa ajunga acolo)
Babuta (intrigata): Aici nu este niciun hotel, domnisoara, este casa particulara.
Raluca: Nu este numarul 11?
Babuta: Domnisoara, aici este strada Nicolae Balcescu numarul 5, este casa particulara. Cum ati intrat?
Raluca: Pe poarta si apoi pe usa.
Babuta: Poarta nu e incuiata? Cine v-a lasat sa intrati?
Raluca: Nu era nimic incuiat, altfel nu am fi ajuns aici...

Trebuie spus ca Nicolae Balcescu numarul 5 are o atractie aparte, pentru ca si Mazi a intrat pe aceeasi poarta, inaintea mea si a Alinei, insa nu a ajuns pana la etajul 1, in camera sarmanei femei. Intr-o sclipire de luciditate si-a dat seama ca se afla intr-o alta cladire si a iesit :)))).

Acum nu fac decat sa imi imaginez cum ar fi fost daca toti 9 oameni cati eram prin zona am fi intrat in acelasi timp in sufragerie la mamaie; urmatoarea actiune ar fi fost oare sa sunam la Salvare? Doamne, apara-ne :))))))))))))))))

[mazilique] The after-party

Ce-a mai rămas de spus este că la after-party – adică duminică – The Belshug Team, trezită la ora 8.00 de o tuse seacă, pe care eu m-am încapaţânat să o exersez minute în şir (sorry :), s-a mobilizat într-un final. Şi cu promisiunea unei seri scăldate în supă de usturori în paine, ne-am îndreptat către Sinaia. O telegondola şi un teleski mai târziu, la cota 2.000, cei patru boarderi – Doru, Gabi, Flori şi Ştefan – şi-au strand legatuile and, without any further ado, au alunecat pe pârtie până ce noi nu i-am mai văzut.

Astfel, a rămas doar un grup compact de trei fete cu skiuri, clăpari şi beţe – Raluca, Gu şi eu (Alina se retrăsese în „sala de lectură” de la cabana Mioriţa). Am încercat să ajungem pe nush ce pârtie de sub nush ce telescaun. Da’ nu s-a întâmplat. Pârtia era în aşa hal de îngheţată încât nici nu puteam să ne înfigem beţele-n zăpadă (mai jos, în plan îndepărtat, se zăreşte Gu, care a fost cea mai viteaza, care a ajuns cel mai departe, dar care la întoarcere cântărea variantele dintre târtât pe burtă, scos clăpari şi mers în şosete sau aşteptat un elicopter salvator :) Aşa că. dupa o serie de încercari nereuşite, am capitulat şi, la rândul nostru, ne-am târât, spăşite, spre Mioriţa.

Unde am stat degeaba si la caldură, câteva ore ruşinoase.

Ah, rectific – Gu a dat câteva ture prin jurul cabanei, Alina a citit poezii de Sorescu, Raluca a mai picotit, iar eu ma întrebam cum într-un playlist poate urma Kaiser Chiefs după Aurel Tămaş (încă n-am gasit explicaţia...)

Undeva în jur de ora patru am zis că am skiat suficient şi că e momentul să ne întoarcem la bază, unde jumătate de oră mai târziu au sosit victorioşi, restul (ca să nu le zic boarderi :P)

Formaţia odată refăcută (minus Ceausescu care ne parasise inca de dimineata, pentru ca a trebuit sa plece la Pitesti), ne-am urnit către o cârciumă ungurească unde am executat încă un mic belshug. Asta în ciuda faptului că meniul părea că promite mai mult decât ce ni s-a servit mai târziu. Oricum, asta nu ne-a împiedicat sa luam cate doua feluri de mancare, plus desert (unii dintre noi), sa fierbem vin si sa bagam beri in congelator :)

La Bucureşti am ajuns in jur de ora 22.00.

[ioana] surprizele mele

Ok, după ce Mazi a scris o adevărată cronologie, iar George o ştire cu tehnica piramidei inversate cu tot, eu o să scriu o telenovelă pentru blog – o blognovelă.

Pe la sfârşitul lui noiembrie mă trezesc spunându-i lui George că vreau şi eu o petrecere surpriză - pentru că la o asemenea petrecere aniversatul scapă de nişte bătăi de cap (să găsească bar/restaurant, să facă rezervări, să adune lumea...), iar invitaţii par mai puşi pe distracţie după toată tevatura cu organizarea surprizei. Erau, pur şi simplu, nişte observaţii cam cinice după petrecerea-surpriza-a-lui-mazi. Cu titlu de glumă. Nu m-am gândit că le va lua în serios.

Două luni mai târziu şi după propria petrecere surpriză, îmi susţin în continuare argumentele de mai sus :) Şi adaug unul: pentru că e al naibii de plăcut şi de emoţionant. Când vezi oamenii adunaţi într-un loc de dragul tău şi îţi dai seama că unii dintre ei s-au dat peste cap pentru a-ţi face o surpriză, nu ţi se mai pare că „lumea-i rea şi viaţa grea”. Pentru câteva momente măcar, lumea-i bună şi viaţa uşoară.

Aşadar, da, seara de sâmbătă chiar a fost o surpriză. Şi nu numai pentru că am intrat la Casa Hirscher crezând că voi mânca papanaşi cu George şi am dat peste un belshug mult mai mare, alături de alţi 11 oameni. Ci şi pentru că nu mi-aş fi imaginat că o petrecere poate naşte asemenea sentimente. Dar, hey, eu plâng şi când termin de citit o carte ff bună sau de văzut un film ori un spectacol care mi-a plăcut ff mult... Aşa că nu mă luaţi în seamă.

[george] Petrecerea surpriză a Ioanei

Eu nu vreau sa fac ca Mazi, care dă semne că nu l-a ascultat pe Irinel la timp şi nu vrea să aplice atât de îndrăgita tehnică a piramidei, aşa că încep cu ce e mai important: „Petrecerea surpriză a Ioanei”. A fost surpriză şi a fost teribil de emoţionantă – nu numai pentru Ioana (surse bine informate spun că au zărit chiar câteva lacrimi de bucurie), ci şi pentru mine (adică d’aia n-am văzut lacrimile ei, că eram ocupat cu emoţiile mele)…

Şi pentru că tot spuneam că încep cu lucrurile importante, aş vrea să le mulţumesc tuturor belşugarilor şi prietenilor care au participat la surpriză. Cu o menţiune specială pentru cei fără de care petrecerea n-ar fi ieşit aşa de bine: Raluca şi Mazi. Raluca a răspândit în rândul belşugarilor vestea belşugului aniversar şi a organizat exemplar venirea acestora, iar Mazi a stat la originea ideii să facem petrecerea la Braşov şi tot ea a sugerat Casa Hirscher ca loc (inspirat după cum avea să se dovedească ulterior) al dezmăţului.

Ca să mă întorc şi eu la cronologie, vă pot spune că povestea a început pe 2 ianuarie, undeva pe traseul dintre Clăbucet şi Susai. Cum înotam eu prin zăpadă, epuizat şi rebegit de frig, gândindu-mă că Ioana nu-mi lasă nici o şansă ca să-i organizez o petrecerea surpriză – tocmai aflasem că în week-endul de după ziua ei, în care voiam să plănuiesc ceva (nu prea ştiam ce, că eram cam confuz la momentul respectiv), ea voia se mergem la Braşov – îmi sună telefonul. Era Mazilu. Fac eu câţiva paşi să mă depărtez de Ioana şi răspund.

„Bai, e naşpa! Ioana nu vrea să stea în Bucureşti în week-end”, zic eu deznădăjduit.
„Ştiu, am vorbit cu ea.”
„Cum naiba mai facem petrecere surpriză?! Dacă încerc să o conving să nu meargă o să bănuiască ceva…”
„Georgele, ascultă la mine! O s-o facem la Braşov!”
„Ha?!”

La momentul acela mă îndoiam sincer că voi reuşi să conving pe cineva să bată atâta drum la scurtă vreme după sărbători, să găsească cazare pentru o noapte, şi asta doar pentru o petrecere… Singurul merit al ideii, la acel moment, mi se părea acela că, într-adevăr, ar fi fost o cu adevărat o surpriză – Ioana nu s-ar fi aşteptat niciodată la aşa ceva.

Încă sceptic, la începutul săptămânii, i-am spus Ralucăi, iar reacţia ei a fost mai mult decât pozitivă. Nici prietenilor noştri, Rox şi Dan, ideea nu li s-a părut nerealizabilă şi şi-au confirmat, imediat, participarea. Din acest momentul greul a picat pe Raluca. Mai aproape de belşugari, ea putea să-i mobilizeze pe aceştia, dacă s-ar fi arătat interesaţi. Şi s-au arătat, după cum aveam să constatăm.

Dacă în privinţa cazării n-am putut să sugerez nimic, a rămas să fac eu rezervarea într-un club sau restaurant pentru seara cu pricina. După ce am pendulat între câteva soluţii probabil nefericite (sugestia unui coleg de muncă, braşovean, a fost barul Paris-Panam – amănunt important), am acceptat tot o idee a lui Mazi, comunicată telefonic de la Viena, şi am făcut rezervare la Casa Hirsher.

Deşi poate părea simplu, restul săptămânii n-a fost deloc lipsit de emoţii: ba Ioana dădea semne că nu vrea să mai meargă la Braşov, ba vroia să dea o petrecere de ziua ei, pentru belşugari, vineri, fix cu o zi înainte de petrecerea surpriză, ba voia să ajungă sâmbătă dimineaţa în Braşov şi apoi în Poiana, riscând să întâlnească accidental pe vreunul dintre cei veniţi să o petreacă. Ca să nu mai vorbesc de zecile de telefoane primite de la Mazilu aflată într-o continuă goană după cadoul Ioanei, la care trebuia să răspund pe furiş. Dar despre asta şi despre sfaturile ei de a mă despărţi de Ioana o las pe Mazi să povestească :p

Din fericire totul a ieşit chiar mai bine decât mă aşteptam. Părinţii Ioanei, complici şi ei, ne-au trimis în oraş exact la timp, Ioana s-a arătat subit interesată să intre in magazinul Universal fix când Mazilu îmi spunea în SMS că ar fi bine să mai întârziem puţin. Iar în faţa Casei Hirscher, când toţi belşugarii se vedeau pe geam ca la expoziţie, am avut inspiraţia să îi atrag atenţia Ioanei către pizzeriile de peste drum. La intrare, spre surpriza tuturor, am reuşit să joc rolul de paravan pana în momentul în care toata lumea a apărut dintr-o dată în faţa privirilor ei. De aici, se ştie ce a urmat. Câteva lacrimi ascunse, multe ţipete şi râsete, mâncare bună, vin bun (nu-i aşa Ceauşescu şi Doru?!) şi desert asemenea.

În final, mânaţi de Doru care ştia singurul loc unde se fumează narghilea în Braşov, am ajuns, spre surpriza mea, exact acolo unde voiam să fac rezervarea iniţiala (şi mă bucur că n-am făcut). Doar că acum localul nu se mai numea Paris Panam, ci Ego, la bar servea un negru din Boston, care nu ştia o boabă de română, iar din boxe răzbătea un hip-hop „asortat” la graffiti-ul de pe pereţi.

[mazilique] Ioana's surprise b-day party

De dimineata

Sambata.
5.30 AM - alarma telefonului suna strident
5.57 AM – las Musemobilul in parcare si, in mod absolut exceptional, imi ocup pozitia de copilot in drepta lui Ceausescu
6. 07 – in parcarea fabricii ne asteapta Gabi, iar la zece minute dupa apare si restul Belshug Team-ului convocat la Brasov, pentru petrecerea surpriza de ziua Ioanei – Raluca, Flori, Gu, Doru, Alina si Stefan.

Here we go again.

Ski snowboarding in Poiana Brasov

Ajungem in jur de 10.00 in Poiana Brasov. Scoatem echipamentele si mai inchiriem ce e nevoie.

Dupa poza de grup cu munte, zapada, caciuli, fulare si instrumente de divertisment, respectiv tortura pentru altii, in cadrul The Belshug Team se inregistreaza o scindare. Ne despartim pe doua partii, in doua grupuri clar distincte – skiori si boarderi.

Nu stiu altii ce-au facut - adica boarderii – (decat ca unii au cazut, ca altii au ras pana aproape de lesin si ca in final s-a baut si s-a mancat la Postavaru pentru ca partia era cam proasta), dar noii – skiorii – am facut cam 27 de ture de partie, in total. Pe Bradul, ce-i drept. Dupa cum e evident si dupa cum era de asteptat, partia era plina ochi. Dar am ales-o pentru ca printre noi se afla si un incepator – Alina. Dar ea, cu tupeu, a urcat in varful partiei si, dupa ce a secerat alti doi skiori la desprinderea de pe teleski, a incercat sa infrunte panta. Cu toate astea, Alina (ca de altfel si eu, Raluca si Gu) a fost oarecum descurajata cand a constatat ca nu prea poate sa inainteze si in niciun caz sa schimbe directia. In schimb, culmea, ii iesea plugul la mersul (involuntar) cu spatele.

But just look at her first… "steps" (si zi merci ca n-am pus nicio trântă, ca doar aveam de unde alege :)) Cat despre Raluca si Gu, ele au fost disciplinate si au terminat toate punctele de pe cartela fara prea mari incidente. Iar eu, precauta ca de obicei (a se citi fricoasa), n-am tras decat o singura cazatura, si aia pentru ca mi-au fugit ochii, atentia si skiurile in directia unui tanar snowboarder care a ţâşnit prin spatele meu, din padure (!?).

Belshug si iuresh la Casa Hirscher

Pe la patru am strans din nou randurile si o ora mai tarziu coborasem in Brasov ca sa ne cazam si sa ne pregatim pentru petrecerea surpriza pe care cu totii i-o aranjasem Ioanei la Casa Hirscher, la doi pasi de Piata Sfatului. Chit ca n-a iesit schema ca toti 11 sa ne coordonam perfect, la 7.31 PM tot am reusit sa-I trimit lui George al nshpelea SMS (ce venea dupa o serie de mesaje disperate, isterice, panicate etc) – “Formatie completa. Declanseaza!”.

Timp de 15 minute am trecut in revista toate posibilitatile – daca Ioana nu vrea sa iasa in oras? daca vine si de fapt are o surpriza neplacuta? daca n-are chef de noi? daca George nu gaseste carciuma? daca ne vede pe geam?

Insa noi ii vedem primii cum trec pe strada pietonala din fata restaurantului, ne ascundem dupa meniuri si asteptam sa apara-n usa. Ei, si de aici nu mai am cuvinte prea multe. Si oricum, alea putine care-mi vin sunt siroposentimentalocoase. Care ati fost acolo stiu cam despre ce e vorba. Dar in mod clar, surpriza a fost mare pentru Ioana, care chiar nu cred ca se astepta sa ne vada stransi cam toti intr-o carciuma din Brasov.

Intr-un final ne-am linistit. Sa curga vinul. La muuuulti ani. Berea. Am comandat bere. Unde e berea? V-am spus ca mi-e sete! Ce mananci acolo? Da-mi si mie. Lasa, imi iau singur. Mai aduceti o furculita. Ce-i asta? Hai noroc. Are scoici, e otravita, nu-ti dau :))

Ceausescu face declaratii senzationale, incendiare si compromitatoare. And we have it all on tape (ma rog, on trilulilu :P), numai la Belshug senzational si in direct!

- Ceausescule, cum a fost cand ai alunecat spre dreapta?
- Adica spre prapastia aia?

Hahahhahahahah

- Nu te atinge de obertainerul meu!

- Mazi, injuri admirabil. Adorabil!

Cateva sticle de vin si peste zece feluri de mancare mai tarziu, killerul inchide ochii, alege o victima... tort de ciocolata calda! Dar si nougat glace sau pepene galben cu inghetata si vin de porto.

Dupa ce am facut scandalul, iureshul si galagia de pe lume, cand chelnerii sunt foarte aproape sa ne dea afara din restaurant, ne mutam la alta carciuma, sa ne facem digestia cu narghilea.

De seara

00. 57 AM Toata lumea din camera s-a culcat. Intra Alina.
- Ce s-a intamplat?
- Nu stiu. It’s freakishly weird.
- Deci eu nu pot sa cred! Ce s-a intamplat cu belshugurile noastre, cand toata lumea se culca la 4 si se trezea la 7? … Mai e vreo perna libera?

Iar eu scriu in intuneric (pentru pastrarea si propasirea adevarului istoric si cronologic). Professional hazard, cum s-ar spune daca asta ar fi fost film american iar eu - un doctor cu God Complex :))

La momentul concluziilor, predau stafeta celorlalti. George poate sa spuna inside stories, Raluca sa povesteasca cum s-a descurcat cu implementarea conceptului (remarcabil, aplauze va rog!), iar Ioana... aceeasi poveste spusa dintr-un alt unghi de abordare :))